Anulare act administrativ fiscal. Sentința 1397/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1397
Ședința publică din data de 1 aprilie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 1 aprilie 2009, având nevoie de timp pentru a delibera.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, anularea Ordonanței nr. 125/06.03.2008 emisă de pârâtă, prin care reclamantul a fost sancționat cu amendă de 1.000 RON, anularea Deciziei nr. 1114/27.05.2008 emisă de aceeași pârâtă, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva ordonanței de sancționare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat instanței, după descrierea stării de fapt, nelegalitatea ordonanței de sancționare pentru lipsa motivării în fapt a acesteia, absența ei atrăgând nelegalitatea actelor administrative adoptate astfel. În cazul absenței motivării în fapt și/sau în drept, este împiedicată aprecierea in concreto a temeiurilor care au stat la baza emiterii actului administrativ, făcând imposibilă efectuarea controlului de legalitate de către subiectele de drept vizate ori de către instanța de judecată sesizată în acest scop.
a analizat situația de fapt exclusiv prin prisma faptului că s-a produs o eroare în calculul activului net al fondului, fără a ține cont de prejudiciul nesemnificativ produs prin calcularea eronată, de atitudinea corectă a Management SA care a verificat și informat imediat depozitarul fondului de eroarea constatată, respectiv de buna-credință a Management SA care a analizat și a prezentat soluții eficiente pentru restabilirea integrală a situației provocate de eroarea comisă.
Mai mult, arată reclamantul, nu a argumentat, în ordonanța de sancționare, de ce reclamantul se înscrie în sfera persoanelor care, potrivit atribuțiilor sale, ar fi putut și trebuit să prevină producerea erorii. Astfel, reclamantul îndeplinește funcția de director de investiții, iar atribuțiile comune ale directorului executiv și ale directorului de investiții sunt expres și limitativ determinate în capitolulConducerea executivă, nefiind incluse atribuții de verificare/rectificare a calculului activului net a fondurilor administrate de societate. Reclamantul are atribuții care privesc în mod exclusiv activitatea de analiză a oportunităților investiționale și plasarea activelor, or atribuția de efectuare a calculului activului net al fondurilor administrate de Management SA aparține în mod exclusiv departamentului de contabilitate.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei în data de 25 martie 2009, expuse oral cu prilejul dezbaterii pe fond a cauzei, pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că reclamantul este unul din cei doi conducători ai Management SA, conducerea societății fiind responsabilă de actualizarea înregistrărilor zilnice referitoare la evoluția activului net al fondurilor, în baza informațiilor furnizate de depozitarii fondurilor, obligație pe care reclamantul nu și-a îndeplinit-o în mod corespunzător.
Examinând acțiunea reclamantului prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin Ordonanța nr. 125/06.03.2008 ( 20 și urm.) reclamantul, în calitate de conducător al Management SA a fost sancționat cu amendă de 1000 RON, pentru nerespectarea disp. art. 68 alin. 2 lit. a și din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.
Pentru a se dispune sancționarea reclamantului, în calitate de conducător al societății de administrare a investițiilor (), s-a reținut că "în cazul fondului deschis de investiții administrat de Management SA, s-a constatat, în perioada 16.10.2007 - 06.12.2007, o eroare de înregistrare în activul fondului ce a condus la diminuarea valorii unitare a activului net al fondului", precum și faptul că " Management SA, în calitate de societate de administrare a fondului deschis de investiții, nu a întreprins toate măsurile necesare îndeplinirii obligației de a acționa cu corectitudine și diligență profesională, în scopul protejării și informării corecte a investitorilor, la momentul oportun".
2. Prin Decizia nr. 1114/27.05.2008 a ( 52 și urm.) a fost respinsă contestația reclamantului împotriva ordonanței de sancționare mai sus menționată, menținându-se actul de sancționare.
3. Fapta imputată de pârâta reclamantului, în calitate de conducător al Management SA, a constat în nerespectarea dispozițiilor art. 68 alin. 2 lit. a și b din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, texte potrivit cărora
"(2) are, cel puțin, obligația:
a)să acționezecu onestitate, corectitudine șidiligență profesională,în scopul protejării interesului investitorilor -urilor pe care le administrează și a integrității pieței;
b) să angajeze și să folosească eficient toate resursele, să elaboreze și să utilizeze eficient procedurile necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității".
Concret, s-a reținut că în cadrul majorării de capital derulate la SC SA, s-a omis înregistrarea de către societatea de administrare a sumei de 17.655,8 lei în situația activului net al fondului, aferentă perioadei 16.10.2007 - 06.12.2007, eroare care a antrenat diminuarea valorii unitare a activului net al fondului. a fost efectuată la sesizarea omisiunii de către însăși Management SA, ca societate de administrare a depozitarului fondului.
4. Prima critică pe care reclamantul o aduce ordonanței de sancționare se referă la motivarea acesteia, invocând în fapt nemotivarea corespunzătoare a acesteia.
Din această perspectivă, Curtea observă că - așa cum s-a redat în paragraful 1 de mai sus - măsura de sancționare a fost motivată, atât în fapt cât și în drept.
Împrejurarea că această motivare nu se circumscrie exigențelor reclamantului nu antrenează nelegalitatea actului administrativ, cât timp ea respectă exigențele constituționale, mai exact asigură rațiunea desprinderii din art. 31 din Constituția României, consacrând dreptului la informație, a necesității de motivare a actelor administrative.
