Anulare act administrativ . Decizia 1550/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 26.08.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1550
Ședința publică din 07 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.509/CA/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al Orașului, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei recurente avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul reclamantei recurente, care nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar delegație de reprezentare, dovada achitării taxei de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei și, nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.730/30/30.01.2007, reclamanta a chemat în judecata pe pârâta Consiliul Local, ca prin hotărârea judecătoreasca ce se va da, să se dispună 1.anularea răspunsului comunicat sub nr.8802/3.12.2006 de Primăria, 2.anularea răspunsului nr.6467/31.10.2006 emis de Primăria, 3.anularea în parte a procesului verbal al ședinței ordinare a CL din 21.09.2006, 4.să se dispună trecerea imobilului situat în, str. -,nr.1,intabulat în CF 6983 nr.top.3864 din domeniul public al statului în domeniul privat al orașului, 5.să se dezmembreze imobilul și dezmembrarea acestuia în măsura în care se constata ca este comod partajabil în natură, 6.să fie obligata pârâta sa încheie cu reclamanta contractul de vânzare cumpărare a acestui imobil iar în caz de refuz,hotărârea să loc de contract de vânzare cumpărare autentic,cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arată că reclamanta are contract de închiriere asupra imobilului situat în,str. -,nr.1,cuprins în CF 6983, nr. top 3864,contract încheiat inițial cu CL și ulterior cu Spitalul Orășenesc Dr. -. A solicitat Primăriei și pârâtei scoaterea imobilului în cauza din domeniul public și trecerea în domeniul privat al orașului. Prin răspunsul 6467/31.10.2006 s-a respins această cerere motivat de argumentul că imobilul în cauză se află în proprietatea statului și administrarea spitalului,care dorește să-l mențină în continuare la dispoziția sa. Împotriva acestui răspuns a formulat plângere iar prin răspunsul nr.8802/3.12.2006 s-a respins fără nici o motivare, invocându-se drept temei procesul verbal al ședinței ordinare a CL din 21.09.2006,care nu a fost anexat răspunsului. Imobilul în litigiu are destinație de locuință,destinație ce a existat încă de la edificarea acestuia,starea de fapt relevata de însăși cartea funciară și toate celelalte înscrisuri aferente. Consiliul Local și Primăria orașului nu au făcut nici un fel de cercetări nici la față locului și nici în documentele aferente imobilului,mulțumindu-se cu mențiunea acestui statut,în virtutea faptului că el a fost trecut în domeniul public în trecut,dar tot fără nici o justificare practică. Răspunsul pârâtelor este lapidar și fără justificare.
De asemenea se arată că a promovat la Judecătoria Timișoarao acțiune de rectificare CF prin care să fie evidențiată corectă în CF în calitate de proprietar a Orașului și nu Statul Român,pentru a se evita confuzia privind natura pretinsului interes public, interesul ocrotit nu este național ci eventual local. Nu are relevanta argumentul că nu se dispune trecerea bunului din domeniul public în cel privat deoarece Spitalul Dr.- deoarece acesta dorește să administreze spațiul deoarece acest spațiu este închiriat reclamantei cu destinație de locuința iar spitalul nu are nici o calitate în a-și exprimă poziția față de trecerea imobilului în domeniul privat. Imobilul nu a fost folosit niciodată ca spital și nici ca locuința pentru personalul spitalului,ca dovada fiind că reclamanta nu este angajata spitalului.
Imobilul nu se încadrează în nici una din categoriile prevăzute în Constituția României,legea 213/1998 sau alt act normativ.
Arată că de 10 ani folosește imobilul care are destinație de locuință,că aceasta destinație este încă de la construirea imobilului,așa este înscris în CF,că a realizat îmbunătățiri și reparații de valoare considerabilă cu acordul primăriei și a spitalului,a suportat cheltuielile de întreținere și conservare pentru a evita ruina imobilului. Față de aceste considerente consideră că sunt ilegale documentele ce au stat la baza hotărârii atacate.
La dosar s-au depus:extras CF nr.6983,contract de închiriere nr.34/6.01.2005 dintre reclamantă și Spitalul Dr. -,adresa nr.1234/2002 a Spitalului,adresa nr.6467/2006 a Primăriei,plângere prealabilă cu nr.8802/2006,răspunsul Primăriei cu același număr,extras din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului, contract închiriere nr.293/2006 dintre Spital și,proces verbal al ședinței din 21.09.2006,hotărârea nr.126/16.12.2004extras din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului.
