Anulare act administrativ . Sentința 1398/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1398
Ședința publică din data de 1 aprilie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC B SA în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 1 aprilie 2009, având nevoie de timp pentru a delibera.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2008, precizată în ședința publică din data de 25 martie 2009, reclamanta SC B SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, să dispună:
- anularea parțială a deciziei nr. 229/30.06.2008 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu privire la mențiunile de la punctul 2 din dispozitivul deciziei, prin care reclamantei îi este stabilit un debit de 122.748 de lei reprezentând TVA, precum și pentru majorările de întârziere aferente;
- anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 18/29.01.2008 emisă de ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, în ceea ce privește debitul stabilit în sarcina reclamantei de 122.748 de lei reprezentând TVA, precum și pentru majorările de întârziere aferente.
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 124.503 de lei reprezentând TVA, precum și a sumei de 106.731 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente, plătite de reclamantă prin OP nr. 244/01.02.2008 și OP nr. 382/27.02.2008, în baza deciziei de impunere susmenționate.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că în Raportul de inspecție fiscală generală nr. -/29.01.2008 au fost consemnate unele deduceri nelegale de TVA pentru care nu au fost prezentate documente legale, respectiv pentru care nu au fost prezentate documente în original, stabilindu-se ulterior, ca obligații fiscale suplimentare de plată, 175.458 lei cu titlu de TVA și 176.161 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Reclamanta susține nelegalitatea respingerii de la deducere a sumei de 407 lei aferentă facturii nr. -/29.01.2003, în condițiile în care a depus la dosar copia facturii cu mențiunea conform cu originalul, precum și a sumei de 11.360 de lei aferentă facturii nr. -/24.12.2002, în condițiile în care înregistrarea facturii de către Sucursala s-a făcut în mod lega, în considerarea reorganizării SC SA în perioada dintre emiterea facturii și înregistrarea acesteia.
În privința sumei de 110.624 lei, TVA aferent facturilor -/12.06.2003, nr. -/12.06.2003, nr. -/09.07.2004, nr. -/08.2004, nr. -/29.07.2005 și nr. -/11.09.2005, reclamanta invocă conținutul adresei nr. -/09.08.2007 înregistrată la Direcția de reglementări contabile referitor la reconstituirea documentelor pentru perioada 2001-2004, care precizează că "factura reconstituită prin aplicarea, pe copie xerox, a unei ștampile "conform cu originalul" și a ștampilei furnizorului, poate fi înregistrată în contabilitate în condițiile în care se poate face dovada intrării în gestiune a bunurilor prin alte documente", cerințe cărora reclamanta li s-a conformat.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 25 februarie 2009, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a invocat inadmisibilitatea celui de-al treilea capăt de cerere, privind restituirea sumelor, iar cu privire la primele două capete cerere a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției de inadmisibilitate a cererii de restituire a sumelor, adresată direct instanței, pârâta a arătat pe de o parte că reclamanta a contestat doar o parte din sumele stabilite prin raportului de inspecție fiscală și decizia de impunere, iar nu întreaga sumă solicitată la restituire, iar pe de altă parte, potrivit disp. art. 117 alin. 1 lit. f din OG nr. 92/2003, în ipoteza admiterii primelor două capete de cerere, reclamantul trebuie să se adreseze organelor fiscale, urmând procedura prescrisă de lege, pentru restituirea efectivă a acestor sume, după eventuala compensare cu alte obligații bugetare restante.
Cu privire la fondul cauzei, recte al primelor două capete de cerere, pârâta a reiterat considerentele deciziei de soluționare a contestației cu privire la neadmiterea la deducere a TVA-ului aferent facturilor și scrisorii de trăsură în discuție.
Examinând acțiunea în raport de actele dosarului și reglementările legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin Raportul de inspecție fiscală generală nr. 11447/29.01.2008 ( 164 și urm.), efectuat pentru TVA pe perioada 01.01.2003 - 31.12.2006, s-a reținut ca datorat de reclamantă, cu titlu de TVA suplimentar suma de 175.458 de lei, respectiv suma de 176.161 de lei cu titlu de majorări de întârziere.
