Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1592/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1592
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Pohoață Maria
JUDECĂTORI: Pohoață Maria, Urlețeanu Alexandrina Niță Valentin
: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamanta - - cu sediul în P,-, județul P și pârâtaP, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 416 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reclamantă - P - reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul recurentei reclamante - - este în continuare netimbrat,după care,
Reprezentanta recurentei - P -, avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei potrivit chitanței nr. -/6.11.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și întâmpinare la recursul formulat de pârâta DGFP P, arătând totodată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, în susținerea recursului arată că instanța de fond a fost investită să se pronunțe cu privire la toate actele emise de organul fiscal emitent, asupra sumelor stabilite prin procese verbale de contravenție care trebuiau restituite în totalitate nu doar parțial. Astfel, instanța s-a pronunțat în mod superficial asupra amenzilor contravenționale care în mod nelegal au fost încasate, culpa exclusivă fiind a pârâtei. Acest fapt, susține recurenta reclamantă, a fost stabilit și prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și prin răspunsul la obiecțiuni, stabilindu-se prin ambele că reclamanta nu datora sumele pentru care fost amendată contravențional.
Ca urmare a acestui fapt solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și obligarea pârâtei la restituirea sumelor, conform documentelor depuse la dosar. Cu plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârâta DGFP P solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta - -, in contradictoriu cu DGFP P, a solicitat anularea deciziei nr.65/5.07.2007, a deciziei ded impunere nr-/30.03.2007, a procesului verbal de control din data de 27.03.2007 si a raportului de inspecție fiscala din data de 29.03.2007, exonerarea de la plata obligațiilor fiscale stabilite prin acestea, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a contestat diminuarea la control a pierderii fiscale cu suma de 14573 lei, ca urmare a majorării cheltuielilor nedeductibile fiscal cu 12.850 lei si a veniturilor cu 1723 lei, învederând ca reclamanta a împrumutat de la numitul suma de 1,5 miliarde lei, stabilind o dobanda de 20% pe an, dobanda care era mai avantajoasa decat cea de pe piata bancara, fiind aplicabile disp. art.1 si 2 din OG 9/2000 si art. 23 al.1 si 2 din codul fiscal.
S-a mai arătat ca suma de 12595 lei este formata din suma de 2000 lei c-val. transport agregate si servicii efectuate de terti, astfel ca in mod corect a fost inregistrata ca o cheltuiala deductibila, ca suma de 424 lei a fost impusa in mod gresit, intrucat mijloacele de transport si imobilele respective nu au putut fi scoase din patrimoniul societatii, intrucat parata a refuzat emiterea certificatelor fiscale individuale pentru fiecare dintre ele, desi reclamanta a facut numeroase solicitari in acest sens, precum si ca suma de 1650 lei a fost impusa eronta, intrucat contractul de inchirieire imputat nu a fost executat niciodata, intrucat reclamanta nu a asigurat - Turism SRL dreptul de folosinta a unei camere la etajul 1 al hotelului El, contractul nu a fost inregistrat in contabilitate si nu s-au emis facturi.
Reclamanta a mai invederat ca impunerea sumei de 3186 lei, ca impozit aferent cheltuielilor de 19910 lei, este eronata, intrucat reclamanta a prezentat paratei documentele de efectuare a platilor, iar obligatia de declarare a veniturilor pentru impozitare revine acelora care au incasat banii, ca suma de 2324 lei - impozit aferent cheltuielilor cu dobanzile aferente contractului de inchiriere precizat anterior - a fost gresit impozitata, pentru aceleasi considerente, ca suma de 9839 lei, reprezentand cheltuiala pentru regularizarea creditului, este deductibila, ca suma de 164 lei a fost stabilita eronat ca impozit suplimentar pentru mijloacele fixe casate sau vandute, intrucat acestea nu au putut fi scoase din din patrimoniul societatii, ca suma de 1206 lei reprezinta servicii juridice prestate pentru administratorii societatii, ca se contesta suma de 235 lei, precum si suma de 15241 lei - impozit pe profit suplimentar -, stabilit gresit de catre parata, ca urmare a utilizarii unei baze de impunere eronate, contestata de catre reclamanta, ca suma de 2331 lei a fost eronat stabilita, pentru considerentele expuse anterior, precum si ca suma de 5892 lei si recalcularea impozitului pe profit pe anul 20005, prin diminuarea eronata a venitului incasat prin hotărâre judecătoreasca de la SNCFR cu suma de 36825 lei.