Prin întâmpinare, pârâta Consiliul Local a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș raportat la faptul că instanța de contencios administrativ are o competență limitată la cauzele reglementate de legea 554/2004 și legile speciale, în contencios administrativ iar art.17 din Codul d e procedura civilă nu se aplică. In speța arată ca sunt de competența instanței civile capetele de cerere privind dezmembrarea și apartamentarea imobilului, obligarea de a se încheia contractul de vânzare cumpărare și hotărârea să loc de contract de vânzare cumpărare și a solicitat disjungerea acestora. A arătat că actele a căror anulare se cere nu sunt acte administrative și în consecință nu pot face obiectul contenciosului administrativ. Actul administrativ este definit de art.2 din legea 554/2004 iar înscrisul prin care se comunică o hotărâre sau orice altceva nu îndeplinește condițiile prev. de lege pentru a fi act administrativ. În speță reclamanta solicită anularea unui răspuns care nu este un act administrativ. Procesul verbal al ședinței a unui consiliul local nu este act administrativ ci suportul de consemnare a mersului ședinței și hotărârea adoptata de organul colegial în speță. Numai eventuala hotărâre consemnata în procesul verbal poate constitui obiect al acțiunii in contencios și al controlului de legalitate.
Cererea de obligare a Consiliului Local să emită o hotărâre de trecere a imobilului din domeniul public în domeniul privat este lipsită de temei. Prin hotărârea 126/16.12.2004,Consiliul Local a hotărât trecerea imobilului în domeniul public al orașului și l-a dat în administrarea Spitalului, imobilul servind activității acestui spital. Imobilul a fost donat de către Dr. - pentru a fi folosit de către spitalul din oraș, astfel incit chiar destinația dată de donator trebuie respectată de către donatar. Hotărârea din 16.12.2004 nu a fost atacata în contencios administrativ, astfel încât și-a produs depline efecte, fiind înscrisa ca atare în CF. Opțiunea autorității locale de a include un bun în domeniul public sa privat al unității administrativ-teritoriale nu este supusă controlului instanței de contencios administrativ. Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, astfel încât imobilul în cauza nu poate fi înstrăinat. Locuința în litigiu are regimul juridic de locuința de serviciu așa cum rezulta din contractul de închiriere din 2005 cu spitalul orășenesc dar și din acela încheiat cu Primăria în 2003.
Prin sentința civilă nr. 522/PI/19.06.2007, Tribunalul Timișa admis excepția de necompetență materială a petitelor 5 și 6 ale acțiunii, a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Timișoara și a disjuns petitele 1-4, dispunând formarea unui dosar nou.
Noul dosar a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.08.2007, având număr dosar -, având ca obiect anularea adreselor nr.8802/2006 și 6467/2006 ale pârâtei, anularea în parte a procesului verbal al ședinței ordinare, trecerea bunului situat în,str. -, nr.1 din domeniul public în domeniul privat.
Prin sentința civilă nr.509/CA/05.05.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI și pe cale de consecință a respins și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Scopul litigiului declanșat de reclamanta este acela de a deveni prin cumpărare proprietara unui imobil (apartament) situat în,-, jud. T, proprietatea Statului român, aflat în administrarea Spitalului Orășenesc.
În acest scop, reclamanta a solicitat pârâtei trecerea imobilului din domeniul public al Statului român în domeniul privat al Orașului ca o primă condiție în vederea cumpărării.
Prin adresele 6467/31.10.2006 și 8802/03.12.2006, a căror anulare se cere (capetele 1 și 2 de cerere), reclamanta a primit răspuns negativ la cererea sa.
De asemenea, cererea a fost luată în discuție în cadrul ședinței ordinare a pârâtei din data de 21.09.2006, reclamanta solicitând anularea parțială a procesului verbal întocmit cu acea ocazie (capătul 3 de cerere).
În sfârșit, reclamanta a solicitat ca instanța să oblige pârâta să facă trecerea amintită a imobilului din domeniul public în domeniul privat (capătul 4 de cerere).
În esență, pârâta s-a apărat față de primele 3 capete de cerere arătând că ele nu privesc acte administrative și nu pot face obiectul acțiunii în contencios administrativ iar față de cel de-al patrulea capăt de cerere s-a apărat arătând că este lipsit de temei legal.
Tribunalul a înlăturat prima apărare și a confirmat-o pe cea de-a doua.
Astfel, potrivit art. 2 al. 2 din Legea 554/2004, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim se asimilează actelor administrative. Or, reclamanta pretinde că are un drept, sau cel puțin un interes legitim, să cumpere apartamentul în litigiu, în care locuiește în temeiul unui contract de închiriere de aproximativ 10 ani, și pe care l-a renovat și îmbunătățit considerabil.