Debitul principal TVA se compune din suma de 1.144 lei sume suplimentare TVA la nivelul centralei, respectiv suma de 174.314 lei la nivelul celor 5 sucursale.
2. Reclamanta a contestat ( 174) suma de 124.503 lei TVA stabilit suplimentar, respectiv 106.731 lei majorări de întârziere aferente.
3. Prin Decizia nr. 229/30.06.2008 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamantă, desființându-se parțial Decizia de impunere nr. 18/29.01.2008 în ce privește suma de 1.755 lei TVA și 106.731 lei majorări de întârziere, fiind respinsă pentru suma de 122.748 lei TVA ( 12 și urm.).
4. Prin urmare, în instanță se contestă suma de 122.748 de lei TVA cu privire la care contestația administrativă a reclamantei a fost respinsă.
4.1. În examinarea primelor două capete de cerere, Curtea apreciază că mai întâi se impune evidențierea componentelor sumei contestate, motivele pentru care sumele respective nu au fost admise la deducere urmând a fi analizate pe categorii de motive, în examinarea temeiniciei criticilor reclamantei.
Astfel, suma de 122.748 lei TVA neadmis la deducere reiese din:
- factura nr. -/12.06.2003 - TVA în sumă de 108.777,4 lei ( 52)
- factura nr. -/12.06.2003 - TVA în sumă de 203 lei ( 53)
- factura nr. -/29.01.2003 - TVA în sumă de 407 lei ( 54-55)
- factura nr. -/09.07.2004 - TVA în sumă de 355,7 lei ( 56)
- factura nr. -/08.2004 - TVA în sumă de 457,2 lei ( 58)
- factura nr. 0-/24.12.2002 - TVA în sumă de 11.360 lei ( 59)
- factura nr. -/29.07.2005 - TVA în sumă de 559 lei ( 60)
- factura nr. -/11.09.2005 - TVA în sumă de 270 lei ( 61)
- scrisoarea de trăsură nr. -/02.06.2003 - TVA în sumă de 357 lei ( 57)
4.2. Instanța reține că în perioada de referință au fost incidente mai multe reglementări succesive cu privire la exercitarea dreptului de deducere a TVA, reglementări care statuează însă aceeași soluție legislativă.
Astfel, potrivit art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, în vigoare în perioada 01.01.2003 - 31.12.2003, "(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu următoarele documente:
a) pentru deducerea prevăzută la art. 22 alin. (5) lit. a), cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată".
documentelor legale la care face referire art. 24 alin. 1 lit. a din legea susmenționată este dată de art. 62 alin. 1 din HG nr. 598/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, astfel: "(1) Documentele legale prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) din lege, în baza cărora persoanele impozabile pot deduce taxa pe valoarea adăugată, sunt:exemplarul original al facturii fiscalesau alte documente specifice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora sau prin ordine ale ministrului finanțelor publice //".
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, soluția legislativă pentru exercitarea dreptului de deducere în speță este dată de dispozițiile art. 145 alin. 8 lit. a, astfel: "(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cufactură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 alin. (4)".
De asemenea, în raport de noua reglementare, definirea documentelor legale la care face referire art. 145 alin. 8 lit. a din legea susmenționată este dată de pct. 51 alin. 1 din titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată", cap. 10 "Regimul deducerilor. Dreptul de deducere" din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003, astfel: "(1) Justificarea deducerii taxei pe valoarea adăugată se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 145 alin. (8) din Codul fiscal. În cazuri excepționale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi justificată cudocumentul reconstituit potrivit legii".
4.3. Suma de 11.767 lei TVA aferentă facturilor:
- nr. -/29.01.2003 - TVA în sumă de 407 lei
- nr. -/24.12.2002 - TVA în sumă de 11.360 lei
Acest TVA a fost dedus de reclamantă nu în baza originalului facturilor, ci pe baza de duplicat și facturi xerox.
