Anulare act administrativ . Decizia 1415/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1415/CA/2009
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții G, - și - împotriva sentinței nr. 859/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 24 noiembrie 2009.
Din nota telefonică preluată de serviciul registratură se constată că avocat, mandatar ales al intimaților solicită acordarea unui termen de judecată fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanță din motive meteorologice.
Avocat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Instanța față de lipsa părților lasă cauza la al doilea apel.
La cel de-al doilea apel efectuat în cauză ora 11.06 se constată lipsa părților.
În deliberare instanța constată că în cauză au mai fost acordate termene de judecată, la solicitarea mandatarilor părților, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de avocat și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Constată că pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a înregistrat sub nr. - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G, - și - în contradictoriu cu pârâții, Primarul municipiului H și SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea autorizației de construire nr. 397 din 2.10.2007 emisă de Primăria municipiului H și obligarea pârâților la demolarea construcției ridicată până în prezent.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că autorizația de construire a fost eliberată cu încălcarea prevederilor pct. 2.5.6 din Legea 453/2001, în sensul că nu a fost solicitat acordul vecinilor exprimat în formă autentică.
S- mai susținut că titlul asupra imobilului respectiv contractul de concesiune și-a încetat aplicabilitatea în condițiile în care începerea construcției nu s-a realizat în termen de cel mult un an de la data dobândirii actului de concesionare a terenului și că autorizarea construcției s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Ordinului Ministerului Sănătății nr. 563/28.06.1997, întrucât nu respectă distanța obligatorie dintre clădiri.
Prin sentința administrativă nr. 859/CA/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a respins acțiunea promovată de reclamanți.
În motivarea soluției date, Tribunalul a reținut în esență că pentru autorizarea construcției imobilului în litigiu nu era necesar acordul vecinilor conform anexei 1 din Legea 50/1991 pct. 2.5.6. că pârâtul a făcut dovada titlului în baza căruia deține terenul contract de concesiune ce nu și-a încetat existența și că amplasarea construcției autorizației respectă prevederile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 563/23.06.2007 cu privire la nivelul de însorire al clădirilor învecinate, în speță a blocului reclamanților.
S-a mai reținut că procentul de ocupare al terenului prin construcția autorizată este de 85%, conform aprobat prin nr. 91/1999.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții G, - și - solicitând casarea sentinței și rejudecând să fie admisă acțiunea promovată în anularea autorizației de construire nr. 397/2007.
În motivarea recursului s-au reluat criticile de la fond relative la validitatea autorizației de construcție atacată, care în opinia reclamanților dovedesc netemeinicia hotărârii atacată. Astfel se susține că autorizația atacată s-a emis fără acordul vecinilor, procentul de ocupare al construcției este mai mare decât cel reglementat prin lege, pârâtul nu posedă un titlu valabil pentru terenul în cauză, iar construcția atacată s-a eliberat cu încălcarea dispozițiilor Ordinului Ministerului Sănătății nr. 536/1997.
În drept se invocă art. 299 - 308 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâta SRL a solicitat în principal respingerea recursului ca tardiv introdus și în subsidiar respingerea ca nefundat a acestuia, apreciindu-se că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Primarul municipiului H prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se susține că la eliberarea autorizației de construcție au fost respectate toate normele legale ce reglementează condițiile de validitate a acesteia, așa încât hotărârea atacată prin care se respinge acțiunea este temeinică și legală.
Excepția tardivității recursului este neîntemeiată, actele de la dosar revelând formularea acestuia în termenul legal prevăzut de art. 301.civ.
Cod PenalAnalizând recursul declarat prin prisma motivelor expuse a actelor de la dosar precum și potrivit art. 3041Cod procedură civilă se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."
În speță, reclamanții au formulat mai multe critici de nelegalitate a autorizației de construire nr. 536/1997, care fiecare în parte, dacă s-ar dovedi ar fi de natură să invalideze autorizația în cauză.
Analiza fiecărui motiv de nelegalitate presupune administrarea de probatorii specifice peste care se suprapune aprecierea acestora de către judecător în contextul faptic și legal reținut.
Dacă pentru primele două motive de nelegalitate, respectiv existența sau neexistența acordului vecinilor pentru autorizarea construcției și existența titlului pârâtului pentru terenul în cauză impunea mai mult o apreciere și o interpretare a legii și a contractului de concesiune deținut de pârât, afectarea gradului de însorire al imobilului învecinat, gradul de ocupare al terenului cu construcția autorizată presupunea ca silogismul judecătorului fondului să fie susținut și întărit printr-o expertiză de specialitate, prin care să se verifice de un specialist respectarea normelor de urbanism relevante.
Procedând la judecarea cauzei fără administrarea unei asemenea mijloc de probă, de natură a lămuri cauza și sub aspectele arătate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, echivalentă cu nesoluționarea fondului, ce impune casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului.
Admite recursul reclamanților G, - și - împotriva sentinței nr. 859/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar - și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.10/31 12 2009
Jud.fond.
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
