Anulare act administrativ . Decizia 1444/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1444
Ședința din Camera de Consiliu de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 18 martie 2009, privind recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 1661 din data de 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 18 martie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 25 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1661 din data de 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în anulare a deciziei nr. 77 din 28.09.2006 în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță, reclamanta - SRL Tg-J, a contestat decizia nr. 77 emisă la 28.09.2006 de G, pe motiv de netemeinicie și nelegalitate a soluției pronunțată de pârâtă în soluționarea contestației depusă sub nr. 31863 din 16.09.2006 solicitând admiterea contestației pentru suma de 31.978 lei rezervându-și dreptul ca pentru suma de 2500 lei să depună susținerile în dosarul Judecătoriei Tg-
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod eronat s-a respins contestația acestuia ca fiind fără obiect deoarece nu este vorba de o calculare a unui impozit suplimentar ci de sume care se rambursează ulterior conform legii importatorilor în funcție de cererea contribuabilului și suma putea fi acceptată la rambursare oricând, după momentul plății TVA-ului de cumpărător.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe Legea 571/2003, HG nr. 44/2004, Ordinul nr. 1330/2005, OG 92/2003.
S-a mai arătat că prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 18.05.2006 și înregistrat sub nr. 4578 din 25.05.2006, echipa de control a stabilit soldul sumei negative a TVA-ului pentru care se solicită rambursarea este de 85.708 lei, soldul negative a TVA-ului care se justifică a fi rambursat este de 50.051 lei, iar soldul sumei negative a TVA-ului care nu se justifică la rambursare este de 35.657 lei.
Diferența de 35.657 lei se compune din mai multe sume între care și cea de 31.978 lei contestată de reclamant ce reprezintă TVA-ul aferent unor facturi de polifloră și de salcâm de la - SRL la - SRL Tg-J, folosită în activitatea de export a reclamantei.
La controlul încrucișat efectuat între cele două societăți s-a constatat că - SRL Bălești nu și-a înregistrat TVA-ul colectat în sumă de 31.978 lei în evidența contabilă și nu a declarat-o în decontul de TVA depus la pârâtă.
Echipa de control nu a admis la deducere TVA-ul în sumă de 31.978 lei considerând că au fost încălcate prevederile art. 145 alin. 3 lit. pr.fiscal coroborat cu art. 156 alin. 1 lit.a.
Reclamanta a considerat că deducerea TVA-ului de către cealaltă societate nu era condiționată de evidențele contabile și fiscale ale societății - SRL și a considerat că este vorba de o amânare a rambursare a sumei până la următoare cerere de rambursare și nu s-a pus problema confiscării sumei.
De asemenea a considerat că măsura luată de pârâtă este abuzivă fiind practic o dublă impozitare în favoarea bugetului de stat și că nu i s-a adus la cunoștință după primul raport de inspecție fiscală măsura luată, iar operarea egalării cu zero a TVA-ului s-a făcut în fișa de evidență a organului fiscal și nu s-au luat măsurile legale pentru a putea fi contestate.
A depus la dosarul cauzei cele două rapoarte de inspecție fiscală a reclamantei, deconturile de TVA următoare primei cereri de rambursare, procesul verbal de contestare și sancționare nr. - și decizia nr. 77/2006.
Pârâta Gad epus la dosarul cauzei întâmpinare la 30.11.2006 prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 711 din 8.12.2006 a fost respinsă acțiunea în anulare a deciziei nr. 77 din 28.09.2006 formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G, reținându-se următoarele:
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - SRL Tg-J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că soluția a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare, procedura de citare cu societatea reclamantă nefiind îndeplinită legal la niciunul din cele două termene de judecată, iar pe fondul cauzei s-a susținut că în mod eronat și în contradictoriu cu disp. art. 145 al.3 lit.a Cod fiscal suma de 31978 Ron este nedeductibilă fiscal. Au fost invocate și dispoz. art. 304 pct.7, 8, 9 și art. 304/1 Cod pr. civilă.
Prin Decizia nr. 6680 din 25 Octombrie 2007 Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de reclamanta - SRL Tg-J, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât reclamanta nu a fost citată la niciunul din cele două termene de judecată la instanța de fond
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Gorj -Secția contencios administrativ și fiscal sub nr-, cu prim termen de judecată la data de 18 februarie 2008.