Reclamanta mai contestat sumele impuse aferente anului fiscal 2006, respectiv impunerea sumei de 1525 lei calculat eronat ca impozit aferent unor cheltuieli deductibile, considerate nedeductibile de catre parata, suma de 244 lei stabilita eronat de parata ca impozit suplimentar pentru cheltuielile de natura impozitelor si taxelor locale inregistrate pentru mijloace fixe casate sau vandute, suma de 117 lei, retinuta ca impozit, intrucat venitul la care aceasta se refera nu a fost realizat, precum si suma de 7278 lei dobanzi de intarziere calculate in fapt la sume contestate de reclamanta.
Reclamanta a mai contestat TVA calculata suplimentar de 40175 lei, in sensul ca parata a interpretat eronat mentiunile din raportul de expertiza tehnica aferenta dosarului nr.1994/2004 al Tribunalului Prahova, aplicand cota de TVA la o alta valoare a productiei decat cea reala, impunerea eronata a sumei de 731 lei, aferenta c-val. chiriei rezultata din contractul de inchiriere, datorita nerealizarii venitului, impunerea sumei de 2396 lei calculata eronat ca fiind TVA de colectat aferent incasarilor in avans de la clienti pentru Hostel, precum si reducerea TVA de recuperat cu suma de 1432 lei aferenta serviciilor de avocatura prestate societatii, pentru administratorii acesteia.
S-a mai contestat impunerea sumei de 4330 lei cu titlu de impozit pe veniturile realizate in Romania de catre nerezidenti, precum si accesoriile acesteia, motivat de faptul ca organele fiscale au realizat in fapt o dubla impozitare, modalitatea de constituire, evidentiere si achitare a redeventiei miniere aferenta perioadei ianuarie 2004-octombrie 2004, in sensul redeventiei suplimentare de 7600 lei si a accesoriilor acesteia, precum si amenzilor de 2000 lei aplicata prin procesul verbal nr.-/2007, pentru plata cu intarziere a impozitelor pe salarii, precum si a amenzii de 2000 lei pentru efectuarea inventarieirii, aplicata prin procesul verbal de contraventie nr.-/2007.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv actele administrativ fiscale contestate, precum si contestația formulata de reclamanta.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata.
La termenul de judecata din data de 16.06.2006, reclamanta si-a precizat obiectul actiunii, conform raportului de expertiza, învederând ca societatea datorează organelor fiscale doar suma de 57.388 lei, din suma contestata de 121.511 lei si solicitand restituirea sumei de 64.123 lei incasata in plus de catre parata.
Prin sentința nr. 415 din 30.06.2009 Tribunalul Prahova a admis în parte contestația precizata formulata de reclamanta: - - P, in contradictoriu cu parata DGFP
A anulat in parte, decizia nr. 65/5.07.2007, decizia de impunere nr-/30.03.2007, procesul verbal de control din 27.03.2007 si raportul de inspecție fiscala din data de 29.03.2007 - toate întocmite de către parata -, in ce privește impozit pe profit suplimentar de 3403 lei si majorări aferente de 1158 lei, TVA suplimentara de 27979 lei cu majorări de 22116 lei si penalitati de întârziere aferente de 1225 lei, impozit pe veniturile obținute in România de către persoane fizice nerezidente suplimentar de 1607 lei cu majorări de 886 lei si penalitati de întârziere aferente de 57 lei, precum si redevența miniera suplimentara de 5516 lei cu majorări de 3376 lei si penalitati de întârziere aferente de 300 lei
A exonerat reclamanta de plata obligațiilor fiscale menționate anterior, respectiv de suma de 64.123 lei si a obligat pârâta să restituie reclamantei aceasta suma.
