Anulare act administrativ . Decizia 151/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 151
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâtulConsiliul Local al orașului V de, cu sediul în V de M,- A județul P și intervenienta Grupa Sindicală de la Grupul Școlar V de, cu sediul în V de M, județul P, împotriva sentinței nr. 449 din 08 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, secretarul Consiliului Local V de M,- A județul P și intervenientul Sindicatul Școala, cu sediul în P,- județul.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 28 ianuarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-,
reclamantul a solicitat anularea hotărârii Consiliului orașului V de M nr. 89/10.12.2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin hotărârea contestată, s-a decis, de către pârât, acordarea tichetelor cadou către angajații contractuali din unitățile de înavățământ preuniversitar de stat de pe raza orașului V de M, deși rapoartele și avizul de legalitate al secretarului orașului au fost negative, că primarul orașului a întocmit un proiect de hotărâre în vederea revocării acestei hotărâri de consiliu local, însă acest proiect a fost respins, precum și că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât persoanele beneficiare ale tichetelor cadou nu sunt angajați ai pârâtului, precum și pentru că nu există sursa financiară în vederea acordării acestora.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv lista
consilierilor locali, hotărârea contestată, cu expunerea de motive, rapoarte și aviz de legalitate, procesul-verbal de ședință din 10.12.2008, adresa nr.8789/2009, proiect de hotărâre cu adresa nr.18509/2008, expunere de motive, rapoarte și aviz de legalitate, precum și procesul-verbal de ședință din 30.12.2008.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, învederând că nu este relevant faptul că pârâtul nu este angajatorul destinatarului tichetelor cadou, întrucât dispozițiile art.24 al.2 din OUG 37/2008 nu fac această distincție, precum și că, anterior, s-a mai luat o astfel de măsură, fără să fie contestată de către cineva.
Grupa Sindicală de la Grupul Școlar V de Maf ormulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, care a fost pusă în discuția părților și a fost admisă, în principiu, la termenul de judecată din data de 16.06.2009.
Prin sentința nr.449/08.10.2009, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local V de și intervenienta Grupa Sindicală de la Grupul Școlar V de M, a anulat hotărârea nr. 89/10.12.2008 emisă de pârât și a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin hotărârea contestată, pârâtul a aprobat acordarea a câte 10 tichete cadou, în valoare de 50 lei/tichet-cadou, fiecărui personal contractual din unitățile de învățământ preuniversitar de stat de pe raza orașului V de M, însă, această hotărâre a fost adoptată, cu toate că, în cadrul documentației prealabile, rapoartele și avizul de legalitate erau negative.
S-a mai reținut, de prima instanță că măsura de acordare a tichetelor cadou a avut la bază dispozițiile Legii nr.193/2006 și Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG 1317/2006, iar dispozițiile art.1 din Legea nr.193/2006, în vigoare la data aprobării hotărârii contestate, prevedeau că ".instituțiile din sectorul bugetar,care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou.".
Instanța de fond a mai reținut că, din interpretarea dispozițiilor precizate, rezultă, fără echivoc, faptul că instituțiile bugetare pot acorda tichete cadou doar angajaților contractuali proprii, întrucât doar față de aceștia au calitatea de "angajator", prevăzută expres de legiuitor, aceeași concluzie rezultând și din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 193/2006, aprobate prin HG 1317, respectiv din pct.1.1 lit. b, unde se precizează, expres, că "fac parte din categoria angajatorilor prevăzuți la <LLNK 12006 193 10 202 1 29>art. 1 din Legea nr. 193/2006, cu modificările ulterioare, denumită în cuprinsul prezentelor norme metodologice angajatori: instituțiile din sectorul bugetar", din pct. 2.2. unde se prevede expres că " angajatorii pot utiliza tichete cadou", dar și din disp.2.4 din Norme, unde se face referire expresă la "angajații din cadrul unităților prevăzute la art. 1 din această lege"
Or, în cauză, destinatarii tichetelor cadou, menționați în hotărârea contestată, nu sunt angajații contractuali ai pârâtului, respectiv acesta din urmă nu are calitatea de angajator față de aceștia, astfel că hotărârea nr.89/2008 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale menționate.
Prima instanță nu a reținut apărarea pârâtului - privind disp. art.24 al.2 din OUG 37/2008, deoarece acestea stabilesc că acordarea tichetelor se face în condițiile
Legii nr.193/2006, deci, de către angajatori, pentru angajații proprii - ipoteză care, în cauză, nu este îndeplinită.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut nici apărarea pârâtului privind faptul că, anterior, s-au mai acordat astfel de tichete, întrucât un act administrativ nelegal/ o măsura nelegală nu poate constitui izvor de drept, chiar dacă aceasta nu a fost contestată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Consiliul Local V de M și intervenientul Grupul Sindical de la Grupul Școlar V de M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 Cod proc. civ.
Astfel, recurenții susțin că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale invocate este greșită, deoarece Legea nr. 193/2006 statuează că pot beneficia de tichete cadou personalul contractual din instituțiile bugetare; beneficiarii tichetelor cadou acordate prin hotărârea atacată au calitatea de personal contractual și, potrivit Contractului Colectiv de Muncă, au dreptul la acest ajutor social, acordat sub forma tichetelor cadou.