Pentru termenul din data de 10 martie 2008 reclamanta a depus la dosar precizări în sensul că solicită anularea deciziei nr. 77 din 28.09.2006 și a celor două rapoarte de inspecție fiscală, respectiv 4578 din 25.05.2006 și 7250 din 21.08.2006 cu privire la suma de 31978 lei reprezentând TVA, precum și procesul verbal și decizia de impunere.
La 28 martie 2008 pârâta a formulat întâmpinare la precizarea formulată, arătând că susținerile sunt total neîntemeiate și ca inadmisibilă în ceea ce privește raportul de inspecție fiscală.
În ședința publică din 7 aprilie 2008 prin încheiere, instanța respins excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea că analizându-se raportul de inspecție fiscală din 16.08.2006 în ceea ce privește suma ce reprezintă TVA, a rezultat că verificarea a cuprins perioada 01.04.2006-30.06.2006 și soldul sumei negative a TVA ce nu se justifică a fi rambursată este de 24.939 lei, datorită neînregistrării raportului de inspecție fiscală parțială din 19.05.2006.
Pe de altă parte, se observă că în ceea ce privește raportul de inspecție fiscală 4578 din 19.05.2006 și decizia de impune din aceiași dată, au fost comunicate firmei de contabilitate la 20.05.2006 sau 25.05.2006, existând o modificare în ceea ce privește această dată(fila 68).
Ori, așa cum se prevede în Codul d e procedură fiscală, raportul de inspecție fiscală și deciziile de impunere se comunică la domiciliul fiscal, art.31 alin.1 lit. coroborat cu disp. art.44 alin.2 lit. din OG 92/2003, actul administrativ fiscal producând efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului ( art.45).
În speță, așa cum s-a susținut de către petentă primul raport de inspecție fiscală și decizia de impunere nu au fost comunicate la domiciliul fiscal, despre acestea făcându-se vorbire în raportul fiscal nr.7250 din 16.08.2006.
În dispozițiile art.70 ale OG 92/2003 se prevede că în situațiile în care pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru anularea deciziei, termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 pct.1se prelungește cu durata cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Coroborându-se aceste dispoziții cu art.206 din OG 92/2003 în care sunt prevăzute forma și conținutul contestației se concluzionează că, obiectul contestației este reprezentat doar de sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat. În soluționarea contestației organul competent va verifica motivele de fapt și de drept ce stau la baza emiterii actului administrativ fiscal, analiza contestației făcându-se în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de aceste și de documentele de la dosarul cauzei, soluționarea făcându-se în limitele sesizării.
Ori, în cauză este mai mult decât evident că petiționara a formulat la data de 21.09.2006, o contestație ambiguă în care se susține expres că se contestă raportul de inspecție fiscală nr.7250 din 16.08.2006, însă sumele ce fac obiectul contestației ( 31.978 lei TVA neacceptată la deducere și 25.000 lei amendă contravențională) au fost stabilite prin raportul de inspecție fiscală 4578 din 19.05.2006 și decizia de impunere nr. 250 din 19.05.2006 care, așa cum s-a arătat deja nu au fost comunicate conform OG 92/2003 la domiciliul fiscal, petenta luând la cunoștință de acesta din cel de-al doilea raport de inspecție fiscală nr.7250 din 16.08.2006.
În acest context obligația pârâtei era să solicite informații suplimentare petentei în ceea ce privește obiectul contestației, așa cum de altfel se procedează și în instanță, pentru a se putea pronunța o decizie legală și temeinică în raport de cererea cu care a fost investită.