Or, așa cum reiese din reglementările mai susmenționate, în perioada de referință deducerea se putea facefieîn baza originalului facturilor,fieîn baza acestor documente reconstituite potrivit legii.
Procedura de reconstituire a documentelor justificative și contabile pierdute, sustrase sau distruse a fost reglementată prinOrdinul MFP nr. 425/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire și utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară și contabilă, precum și a modelelor acestora,la lit. F art. 30, 32-34, 36, după cum urmează:
"30. Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligația să încunoștințeze, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, conducătorul unității, administratorul unității patrimoniale, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionării patrimoniului.
Conducătorul unității este obligat ca, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării, să încheie un proces-verbal, care să cuprindă:
- datele de identificare a documentului dispărut;
- numele și prenumele salariatului responsabil cu păstrarea documentului;
- data și împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.
Procesul-verbal se semnează de către:
- conducătorul unității;
- conducătorul compartimentului financiar-contabil al unității sau persoana împuternicită să îndeplinească această funcție;
- salariatul responsabil cu păstrarea documentului și
- șeful ierarhic al salariatului responsabil cu păstrarea documentului, după caz.
Salariatul responsabil este obligat ca, o dată cu semnarea procesului-verbal, să dea odeclarație scrisăasupra împrejurărilor în care a dispărut documentul respectiv.
Când dispariția documentelor se datorează însuși conducătorului unității, măsurile prevăzute de prezentele norme se iau de către ceilalți membri ai consiliului de administrație, după caz.
32. Reconstituirea documentelor se face pe baza unui"dosar de reconstituire",întocmit separat pentru fiecare caz.
Dosarul de reconstituire trebuie să conțină toate lucrările efectuate în legătură cu constatarea și reconstituirea documentului dispărut, și anume:
- sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariția documentului;
- procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii și declarația salariatului respectiv;
- dovada sesizării Parchetului General sau dovada sancționării disciplinare a salariatului vinovat, după caz;
- dispoziția scrisă a conducătorului unității pentru reconstituirea documentului;
- o copie a documentului reconstituit.
33. În cazul în care documentul dispărut emană de la altă unitate, reconstituirea se va face de unitatea emitentă la cererea scrisă a conducătorului unității solicitatoare. În acest caz, unitatea emitentă va trimite unității solicitatoare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.
34. Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea "RECONSTITUIT", cu specificarea numărului și datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea.
Documentele reconstituite conform prezentelor norme constituie baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.
36. Conducătorii unităților patrimoniale vor lua măsuri pentru asigurarea înregistrării și evidenței curente a tuturor lucrărilor întocmite, primite sau expediate, stabilirea și evidența responsabililor de păstrarea acestora, evidența tuturor reconstituirilor de documente, precum și pentru păstrarea dosarelor de reconstituire, pe toată durata de păstrare a documentului reconstituit".
Reglementarea ulterioară, recteOrdinul MFP nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabilestabilește aceeași procedură de reconstituire a documentelor justificative și contabile pierdute, sustrase sau distruse, la lit. E art. 28, 30-32, astfel:
28. Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligația să încunoștințeze, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, conducătorul unității (administratorul unității, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionării unității respective).
În termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării, conducătorul unității trebuie să încheie un proces-verbal, care să cuprindă:
- datele de identificare a documentului dispărut;
- numele și prenumele salariatului responsabil cu păstrarea documentului;
- data și împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.
Procesul-verbal se semnează de către:
- conducătorul unității;
- conducătorul compartimentului financiar-contabil al unității sau persoana împuternicită să îndeplinească această funcție;
- salariatul responsabil cu păstrarea documentului și
- șeful ierarhic al salariatului responsabil cu păstrarea documentului, după caz.
Salariatul responsabil este obligat ca, odată cu semnarea procesului-verbal, să dea o declarație scrisă asupra împrejurărilor în care a dispărut documentul respectiv.
Când dispariția documentelor se datorează însuși conducătorului unității, măsurile prevăzute de prezentele norme se iau de către ceilalți membri ai consiliului de administrație, după caz.
.