Prin decizia nr. 14/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a primi alocația de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintră un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Recurentele mai susțin că depturile salariale ale personalului din cadrul unităților de învățământ sunt finanțate, după caz, din Bugetul de stat, prin, iar, din unitățile de învățământ preuniversitar (cum este cazul de față), din bugetul local, prin consiliile loale. Potrivit articolului unic din OU nr. 43/2008, pentru modificarea OUG nr.37/2008, hotărârile comisiilor locale, prin care se stabilește numărul tichetelor de masă-cadou, reprezintă instrumente legale de acordare efectivă a acestor ajutoare sociale și, în acest context, instanța de fond trebuia să interepreteze dispozițiile legale incidente pricinii.
Se mai arată, de către recurenți, că instanța de fond a nesocotit și toate probele administrate în cauză, probe care erau în măsură să-i formeze convingerea asupra legalității și temeiniciei hotărârii contestate.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii de intervenție.
De asemenea, la data de 17 decembrie 2009, Sindicatul Școala a formulat cerere de intervenție volunatară accesorie, în favoarea recurenților, solicitînd, în esență, admiterea recursului, pentru următoarele motive:
În conformitate cu prevederile art. XIII din OUG nr. 32/1001, aprobată prin Legea bnr. 374/2001,** începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind.**.
Intervenienta mai susține că, potrivit art. II lit. d din Legea nr. 349/2005, sistemul de finanțare de bază a unităților de învățământ preuniversitar, prevăzut la art. 167-170 și la art. 175 din Leghea nr. 84/1995, se aplică, începând cu anul financiar 2005, în județele nominalizate pin hotărâre a Guvernului și tot prin hotărâre a Guvernului se stabilește data aplicării acestui sistem celorlalte județe, iar, până în prezent, Guvernul nu a emis hotărâre prin care să reglementeze data aplicării noului sistem de finanțare pentru județul P, ci numai nr.HG 1942/1004, în care sunt nominalizate 8 județe pilot, dar, în care, județul P nu se regăsește. Pentru acest județ este aplicabilă HG538/07.06.2001, actualizată, care, la art. 1, stabilește că, începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor supotate de la bugetul de stat, iar, înte excepțiile enumerate de textul de lege, nu se regăsește salarizarea personalului din unitate.
Unitatea administrativ-teritorială, chiar dacă nu este angajatorul personalului didactic și nedidactic, este ținută să finanțeze instituția de învățământ și să repartizeze fonduri necesare personalului.
Intervenienta a depus practică judiciară, constând în decizia civilă nr. 4148/R/03.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, decizia nr. 313/18.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, sentința civilă nr. 1640/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași și sentința civilă nr. 602 F/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului de către pârât și intervenient, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Excepția tardivității formulării recursului a fost respinsă, ca nefondată, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 21.01.2010.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și a actelor și lucrărilor dosarului, cât și cerera de intervenție, admisă în principiu, conform art. 53 alin. 3 Cod proc. civ, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din 17.12.2009, va respinge, ca nefondat, recursul și, ca neîntemeiată, cererea de intervenție, pentru următoarele considerente:
Referitor la criticile aduse de cei doi recurenți sentinței atacate, Curtea va aprecia că actele normative în materie au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond.
Critica esențială privește modalitatea de adoptare a hotărârii contestate, în condițiile în care aceasta primise aviz negativ, rezultat, atât din documentația prealabilă, cât și din rapoartele și vizele de legalitate.
Critica nu se justifică, întrucât tichetele acordate au avut la bază acte normative în vigoare la cel moment, mai precis Legea nr. 193/2006 și Normele Metodologice de aplicare a acesteia prin HG1317/2006.
Mai concret, se observă că, în speță, este vorba de personal încadrat în baza unui contract individual de muncă, așa cum art. 1 din Legea nr. 193/2006 reglementează, în mod expres, această situație.
Altfel spus, instituțiile bugetare pot acorda tichete cadou numai angajaților proprii, calitatea de angajator având-o numai față de aceștia.
Revenind la speță, aplicarea prevederilor art. 1 din Legea 193/2006, cu modificările ulterioare, s-a făcut corect de instanța de fond, apărarea pârâtului constând în invocarea unei împrejurări asemănătore, făcând referire la un act administrativ nelegal, nu poate fi reținută de instanța de recurs, cel mult, va considera că, dacă așa stau lucrurile, este grav că un astfel de act a fost atacat la momentul respectiv.
Pentru aceleași considerente, Curtea, aplicând dispozițiile art. 49 și urm. Cod proc. civ. va respinge cererea de intervenție formulată și în cadrul acestei căi de atac, în favoarea recurenților.
Prin urmare, în considerarea celor ce preced, în raport cu art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. 49 și urm. Cod proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul și, ca neîntemeiată, cererea de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recusul declarat de pârâtul Consiliul Local al orașului V de, cu sediul în V de M,- A județul P și intervenientaGrupa Sindicală de la Grupul Școlar V de, cu sediul în V de M, județul P, împotriva sentinței nr. 449 din 08 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, secretarul Consiliului Local V de M,- A județul P și intervenientul Sindicatul Școala, cu sediul în P,- județul,ca nefondat.
Respinge cereea de intervenție voluntară accesorie formulată deSindicatul Școala,în favoarea recurenților pârâți, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red EG
Tehnored MC
6 ex/05.02.2010
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Elisabeta Gherasim