Însă prin decizia 77 din 28.09.2006 a fost respinsă contestația petentei cu privire la suma de 31.978 lei reprezentând TVA neacceptată la deducere și 2500 lei amendă, ca fiind fără obiect, cu toate că în cuprinsul deciziei se face vorbire de stabilirea acestora prin raportul de inspecție fiscală nr.4578 din 19.05.2006, susținându-se că aceasta și decizia de impunere nr.250 din 19.05.2006 nu au fost contestate.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul a concluzionat că prin cererea adresată DGFP G și înregistrată cu nr.39253 din 21.09.2006 - SRL Tg-J, a contestat atât raportul de inspecție fiscală nr.4578 din 19.05.2006 și decizia de impunere 250 din 19.05.2006, dar și raportul de inspecție fiscală 7250 din 16.08.2006, parcurgându-se procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 coroborată cu disp.art.205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Cu această motivare, excepția inadmisibilității acțiunii ( în ceea ce privește raportul de inspecție fiscală nr.4578 din 19.05.2006 și decizia de impunere 250 din 19.05.2006) a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 5 mai 2008 instanța a admis efectuarea unei expertize de specialitate având în vedere cererea formulată de către apărătorul reclamantei, fiind numit ca expert doamna cu onorariul stabilit în sumă de 600 lei, în sarcina reclamantei, având ca obiective; să se stabilească dacă suma de 31970 lei a fost admisă sau dedusă prin raportul de inspecție fiscală nr.4578/2006; să se stabilească dacă au fost încălcate dispozițiile art.145 alin.3 lit.a și 156 alin.1 lit.a din Legea 571/203 privind codul fiscal cu modificările și completările ulterioare; să se stabilească dacă suma de 31978 lei a fost preluată și în raportul de inspecție fiscală 7250 din 21.08.2007 și dacă raportul de inspecție fiscală se referă la această sumă sau la alte sume;să se stabilească dacă sumele menționate sunt datorate de societate sau nu și dacă din conținutul contestației rezultă ce sumă se contestă; să se stabilească dacă - SRL a înregistrat sau nu TVA-ul colectat în sumă de 31978 lei și dacă și dacă are obligația să-l înregistreze sau nu;să se stabilească dacă - SRL poate declara TVA în același timp cu - SRL având în vedere că societatea depune decont lunar, iar cealaltă decont trimestrial; precum și obiectivele propuse de părți.
S-a dispus emiterea unei adrese către expertul desemnat și să ia act de actele și înscrisurile de la dosar în vederea efectuării și depunerii raportului de expertiză, urmând să răspundă la următoarele obiective;
Raportul de expertiză a fost depus la 30.06.2008.
La dosar au fost depuse de către pârâtă obiecțiuni care însă din modul de redactare, din criticile formulate și cuprinsul aprecierilor reprezintă practic opinia acesteia în raport de constatările expertului.
Drept urmare, acestea au fost caracterizate ca și concluzii la raport.
Tribunalul analizând cererea prin prisma actelor depuse, a susținerilor părților și a concluziilor raportului de expertiză,precum și a textelor legale în materie, constată că aceasta este neîntemeiată.
Din cuprinsul deciziei contestată de reclamantă rezultă că aceasta a solicitat anularea măsurilor din raportul de inspecție fiscală încheiat la 16 august 2006 și înregistrat sub nr. 7250 din 21. 08. 2006 la.G prin care se impune societății plata a 31.978 lei reprezentând TVA neacceptată la deducere de către echipa de control așa cum rezultă din raportul anterior de inspecție fiscală încheiat la data de 18.05.2006 și înregistrat la DGFP G sub nr. 4578 din 19.05.2006, raport ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 250 din 19.05.2006, decizie necontestată de agentul economic și comunicată societății reclamante prin adresa nr. 4578 din 26.05.2006 anexată la dosarul cauzei.
Conform art. 107 alin. 1 și 2 din OG 92/2003 Cod pr. fiscală, dacă în urma inspecției se modifică baza de impunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere.
În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului, raportul de inspecție fiscală reprezentând actul premergător care stă la baza emiterii deciziei de impunere, nu este asimilat unui titlu de creanță.
Suma contestată de reclamantă în cuantum de 31.978 lei reprezentând TVA neacceptată la deducere a fost stabilită ca sumă de plată prin decizia de impunere nr. 250 din 19.05.2006 în baza raportului de inspecție fiscală nr. 4578 din 19.05.2006 și nu prin raportul de inspecție fiscală nr. 7250 din 16 august 2006 contestat de societate.
Actul administrativ fiscal contestat de reclamant reține în considerentele deciziei că suma contestată de reclamantă a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal anterior necontestat de reclamantă, respectiv decizia de impunere nr. 250, titlu de creanță împotriva căruia putea fi formulată contestație.
