Anulare act administrativ . Decizia 1593/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1593
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâteleMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Dcu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B,-, Corp A, sector 6, împotriva sentinței nr. 465 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRLprin administrator cu sediul în comuna, sat, nr. 192, județul și intimata pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M, str. -. -, nr. 6 județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentele pârâte Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP și Administrația Fondului pentru Mediu precum și intimata reclamantă - SRL și intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că atât recurenta Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP D cât și Administrația Fondului pentru Mediu prin intermediul cererilor de recurs formulate au solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, iar recurentele prin intermediul cerilor de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, potrivit art. 242 al 2 Cod proc civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-.2009, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 8188 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a achiziționat un autoturism marca, iar la înmatricularea acestuia a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 8188 lei.
Reclamanta susține că această taxă, prevăzută de OUG nr.50/2008, este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Sustine reclamanta ca în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Mai arată că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice M, cerere care i-a fost respinsă.
Prin întâmpinare, pârâta Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
S-a considerat că taxa de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, Comisia Europeană nefiind împotriva perceperii unei astfel de taxe ci doar a modului de determinare a acesteia. In plus, nu există temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat in primul rând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.8 și 9 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pe fondul cererii s-a reiterat poziția exprimată de DGFP D in sensul că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 este perfect compatibilă cu aquis-ul comunitar. S-a considerat că nu s-a contestat de către Comisia Europeană instituirea taxei ca atare, solicitându-se doar reașezarea modalității de calcul in sensul armonizării legislației românești cu cea europeană. OUG nr.50/2008 a stabilit prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratat, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată in 29 01 2009, urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratat.
S-a mai considerat că, pentru aplicarea art.90 din Tratat este necesar să se ia in considerare nu numai valoarea impozitului intern, care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului in cauză, reclamantul trebuind să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
Prin sentința nr. 465 din 23 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, prin administrator, în contradictoriu cu pârâții: Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu B și în consecință:
A obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 8188 lei reprezentând taxă poluare, reactualizată cu dobânda legală calculată de la data plății efective, până la data restituirii sumei.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului nu poate fi considerată inadmisibilă întrucât procedura contenciosului administrativ reprezintă singura cale prin care acesta poate solicita restituirea unei sume percepută de către Statul Român, prin instituirea unei taxe in temeiul unui act normativ intern apreciat ca fiind contrar dreptului comunitar.
Potrivit art.28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. În conformitate cu art.30 și 31 din tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Tribunalul coroborând aceste prevederi cu dispozi iile art. 110 ( ex-articolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, constata ca actiunea este intemeiata,taxa incasata fiind una nelegala.
Prin hotărârea CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate aici. Mai mult, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian. 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 și art. 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul a utilizat interpretarea teleologică (după scop): În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second - hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor 110( ex-articolul 90 par.1) dar și a art.28-31 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Revenind la prevederile OUG nr. 50/2008, Tribunalul a reținut că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 și 218/2008, potrivită căruia: "Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare"
OUG nr. 50/2008 este contrară 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art.28 ș i implicit a art. 110( ex-articolul 90 par.1) din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg (Camera a treia) prin hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia Comunită ilor Europene/Republica Austria Cauza C-524/07 privind eîndeplinirea obliga iilor de către un stat membru Articolele 28 CE ș i 30 CE Înmatricularea vehiculelor de ocazie vechi înmatriculate anterior în alte state membre Cerin e tehnice privind emisiile poluante ș i nivelul sonor Sănătate publică Protec ia mediului) (2009/C 32/15).
Astfel, s-a re inut prin dispozitiv că rin p. impunerea obliga iei ca, în vederea primei înmatriculări în Austria, autovehiculele înmatriculate anterior în alte state membre care, din cauza vechimii, nu au făcut obiectul unei proceduri comunitare de omologare, să respecte valori limită în materie de emisii poluante i de zgomot mai stricte decât cele pe care trebuiau să le respecte ini ial, în special valorile prevăzute de Directivele 93/59/CEE a Consiliului din 28 iunie 1993 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legisla iilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule și 92/97/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de modificare a Directivei 70/157/CEE privind apropierea legisla iilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis i la sistemul de evacuare al autovehiculelor, în condi iile în care vehiculele cu acelea i caracteristici și care sunt deja autorizate să circule în Austria nu sunt supuse acestei cerin e cu ocazia reînmatriculării în acest stat membru, face Republica Austria și nu ndeplinește obliga iile care îi revin în temeiul articolului 28 CE.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa formulat recurs pârâtele MFP prin DGFP și Administrația Fondului pentru Mediu,criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanta.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP critica sentința instanței de fond pe aspect de nelegalitate în sensul ca aceasta este dată în contradicție cu dispozițiile legale in vigoare, respectiv OUG 50/2008,intrată în vigoare la data de 01 iulie 2008.In baza OUG 50/2008 a fost emisa HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a ordonanței.Prin aceste reglementari legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței între cele doua taxe și nu restituirea integrală.