Pentru a pronunța aceasta sentință Tribunalul a reținut că perioada ianuarie-martie 2007, la sediul reclamantei s-a desfășurat o inspecție fiscala, avand ca obiect verificarea modului de constituire, declarare si virare a obligatiilor datorate bugetului general consolidat al statului, respectiv impozitul pe profit, TVA, impozit pe venituri si redeventa miniera, aferente perioadei ianuarie 2004-decembrie 2006, impozit pe veniturile din salarii, S, contribuția la fondul de somaj aferente perioadei noiembrie 2003-decembrie 2006, contributia pentru concedii si indemnizatii aferenta perioadei ianuarie 2006-decembrie 2006, taxa asupra activitatilor daunatoare sanatatii aferenta perioadei ianuarie 2004-aprilie 2006 si modul de respectare a prevederilor legale referitoare la inventarierea patrimoniului, disciplina de casa si gestionarea si utilizarea formularelor cu regim special.
Controlul a fost finalizat prin procesul verbal din data de 27.03.2007 si raportul partial de inspectie fiscala, ulterior parata emitand decizia de impunere nr.1725/260/30.03.2007, prin care s-au stabilit in sarcina de plata a reclamantei mai multe obligatii fiscale suplimentare, respectiv impozit pe profit suplimentar de 22327 lei si majorari aferente de 7278 lei, TVA de 41.607 lei si majorari aferente de 30.121 lei, impozit obtinut in România de catre nerezidenti persoane fizice de 4330 lei si majorari aferente de 2538 lei, precum si redevente miniere de 7600 si majorari aferente de 5710 lei.
De asemenea, a mai reținut că la finalizarea controlului, reclamanta a fost sanctionata contraventional cu amenda de 2000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art.189 al.2 lit.e din OG 92/2003 - prin procesul verbal nr.-/9.02.2007 - constand in accea ca a platit cu intarziere impozitele retinute prin stopaj la sursa, cu amenda de 2000 lei pentru savarsirea contraventiei prev. de art.189 al.1 lit.n din OG 92/2003, constand necalcularea, neretinerea si nevirarea impozitului pe veniturile obtinute in Romania de catre nerezidenti persoane fizice - proces verbal nr.-/27.03.2007, precum si cu amenda de 1500 lei pentru savarsirea contraventiei prev. de art.41 al.1 lit.b din Legea nr.82/1991 si 2000 lei pentru savarsirea contraventiei prev. de art.41 al.2 lit.c din Legea nr.82/1991 - prin procesul verbal nr.-/27.03.2007.
Reclamanta a contestat procesele verbale si decizia de impunere mentionate, suma contestat fiind de 121.511 lei, insa contestatia sa a fost respinsa, ca neintemeiata, prin decizia nr.65/5.07.2007.
Tribunalul a constatat, avand in vedere si concluziile expertului contabil, expuse in mod detaliat in cuprinsul rapoartelor de expertiza intocmite in cauza, ca pretentiile reclamantei, asa cum au fost ulterior precizate, sunt intemeiaza, dupa cum urmeaza:
Astfel, in ce privește impozitul pe profit, tribunalul a reținut ca reclamanta are un impozit pe profit suplimentar de plata in valoare de 18.924 lei si majorari de intarziere de 6120 lei ( iar nu 22327 lei si majorari de intarzieie de 7278 lei), imprejurarea generata de faptul ca imprumutul contractat de catre societate de la numitul, de 1,5 mld lei, a avut o dobanda de 20% pe an, care era inferioara oricarei dobanzi bancare de pe piata, mai ales ca, in eventualitatea contractarii unui credit, ar fi existat costuri suplimentare. Totodata, fata de disp. art.23 al.1 si 2 din Codul fiscal, cheltuielile cu acest contract ramase nedeductibile trebuiau raportate in perioada urmatoare, pana la deductibilitatea integrala, astfel ca impunere efectuata de catre parata este eronata.