Soluția pronunțată de respingere a contestației formulată de reclamantă ca fiind fără obiect, adoptată de pârâtă în dispozitivul deciziei nr. 77 din 28.09.2006 considerentele se încadrează în dispozițiile art. 83 lit. b din OG 92/2003 pr. fiscală și prevederile pct.12.1 lit. din ordinul nr. 519/2005 privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din pr.fiscală care face precizarea următoare: "contestația poate fi respinsă ca fiind fără obiect, în situația în care sumele și măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat".
Din cuprinsul aceleiași decizii contestate a rezultat că organul de inspecție fiscală a înaintat Judecătoriei Tg-J contestația reclamantei - SRL Tg-J privind amenda contravențională aplicată prin procesul verbal de contravenție nr. - din 16 august 2006.
Referitor la suma de 31978 lei aceasta nu a fost admisă la deducere deoarece facturile emise de - SRL Bălești conform procesului verbal de verificare încrucișată nr.8 din 18 mai 2006 nu a înregistrat și nu declarat la 31 martie 2006 (trimestrial) TVA colectat, aspect analizat și prin raportul de inspecție fiscală nr. 4578 din 19.05.2006.
Drept urmare, nu a fost preluată de raportul de inspecție fiscală nr. 7250/16.08.2006 care verificat perioada 1.04.2006 - 30.06.2006.
Suma a fost analizată ca urmare a inspecției fiscale pentru perioada 1.08.2005 - 1.03.2006 în condițiile în care în perioada respectivă societățile respective aveau aceiași administratori, asociați și contabili.
Nici - SRL Tg-J nu și-a declarat TVA prin decontul lunar.
Ori, la 31 martie 2006 - SRL Bălești avea obligația declarării și înregistrării TVA în sumă de 31978 lei aferentă facturilor din care - SRL Tg-J a dedus TVA. Decontul la 31.03.2006 depus de - SRL nu cuprinde suma respectivă.
În mod corectau fost reținute ca fiind încălcate prevederile art. 145 al. 3 lit. a coroborat cu prevederile art. 156 al.1 lit. a din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, petenta nu a făcut dovada necorelării între rulajul creditor al contului 401 - furnizori și rulajul contului 4426 - TVA deductibilă, precum și între rulajul debitor al contului 411 - clienți și rulajul contului 4427 - TVA. pentru a dovedi că suma în litigiu se justifică la rambursare, ea reprezentând TVA-ul aferent al unor facturi de polifloră și de salcâm emisă de - SRL. și care este folosită în activitatea de export a petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen și motivat, reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei prin prisma apărărilor formulate în precizarea depusă la 10.03.2008, astfel că practic sentința este nemotivată din acest punct de vedere.
Astfel, reclamanta a învederat instanței de fond în precizarea respectivă că aparenta confuzie între sumele cuprinse în cele două rapoarte de inspecție se datorează faptului că primul raport de inspecție fiscală nu le-a fost comunicat decât la data întocmirii celui de-al doilea raport, și în mod firesc au contestat ambele rapoarte în momentul comunicării.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Reclamanta a depus copii ale facturilor neacceptate la deducerea TVA.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de apărările formulate și de actele depuse, în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 137 Cod Pr.Civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Ca atare, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii și odată admise aceste excepții, instanța nu mai poate analiza și soluționa fondul cauzei respective.
Din cuprinsul hotărârii nu rezultă dacă instanța de fond a analizat cauza pe excepție sau pe fond, întrucât sunt expuse inițial considerente care se referă la faptul că, respectiva contestație nu a fost îndreptată împotriva deciziei de impunere numărul 250 din 19.05.2006, și ca atare ar fi tardivă, iar ulterior se analizează pe fond contestația, și se respinge acțiunea.
În situația în care se reținea tardivitatea, acesta făcea inutilă analizarea pe fond a contestației.
Având în vedere aceste împrejurări, Curtea apreciază că instanța de fond a pășit la soluționarea cauzei în fond, fără a analiza excepția tardivității contestației.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond.
În rejudecare instanța de fond va proceda la analizarea excepției, urmând să stabilească dacă susținerile reclamantei referitoare la faptul că nu i s-ar fi comunicat decizia de impunere numărul 250 din 19.05.2006, și că ar fi luat cunoștință de aceasta numai cu ocazia celui de-al doilea raport de control sunt reale.
În funcție de aceste probatorii și de altele pe care instanța le va considera necesare va soluționa excepția și numai dacă aceasta va fi respinsă, va proceda la analizarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr. 1661 din data de 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Judecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
