Anulare act administrativ . Decizia 1494/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1494
Ședința publică de la 01 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 24 iunie 2006 privind recursul declarat de reclamanta - TRANS SRL B, împotriva sentinței numărul 513 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 24 iunie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.513 din 21 februarie 2008, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea formulată de reclamanta - TRANS SRL în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE - PRIMĂRIA C ȘI.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin nr. 1116-9666 din 30.03.1994 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate pârâtului - i-a fost constituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.0002situat în C,-. La data de 07.09.2000 pârâtul a fost luat în evidențele fiscale cu termenul sus menționat.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1490/13.09.2000 la BNP pârâtul a înstrăinat familiei terenul în suprafață de 5.0002, fiind scos din evidențele fiscale ale Direcției de Impozite și Taxe Locale. Ulterior prin nr. 7685/09.10.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova și rămasă definitivă și irevocabilă instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1490/13.09.2000 la BNP încheiat între pârâții în calitate de vânzător și și în calitate de cumpărători și a dispus radierea înscrierii din Cartea Funciară a imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare. În baza sentinței sus menționate pârâtul a depus la Direcția de Impozite și Taxe Locale a Primăriei Municipiului C declarația nr. - prin care a solicitat reimpunerea terenului situat în - B nr. 178B, fiind emisă decizia de impunere contestată.
În ce privește pe reclamantă, acesteia i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în C, tarlaua 5, parcela 1 în suprafață de 5.0002prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1370 din 21.06.2006, vânzător fiind ce dobândi-se anterior dreptul de proprietate asupra terenului în cauză prin cumpărare de la. În urma declarației fiscale dată în luna iulie a anului 2006 în temeiul contractului de vânzare cumpărare sus menționat, reclamanta a fost înregistrată cu nr. de rol nominal unic achitând în totalitate impozitul pentru terenul în cauză până la sfârșitul anului 2006.
În raport de succesiunea actelor prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.0002situat în C, - B nr. 178B, tarlaua 5, parcela 1 instanța reține că atât reclamanta cât și pârâtul - dețin titlu de proprietate asupra bunului imobil. În ceea ce-l privește pe acesta din urmă, urmare a constatării nulității în mod irevocabil a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect terenul în discuție, bunul a revenit în patrimoniul acestuia, pârâtul având calitatea de proprietar conform nr. 1116-9666/30.03.1994 emis de Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar. Totodată reclamanta are calitate de proprietar aceluiași teren conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. de 1370/21.06.2006.
În acest context pârâta Direcția Impozite și Taxe Locale a Primăriei Municipiului Cae mis în mod legal decizia de impunere nr. 51914/03.04.2007 pe numele pârâtului, întrucât acesta are calitate de proprietar, fiind respectate dispoz. pct. 73 din HG 44/2004 modificată, raportată la art. 256 alin 1 din Legea 571/2003 potrivit cărora orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, contribuabilii fiind proprietarii terenurilor. Astfel, până la stabilirea de către instanță a titlului preferabil în cauză, atât reclamanta cât și pârâtul, având ambii calitatea de proprietari ai terenului în discuție, datorează impozit asupra acestuia conform dispoz. legale citate.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs reclamanta - TRANS SRL B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cpc.
În motivarea recursului său recurenta reclamantă a arătat că prin sentința nr.513/2008 este atestată o stare inadmisibilă în plan legal, prin constatarea existenței a 2 proprietari asupra terenului în litigiu, cu excluderea vreunei forme de coproprietate.
În cauză, există, contrar reținerii instanței de fond, o vătămare a intereselor recurentei reclamante. De asemenea, recurenta reclamantă a invocat imposibilitatea, din punct de vedere legal, ca o persoană să înstrăineze de două ori un teren, însă să rămână în continuare proprietar. Aceasta în condițiile în care recurenta reclamantă a făcut dovada dobândirii legale a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, prin înscris autentic, în 2006. La acea dată imobilul avea însă o ipotecă de rangul I în favoarea BCR Sucursala Academiei Existența acestei ipoteci exclude posibilitatea ca imobilul în cauză să fi avut o situație juridică incertă, având în vedere verificările efectuate de bancă.