Or, această rațiune, invocată de altfel foarte explicit de către însuși reclamant, este asigurată în cauză, aceea de a asigura pe de o parte însăși identificarea abaterii imputate (în speță), iar pe de altă parte propria evaluare de către destinatarul actului și eventual mai departe de către instanța de judecată a temeiurilor care au stat la baza emiterii actului administrativ și implicit controlul de legalitate al acestuia din urmă.
Motivarea unui act administrativ nu poate surprinde și preîntâmpina eventualele contraargumente ale destinatarului actului, pentru aceasta existând instituția recursului grațios și mai departe calea acțiunii în instanță, de care însuși reclamantul a uzat.
Mai mult, instanța constată că invocata "nemotivare" nu a împiedicat reclamantul să își formuleze o foarte elaborată și serioasă contestare a măsurii de sancționare.
5. Examinând fondul sancțiunii aplicate reclamantului, Curtea subliniază că starea de fapt nu este contestată de către reclamant, criticile sale referindu-se la lipsa calității sale de subiect activ al faptei imputate, în raport de competențele reclamantului stabilite prin reglementările interne ale Management SA, mai exact dacă putea și/sau trebuia să prevină săvârșirea faptelor reținute.
Astfel, reclamantul îndeplinește funcția de director de investiții la. Management SA, aspect necontestat de către pârâtă.
Potrivit disp. art. 277 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, " poate aplica sancțiuni persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanți legali sau exercitând de jure sau de facto funcții de conducere, ori exercitând cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege, le este imputabilă respectiva contravenție pentru că, deși puteau și trebuiau să prevină săvârșirea ei, nu au făcut-o".
Potrivit disp. art. 18 alin. 1 lit. a din Regulamentul nr. 15/2004 privind autorizarea și funcționarea societăților de administrare a investițiilor, a organismelor de plasament colectiv și a depozitarilor, "Conducătorii sunt persoanele care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare ale, sunt împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică a acesteia și sunt investite cu competența de a angaja răspunderea ".
Or, potrivit propriilor Reglementări interne ale Management SA ( 27), conducerea executivă a acesteia este asigurată de Directorul executiv și Directorul de investiții, nefiind menționate atribuții distincte pentru fiecare din cei doi directori. Prin urmare, susținerile reclamantului că ar avea atribuții care privesc exclusiv activitatea de analiză a oportunităților investiționale și plasare activelor, "astfel cum este prevăzut în capitolului "Management fonduri/portofolii", nu au acoperire în propriile reglementări.
Prin urmare, atribuțiile ambilor directori conturează așa numita "conducere efectivă" a, despre care face vorbire art. 60 alin. 1 din Regulamentul nr. 15/2004, fiind răspunzători de activitatea departamentelor din subordine, inclusiv a departamentului Contabilitate, care este - potrivit reglementării proprii - compartimentul vizat de art. 44 lit. e din Regulamentul nr. 15/2004, ca având "ca atribuție evaluarea portofoliului pentru fiecare tip de organism de plasament colectiv în parte, în conformitate cu documentele de constituire ale fiecărui OPC și cu prevederile prezentului regulament, determinarea valorii activului net, determinarea valorii unitare a activului net, în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004 și ale prezentului regulament, calcularea oricăror tarife și comisioane datorate pentru fiecare OPC în parte".
Chiar dacă s-ar admite teza reclamantului, una din principalele atribuții ale Direcției Management /, consemnată la acest capitol din reglementările interne, lit. d, este aceea de a actualiza "înregistrările zilnice referitoare la evoluția valorii activului net contabil al fondurilor, în baza informațiilor furnizate de depozitarii fondurilor".
Mai mult, potrivit acelorași reglementări proprii, capitolul Managementul de portofoliu și analiza plasamentelor, "activitatea cuprinde efectuarea tranzacțiilor respectând normele de risc stabilite, completarea formularelor de tranzacții (ticket deal), înregistrarea în evidențele departamentului, verificarea corespondenței datelor cu departamentul financiar la primirea ordinelor de transfer bancar, a confirmărilor către depozitar și instituțiile partenere și a înregistrărilor contabile"
Prin urmare, Curtea apreciază că susținerile reclamantului privind lipsa atribuțiilor sale de control, sunt contrazise atât de textele legale mai sus redate, cât și de reglementările proprii ale societății, fiind una din cele două persoane care asigură conducerea efectivă a Management SA
6. Atitudinea corectă a Management SA care, după verificări a informat depozitarul cu privire la eroarea constatată și a înlăturat consecințele acesteia nu este contestată de nimeni, la fel cum nu se pune în discuție nici buna credință a acesteia.
Înlăturarea consecințelor erorii nu înlătură lipsa de diligență imputată, pentru a se constitui în motiv de exonerare de răspundere, constituind însă o circumstanță ce a fost avută în vedere la stabilirea sancțiunii, prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 RON, adică orientată spre minimul legal, limitele sancțiunii amenzii, prevăzute în art. 276 alin. 1 lit. b din Legea nr. 297/2004, fiind între 500 și 50.000 RON.
În lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciază acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, astfel că - nefiind întrunită ipoteza nelegalității actului contestat - o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales la &, cu sediul în mun. B, Calea nr. 143, mezanin, sector 1, în mun. în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, cu sediul în mun. B,-, sector 3.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