Referitor la cheltuielile cu impozitele si taxele locale aferente unor mijloace de transport si imobile înstrăinate sau caste, tribunalul a reținut ca, din verficarea documentatiilor societatii, expertul a concluzionat ca retinerea acestora este eronata, intrucat societatea le-a scos din patrimoniul si evidenta sa (intocmind facturi de vanzare, procese verbal de casare) si a solicitat paratului scoaterea lor din evidenta sa fiscala, insa paratul a refuzat radierea acestora, justificat de existenta unor restante la plata impozitelor si taxelor locale. Or, expertul a concluzionat, ca nu au existat astfel de datorii restante, astfel ca refuzul paratului este nejustificat, iar, fata de disp. art.253 al.8, art.254 al.5 si 7 si art.264 al.4 si 5 din codul fiscal, impunerea acestora este eronata. Concluzia mentionata anterior a fost explicitata de catre expert, prin prezentarea detaliata a mijlocului fix cu nr. de inventar 50007.
In ce priveste veniturile obtinute de catre societate din contractul de inchiriere incheiat cu - Turism SRL, tribunalul a reținut că, in realitate, veniturile respective nu exista, concluzie generata de imprejurarea ca expertul nu a identificat vreo factura emisa de reclamanta, vreun act de aprobare a contractului precizat, precum si de faptul ca parata nu a verificat daca - Turism SRL a functionat si daca aceasta a realizat venituri in spatiul pretins inchiriat (situatie in care existenta contractului de inchiriere era neindoielnica). Ca urmare, reclamanta nu datoreaza TVA pentru veniturile nerealizate mentionate.
Referitor la cheltuielile de regularizare a creditului acordat societatii de catre numitul, tribunalul a considerat că ca in mod corect si detaliat expertul a constata ca suma de 9839 lei este o cheltuiala deductibila, pentru care reclamanta nu datoreaza impozitul pe profit in suma de 1574 lei, asa cum parata a retinut in actele contestate.
Tribunalul a mai reținut ca valoarea productiei nedecontate de catre CFR -, stabilita pe cale judecatoreasca prin decizia nr.131/2005 a Curtii de Apel P, a fost de - lei, diferenta de - lei dintre aceasta suma si valoarea lucrarilor executate de reclamanta nerecunoscute si nedecontate de catre beneficiar (68951 lei) reprezentand daune interese stabilite de catre instanta de judecata, daune care nu constituie baza de impozitare TVA, conform disp. art.137 al.3 din codul fiscal.
Referitor la veniturile obtinute in Romania de catre numitul, avand in vedere documentele existente la dosar, certificatele de rezidenta fiscala eliberate acestuia in perioada 2004-2007, precum si dispozitiile art.118 al.2 din codul fiscal, tribunalul a apreciat ca in mod corect expertul desemnat in cauza a considerat ca reclamanta are obligatia de plati impozit pe venitul obtinut in Roamania de un nerezident persoana fizica de 2723 lei, cu majorari de intarziere aferente de 1499 lei si penalitati de 96 lei.
In ce priveste redeventa miniera, tribunalul a considerat, avand in vedere concluziile expertului (care a verificat documentele existente in evidentele reclamantei incepand cu anul 2001) ca in mod judicios expertul a analizat si detaliat modalitatea corecta de calcul a acestei redevente, concluzionand ca reclamanta datoreaza diferenta de redeventa in suma de 2.084 lei, cu majorari de intarziere de 1782 lei si penalitati de intarziere de 252 lei. Tribunalul a constatat ca diferenta existenta intre sumele stabilite de către expert si de către parata, rezulta in esența din faptul ca organele de control au considerat ca stocul de 9217 mc balast provine din activitatea de exploatare desfășurata anterior anului 2004, insa expertul a constatat ca acesta provine in realitate din stocul existent la data de 31.023.2001, perioada ce nu face obiectul prezentului control - care a avut ca obiect verificarea redeventei miniere aferente perioadei ianuarie 2004-decembrie 2006.
In ce privește amenzile contravenționale, tribunalul a constatat ca acestea au un regim special de contestare, prevăzut de disp. art.31 si urmat. din OG 2/2001, astfel ca reclamanta trebuia sa formuleze plângere contravenționala împotriva proceselor verbale prin care a fost sancționata la judecătoria in raza căreia s-a savarsit contravenția.