Așadar, formularea primelor trei capete de cerere nu este inadmisibilă, în schimb temeinicia sau netemeinicia lor va depinde, la fel ca și în cazul capătului 4 de cerere, de existența unui drept de a cere trecerea imobilului din domeniul public al statului în domeniul privat al Orașului sau, cel puțin, de existența unui interes legitim (adică recunoscut și protejat de lege).
Tribunalul a reținut că reclamanta nu beneficiază de un drept sau de un interes legitim de a cere schimbarea regimului juridic al imobilului în litigiu, în sensul deja amintit.
Temeiurile invocate pe calea precizării de acțiune (art. 1,2,7 și 10 din Legea 554/2004, art. 11 din Legea 213/1998, art. 135 din Constituție, art. 1-5 din Decretul-lege 61/1990, Legea 215/2001, art. 1 din Legea 85/1992 sau art. 1075, 1077 și 1079 Cod civil), pur și simplu nu au legătură cu pretinsul drept sau interes și nu dau dreptul reclamantei să ceară trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul privat al unei localități.
Tribunalul a recunoscut că reclamanta are un interes în efectuarea acestei treceri, urmată de cumpărare, eventual la un preț preferențial, în condițiile Decretului-lege 61/1990 sau al Legii 85/1992, dar acest interes nu este recunoscut și protejat de lege.
În consecință, acțiunea a fost respinsă, iar în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, s-a respins și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă, solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta recurentă a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut împrejurarea că dreptul invocat nu este conferit de legislația actuală, contrazicându-se cu afirmația potrivit căreia reclamanta și-a justificat interesul în solicitarea de a trece imobilul din domeniul public în cel privat al statului.
A mai arătat recurenta că apartamentul în cauză nu este folosit de către Spitalul Dr. -, așa cum a susținut prin răspunsul său Primăria Orașului, că imobilul în cauză are destinație de locuință, fiind închiriat de către reclamantă de aproximativ 10 ani, că aceeași situație se regăsește și la apartamentul vecin, locatarul nefiind niciodată angajat al Spitalului sau al Primăriei, și că imobilul în litigiu nu se încadrează în nici una din categoriile prevăzute în Constituția României, Legea 213/1998 sau în alte acte normative.
De asemenea, reclamanta susține că dreptul de cumpărare al locuințelor deținute în locațiune este un drept recunoscut de lege ce ia fost nesocotit de organul administrativ cu ocazia emiterii hotărârii atacate, menținerea imobilului în domeniul public fiind făcută în ideea de aoî mpiedica să cumpere apartamentul deținut cu titlu de închiriere.
Intimatul Consiliul Local al Orașului a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând că prin Hotărârea nr.126/16.12.2004 Consiliul Local a hotărât trecerea imobilului în domeniul public al orașului și darea lui în administrarea Spitalului Dr. -. De altfel, imobilul a fost donat de către - pentru a fi folosit de către spitalul din oraș, destinația dată de donator fiind necesară a fi respectată.
A mai arătat intimatul că însuși contractul de închiriere este încheiat cu Spitalul Orășenesc, imobilul din litigiu având regimul juridic de locuință de serviciu.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este neîntemeiată critica privind reținerea de către prima instanță a lipsei unei prevederi legale care să îi confere reclamantei dreptul solicitat, în mod corect reținând Tribunalul Timiș starea de drept, însăși reclamanta nefiind în măsură să indice care lege sau alt act normativ i-ar da acesteia posibilitatea să solicite regimul juridic al unui bun proprietate publică.
Concluzia tribunalului nu echivalează, așa cum în mod greșit susține reclamanta, cu lipsa interesului în promovarea acțiunii, din acest punct de vedere Tribunalul Timiș reținând ca fiind neîntemeiată excepția invocată de către pârâtă.
Curtea reține de asemenea că este neîntemeiată și critica vizând neîncadrarea imobilului în vreuna din categoriile de bunuri proprietate publică, prevăzute de Constituția României, Legea nr. 213/1998 sau alte acte normative, întrucât doar statul sau unitatea administrativ teritorială poate aprecia destinația pe care i-o dă unui bun proprietatea sa și oportunitatea includerii acestuia, potrivit Legii 213/1998, în categoria domeniului public ori, dimpotrivă, în categoria domeniului privat.
Tot astfel, faptul că Spitalul Dr. - nu folosește în mod efectiv imobilul în cauză și că l-a închiriat către reclamantă, nu-i conferă acestuia dreptul de a solicita schimbarea destinației și vânzarea către aceasta, Legea 213/1998 permițând prin art. 11 alin. 1 lit. a) închirierea bunurilor publice, dar interzicând totodată înstrăinarea acestora.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiat recursul, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge ca atare, luând totodată act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.509/CA/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al Orașului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. - 29.12.2009
Tehnored LM - 29.12.2009
2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Diana