Mai susține recurentul că obligația de armonizare a legislației interne cu cea comunitara revine legislativului și nu instanțelor judecătorești.
Taxa de poluare mai arata recurentul nu contravine dispozițiilor art. 90 alin 1 din Tratatul Comunității Europene, deoarece Comunitatea Europeana a agreat aplicarea acestei taxe de poluare.
La rândul sau recurenta Administrația Fondului pentru Mediu critica sentința instanței de fond tot pe aspecte de neleagalitate, arătând în esență ca taxa pentru poluare instituita prin OUG 50/2008 este in acord cu principiile comunitare,respectiv cu prevederile art 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
In forma publicata în aprilie 2008,OUG 50/2008 stabilește prin prevederile sale,arata recurenta,măsuri care corespund pe deplin prevederilor art 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal,Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de Guvern,in care emisiile sunt luate in considerare la taxarea mașinilor Euro 4 si Euro 3,iar pentru autovehiculele noi, cu o durata lungă de folosire,sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile mai vechi,criteriul principal de calcul fiind însa emisiile poluante.
Ca atare atâta timp cât chiar Comisia Europeană a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin OUG nr 50/2008 corespunde normelor comunitare,nu se poate retine ca prin instituirea acestei taxe se creează o discriminare de regim fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozițiilor art 90 din Tratatul Comunității Europene, așa cum greșit a stabilit instanța de fond.
Curtea,analizând sentința instanței de fond prin prisma criticilor formulate de recurente având în vedere actele dosarului si dispozițiile legale în materie constată ca recursurile sunt întemeiate, dar pentru considerentele ce se vor retine în continuare.
Astfel se reține că reclamanta a plătit cu ocazia înmatriculării unui autoturism achiziționat din Germania marca, taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 in cuantum de 8188 lei.
Cuantumul taxei de poluare a fost stabilit prin decizia de calcul a taxei de poluare emisa sub nr 15180/16.04.2009 ( fila 9 dosar ),față de care reclamanta a luat la cunoștința din moment ce cuantumul a fost achitat prin chitanța nr -/16.04.2009.
Cum decizia de calcul al taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, contestarea acesteia poate fi făcută numai în limita termenelor și procedurii speciale prevăzuta de OG 92/2003 privind Pr.fiscala.
Art. 205 alin 1 din Pr.Fiscala arata ca împotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii,iar alin 2 stipulează ca este îndreptățit la contestație numai cel care se considera ca a fost lezat în drepturile sale.
Art. 206,207 si 209 din Cod pr fiscala arata în mod expres forma si conținutul contestației,termenul de depunere a acestuia si organul competent aos oluționa.
Astfel,contestația se formulează în scris si va cuprinde datele de identificare ale contestatorului,obiectul contestației,motivele de fapt si de drept,dovezile pe care se întemeiază,semnătura contestatorului.Aceasta se depune în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ sub sancțiunea decăderii la organul competent care în speța era DGFP D, care la rândul său avea obligația de a emite o decizie de soluționare.
Decizia astfel emisa de organul competent potrivit art 218 alin 2 din OG 92/2003, cel nemulțumit o poate contesta la instanțele de contencios administrativ
In cauză, din verificarea actelor dosarului rezultă că reclamantul nu a respectat dispozițiile procedurale reglementate de Pr.Fiscala sus enunțate,obligatorii, motiv pentru care acțiunea formulată direct la instanța de contencios administrativ este inadmisibilă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât,prin decizia de calcul de care reclamanta a luat la cunoștința este menționată procedura de urmat,dar pe care reclamantul nu a respectat-
Față de considerentele de mai sus, Curtea în raport cu dispozițiile art. 312 alin 3 coroborat cu art. 304 pct. 9.Pr.Civ va admite recursul va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea ca inadmisibila.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâteleMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Dcu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul șiADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIUcu sediul în B,-, Corp A, sector 6, împotriva sentinței nr. 465 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL prin administrator cu sediul în comuna, sat, nr. 192, județul și intimata pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M, str. -. -, nr. 6 județul
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /6 ex. 02. 12.2009
Dosar fond - al Trib.
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