30. Reconstituirea documentelor se face pe baza unui"dosar de reconstituire",întocmit separat pentru fiecare caz.
Dosarul de reconstituire trebuie să conțină toate lucrările efectuate în legătură cu constatarea și reconstituirea documentului dispărut, și anume:
- sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariția documentului;
- procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii și declarația salariatului respectiv;
- dovada sesizării organelor de urmărire penală sau dovada sancționării disciplinare a salariatului vinovat, după caz;
- dispoziția scrisă a conducătorului unității pentru reconstituirea documentului;
- o copie a documentului reconstituit.
31. În cazul în care documentul dispărut a fost emis de altă unitate, reconstituirea se va face de unitatea emitentă, prin realizarea unei copii de pe documentul existent la unitatea emitentă. În acest caz, unitatea emitentă va trimite unității solicitatoare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.
32. Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea "RECONSTITUIT", cu specificarea numărului și datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea.
Documentele reconstituite conform prezentelor norme constituie baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.
".
Or, reclamanta nu a procedat la reconstituirea, potrivit procedurii legale incidente, a facturilor fiscale pierdute, astfel că reținerile organului fiscal cu privire la inexistența dreptului de deducere în privința facturii nr. -/29.01.2003, pe bază de duplicat, sunt conform cu legea.
Împrejurare că, ulterior, reclamanta a prezentat instanței și o copie a aceleiași facturi de la emitent, recte BCR Sucursala sector 6, nu schimbă datele problemei, cât timp nu constituie un document reconstituit potrivit procedurii legale.
În ce privește cealaltă factură, reclamanta a prezentat în original factura nr. -/24.12.2002, însă aceasta a fost dedusă de Sucursala, cu toate că în factură figurează ca beneficiar Sucursala C aparținând de SA.
În sprijinul argumentării sale cu privire la această din urmă factură, reclamanta a arătat că factura a fost emisă la data de 24.12.2002 în mod corect pe numele Sucursalei C, însă prin HG nr. 1524/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 6/09.01.2003, a fost supusă reorganizării, iar Sucursala Cad evenit Sucursala din subordinea reclamantei. Prin urmare, susține reclamanta, înregistrarea facturii în cauză, în anul 2003, este legal făcută de Sucursala.
Curtea reține că, potrivit anexei 3.1. la HG nr. 1524/2002 privind reorganizarea Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice și "" - și funcționarea unor societăți comerciale în domeniul energetic, figurează atât sucursala, cât și sucursala C II, situație în raport de care reclamanta nu a făcut dovada justeței înregistrării facturii nr. -/24.12.2002 ( 59) de către Sucursala, din actele dosarului nereieșind de ce s-ar fi impus înregistrarea facturii la Sucursala, iar nu la Sucursala C II.
Or, în atare condiții, Curtea apreciază ca fiind juste reținerile organelor fiscale.
4.4. Suma de 110.624 lei TVA aferentă facturilor:
- nr. -/12.06.2003 - TVA în sumă de 108.777,4 lei
- nr. -/12.06.2002 - TVA în sumă de 203 lei
- nr. -/29.07.2005 - TVA în sumă de 559 lei
- nr. -/11.09.2006 - TVA în sumă de 270 lei
- nr. -/19.07.21004 - TVA în sumă de 355,7 lei
- nr. -/08. 2004 - TVA în sumă de 457,2 lei
Acest TVA a fost dedus de reclamantă în baza unor copii xerox ale facturilor, purtând exclusiv mențiunea "reconstituit - înlocuiește factura inițială".
Or, așa cum în mod just a reținut organul fiscal, o atare mențiune, cât timp nu este rezultatul unei reconstituiri conform procedurii instituite de lege, cât timp nu poartă mențiunea numărului și datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea de cătreunitatea emitentă, nu poate fi luată în considerare ca document justificativ.
La solicitarea organului de soluționare a contestației, reclamanta a depus niște dispoziții emise de conducerea sa, iar nicidecum de unitatea emitentă a documentului, or - cum aceasta din urmă trebuia să procedeze la reconstituire - dispoziția în acest sens trebuia să îi aparțină în egală măsură.