În ceea ce îl privește pe intimatul pârât, recurenta reclamantă a arătat că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 42/1990. În anul 1996 acesta încheie o promisiune de vânzare cu - European Partner SRL, care nu s-a mai finalizat. Ulterior, în anul 2000 vinde, prin înscris autentic, soților și același teren, pe care îl promisese spre vânzare - European Partner SRL. La rândul lor, soții au înstrăinat tot pe cale autentică acest imobil.
De asemenea, recurenta reclamantă a învederat că instanța de fond ar fi trebuit să constate abuzul de drept exercitat de către intimatul pârât și să îl sancționeze, în baza rolului său activ.
Recurenta reclamantă a mai invocat și alte aspecte care nu se constituie în motive de recurs.
La data de 10.06.2008 intimata pârâtă Primăria Municipiului Caf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În apărare, aceasta a arătat că, în ceea ce privește ambele roluri fiscale deschise pentru imobilul în litigiu, au fost avute în vedere, pe de o parte, documentele depuse de părți, în speță, declarația nr.- și declarația de impunere nr.-/2006 pentru - Trans SRL, iar pe de altă parte dispozițiile art.256 și art.259 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
În baza documentelor depuse, intimata pârâtă a respectat dispozițiile legale privind deschiderea celor două roluri fiscale.
La data de 10.06.2008 intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
A arătat în motivare faptul că, în mod corect instanța de fond a menționat că până la stabilirea titlului preferabil în cauză, atât reclamanta cât și pârâtul au calitatea de proprietar.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de către recurenta reclamantă, dar și a dispozițiilor art.3041Cpc, Curtea reține că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul acțiunii promovate în cauză de către reclamanta - Trans SRL l-a constituit anularea deciziei de impunere nr.51914/03.04.2007 emisă pe numele pârâtului, radierea rolului fiscal înregistrat pe numele acestuia sub nr.- și obligarea pârâților la repararea pagubei produse reclamantei.
Ca atare, în cauză, trebuie verificată legalitatea deschiderii rolului fiscal pentru pârâtul, fără a se verifica legalitatea titlului de proprietate al acestuia, verificare ce excede materiei contenciosului administrativ, ci doar existența unui titlu de proprietate asupra imobilului.
Astfel, în speță sunt incidente dispozițiile art.256 și 259 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal și pct.73 din HG44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, coroborate cu OG92/2003.
În conformitate cu art.256 alin.1 din Legea 571/2003 "orice persoană care are în proprietate un teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual -". Ca atare, se solicită, în mod imperativ, în baza acestui temei legal, pentru stabilirea impozitului, dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Art.259 din Codul fiscal stabilește termenul de la care curge obligația de plată a impozitului pentru proprietarul terenului.
Astfel, pentru deschiderea rolului fiscal intimata pârâtă a verificat existența titlului de proprietate în persoanele celor 2 contribuabili care au depus declarații, respectiv - Trans SRL și.
Întrucât s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către ambele părți, respectiv pentru cu titlul de proprietate nr.111 6-9666/30.03.1994 emis de Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, iar pentru - Trans SRL cu contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1370/21.06.2006, în mod legal s-a procedat la deschiderea rolului fiscal pentru ambii.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, apare ca nefondat motivul de recurs privind lipsa rolului activ al instanței de fond în analizarea modului de dobândire a dreptului de proprietate al părților asupra terenului, respectiv cu bună sau rea - credință, o astfel de analiză excede cadrului materiei contenciosului adminisatrativ. Condiția bunei sau relei - credințe la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului nu este prevăzută în dispozițiile legale aplicabile, ca de altfel analizarea titlului preferabil, fiind suficientă doar existența titlului, condiție verificată în cauză de instanța de fond.
Față de cele arătate anterior, se reține că recursul declarat este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cpc, să fie respins.
În temeiul art.274 Cpc va fi obligată partea căzută în pretenții - recurenta la plata către intimatul a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - TRANS SRL B, împotriva sentinței numărul 513 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă recurenta către intimatul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.2ex/05.09.2007
Jud. fond /
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