Or, nefăcând acest lucru, reclamanta nu are posibilitatea sa conteste legalitatea si temeinicia proceselor verbal de contravenție pe calea contestației formulata împotriva actelor administrativ-fiscale, conform art.205 si urmat. pr.civ.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa formulat recurs atât reclamanta - - cât și DGFP
Reclamanta - - Pas usținut că în mod nelegal și neîntemeiat sancțiunile contravenționale aplicate prin mai multe procese verbale de agenții fiscali nu au fost anulate de instanța de fond, deși fusese investită cu aceasta cerere, pe care trebuia să o rezolve, mai ales că, culpa pentru aplicarea acestor sancțiuni contravenționale revine chiar organelor fiscale care le-au aplicat - în sensul că în urma unei executări silite, deși a recuperat sumele urmărite nu le-a virat în conturile CAS, CASS și altele.
Pârâta DGFP a criticat soluția instanței de fond prin aceea că probele administrate în cauză au fost interpretate și valorificate numai prin prisma apărărilor reclamantei, Tribunalul întemeindu-și opinia pe concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză fără a tine seama si de argumentele contrare; de asemenea pârâta a susținut că instanța de fond nu a analizat în totalitate textele legale incidente în cauză, așa încât aplicat greșit legea.
Astfel, prevederile legale privitoare la impozitul pe profit suplimentar au fost aplicate trunchiat și într-un singur sens, în primul rând de către expertul contabil și apoi și de către instanța de judecată care nu a cenzurat concluziile expertizei, la fel procedându-se și în celelalte cazuri referitoare la cheltuielile cu impozitele locale aferente unor imobile înstrăinate sau casate, la veniturile obținute din contracte de închiriere cu - Turism - și la cheltuielile de regularizare a creditului acordat de o persoana fizica reclamantului.
Relativ la impunerea cu titlului de TVA a sumelor încasate de reclamantă în baza unei sentințe irevocabile nu s-au aplicat disp art. 137 alin. 3 lit. din Codul Fiscal, excluzându-se din baza de impozitare a TVA o suma de 161.690 lei.
Verificând actele si lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În urma unui control organele financiare au obligat reclamanta să plătească bugetului de stat suma d totala de 121.511 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar cu majorări de întârziere, TVA cu majorări de întârziere și penalități de întârziere, impozit pe veniturile realizate în România de persoane fizice nerezidente cu majorări si penalități de întârziere si Redevența minieră cu majorări și penalizări de întârziere.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că o suma totală de 64.123 lei nu este datorata de reclamantă, așa încât Tribunalul Prahovaa anulat în parte decizia nr. 65/2007, decizia de impunere nr-/30.03.2007, procesul verbal de control din 27.03.2007 si Raportul de inspecție fiscala din 29.03.2007.
În ceea ce privește recursul reclamantei va fi respins ca nefondat deoarece, așa cum a reținut Tribunalul Prahova, amenzile contravenționale având un regim special de contestare nu pot face obiectul unei cereri de contencios fiscal.
Referitor la recursul pârâtei este de menționat că, expertiza contabilă întocmită în cauză împreună cu răspunsul la obiecțiunile formulate nu au fost contestate de pârâtă, sau cel puțin așa rezultă din cuprinsul încheierii din 16.06.2009, în care se consemnează împrejurarea că pârtile, adică și pârâta, prin reprezentanții lor, nu formulează obiecțiuni la răspunsul dat de expert.
Ori în aceste condiții, a critica în recurs, cu precădere concluziile expertizei contabile, care au fost însușite de instanța de fond și care au reprezentat baza argumentației admiterii în parte a acțiunii, este nerelevant,atâta timp cât nu se indică un motiv care să conducă instanța de control judiciar la neluarea în seamă a unei probe administrate de tribunal.
Ca atare, Curtea va respinge și recursul pârâtei ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta - - cu sediul în P,-, județul P și pârâtaP, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 416 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Pohoață Maria, Urlețeanu Alexandrina Niță Valentin
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /4 ex. 18.12.2009
Dosar fond - al Trib.
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Pohoață MariaJudecători:Pohoață Maria, Urlețeanu Alexandrina Niță Valentin