4.5. Suma de 357 lei TVA dedusă în baza scrisorii de trăsură nr. -/02.06.2003 în copie xerox, iar nu în baza originalului facturii fiscale.
Potrivit art. 62 alin. 1 din HG nr. 598/2002 care definește sintagma "documente legal aprobate" în vederea exercitării dreptului de deducere TVA, acesta sunt "exemplarul original al facturii fiscale saualte documente specifice aprobate prinHotărârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestorasau prin ordineale ministrului finanțelor publice, emise în baza Hotărârii Guvernului nr. 831/1997,bonurile fiscaleemise de aparatele de marcat electronice fiscale, aprobate conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, aparținând unităților de desfacere a carburanților auto, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului".
Prin urmare, se impune a se determina dacă scrisoarea de trăsură constituia, la momentul de referință, recte în anul 2003, document specific aprobat prin HG nr. 831/1997 sau ordine ale ministrului emise în baza HG nr. 831/1997.
Din analizarea acestor acte normative reiese că scrisoarea de trăsură nu este menționată printre formularele tipizate în legătură cu aplicarea TVA, constituind - în baza reglementării anterioare, recte HG nr. 768/1992 - un astfel de document doar până la data de 31 martie 1998, astfel cum s-a stabilit prin prevederile art. 5 din HG nr. 831/1997, potrivit cărora " formularelor tipizate comune și specifice în legătură cu aplicarea taxei pe valoarea adăugată, aprobate de către Ministerul Finanțelor în baza art. 4, precum și cele prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 768/1992 cu privire la reglementarea folosirii și gestionării formularelor tipizate comune și specifice în legătură cu aplicarea taxei pe valoarea adăugată rămân valabile până la data de 31 martie 1998".
Prin urmare, la nivelul anului 2003, scrisoarea de trăsură de vagon nu mai constituie document legal în baza căruia să poată fi dedusă TVA.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază ca legale actele administrative contestate, astfel că va respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune, în privința primelor două capete de cerere.
5. În ceea ce privește capătul al treilea de cerere, privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 124.503 lei reprezentând TVA și a sumei de 106.731 lei reprezentând majorări de întârziere aferente, plăți făcute în temeiul deciziei de impunere nr. 18/29.01.2008, instanța apreciază ca întemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă.
Cererea este inadmisibilă în raport de prevederile art. 117 alin. 1 lit. f din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora "se restituie, la cerere, debitorului, următoarele sume:
.
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii".
Prin urmare, legea prevede că, subsecvent obținerii unei hotărâri judecătorești de anulare a obligațiilor de plată stabilite de organele fiscale, debitorul se adresează organului fiscal cu o cerere în acest sens, cerere care se soluționează potrivit procedurii reglementată în Ordinul MFP 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, doar refuzul de restituire după urmarea acestei proceduri fiind supus cenzurii instanței de judecată.
Or, reclamanta nu a urmat această procedură, nici nu putea dealtfel cât timp nu se stabilise de către instanță, în cenzurarea actelor de impunere, îndreptățirea sa la restituirea sumelor achitate. Mai mult decât atât, legea însăși prevede că restituirea sumelor se face doar după compensarea acestora cu eventualele obligații bugetare restante, iar verificarea incidenței sau nu a dispozițiilor art. 117 alin. 6-8 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală se face de către organul fiscal în procedura de soluționare a cererii de restituire.
Potrivit acestor texte, "(6) Dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) și (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
(7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligațiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența sumei de rambursat sau de restituit.
(8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența obligațiilor fiscale restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului".
A aprecia ca admisibilă o atare cerere ar echivala cu nesocotirea unei proceduri legale și eludarea unor etape și cerințe clar stabilite de legiuitor, astfel că cel de-al treilea capăt de cerere va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta B, cu sediul în mun. B, nr. 3. sector 6, în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în mun. B,-, sector 5, în privința primelor două capete de cerere.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind restituirea sumelor.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
