Anulare act administrativ . Sentința 16/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.16
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții, G, A,toți procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, toți procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, G, și R, toți procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, prin reprezentant - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău,în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul P, cererea de chemare în garanție formulată deMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 5,-.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reprezentate de consilier juridic, lipsind reclamanții, -, G, a, G, și R și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că acțiunea se află la al patrulea termen de judecată, este motivată, după care:
Consilier juridic, pentru pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și depune în acest sens la dosarul cauzei în xerocopie, sentința civilă nr.3098/06.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și 2 adrese, ambele înregistrate sub nr.1049/A/2009 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție către Ministerul Finanțelor Publice și, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosarul cauzei și răspunsul formulat de Ministerul Finanțelor Publice la adresele anterior menționate, precizând că este foarte important răspunsul acestei instituții cu privire la neacordarea sumelor solicitate de reclamanți.
Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de consilier juridic, pentru pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru a depune la dosarul cauzei răspunsul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că avea posibilitatea să depună răspunsul Ministerului Finanțelor Publice la dosarul cauzei până la acest moment și încuviințează proba cu înscrisuri.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra excepțiilor.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești invocată de acest pârât prin întâmpinare și asupra excepției lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești invocată de acest pârât prin întâmpinare, solicită admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii față de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, motivat de împrejurarea că pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, deși are calitatea de ordonator secundar de credite, conform art.93 din Legea nr.304/2004, în speță nefiind emitentul actelor a căror anulare se solicită, nu poate răspunde în calitate de pârât.
Curtea admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în ceea ce privește primul capăt de cerere, referitor la primele trei puncte ale cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Ordinului nr.1472/02.07.2009 și a actului nr.1017/C/1875/2009 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că aceste acte nu au fost emise de pârâtul care a invocat excepția.
Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în ceea ce privește punctul 2 și punctul 4 din cererea de chemare în judecată, referitoare la drepturile salariale.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii reclamanților ca lipsită de interes.
Susține că ordinul atacat este un act administrativ unilateral, cu caracter normativ și nu individual, astfel încât anularea acestuia, odată pronunțată, lipsește actul de efecte juridice în totalitatea sa.
Având în vedere și dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004, este evident că reclamanții nu mai justifică o vătămare a drepturilor sau intereselor lor prin Ordinul nr.1472/2009, deoarece acesta este deja anulat pe cale judecătorească, motiv pentru care interesul reclamanților în promovarea prezentei cereri în anulare nu mai este actual.
Curtea respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, având în vedere natura juridică a actului administrativ a cărui anulare se solicită, act administrativ cu caracter individual, reclamanții justifică astfel un interes de solicita anularea acestuia.
Curtea constată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
Precizează că Ordinul a cărui anulare s-a solicitat are la bază adresa nr.-/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a comunicat faptul că plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică va fi suspendată la data intrării în vigoare a OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Susține că Ministerul Publica solicitat deja Ministerului Finanțelor Publice alocarea fondurilor necesare executării Ordinului nr.526/2009, cerere refuzată de către Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât, în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, Ministerul Public se află în imposibilitate obiectivă de a plăti în continuare sporul vizat.
În aceste condiții, susține că nu se poate reține că emiterea ordinului atacat reprezintă un exces de putere din partea autorității emitente.
Solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru a-și îndeplini obligația de alocare a fondurilor.
CURTEA
Princererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la nr-, reclamanții, -, G, a, G, și R au solicitat anularea Ordinului nr.1472 din 02.07.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus nelegal și neconstituțional ca începând cu data de 01.06.2009 să se suspende aplicarea Ordinului nr.526/03.03.2009, privind plata dreptului salarial constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de bază, drept salarial prevăzut de lege dar stabilit și recunoscut prin sentința civilă nr. 315 din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și actului nr. 1516/C/1875/ 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și înregistrat la nr. 4886/VI/13/30.07.2009, dar care nu le-a fost adus la cunoștință și nu apare înregistrat în evidența Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le-a respins contestația formulată împotriva Ordinului nr.1472/2009, obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în solidar - să le
plătească în continuare, lunar, dreptul salarial constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de bază așa cum este prevăzut de lege; cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 315/2008 a Tribunalului Dâmbovița definitivă și irevocabilă și cum s- dispus prin Ordinul nr.526/03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea acțiunii, reclamanții au menționat că, în fapt, conform legii și deciziei dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii dar și în baza sentinței civile 315/05.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă și irevocabilă, le-a recunoscut ca drept salarial sporul de 50% lunar calculat la indemnizația de bază pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Legea și hotărârea judecătorească a fost pusă în executare de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 03.03.2009 prin Ordinul 526 al Procurorului General prin care s-a dispus ca începând cu 01.04.2009 sporul de risc și suprasolicitare să le fie achitată lunar ca drept salarial calculat la indemnizația de bază.
Au arătat reclamanții că la data de 02.07.2009 prin Ordinul 1472 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus vădit nelegal și neconstituțional ca retroactiv, începând cu 01.06.2009 să nu li se mai achite dreptul salarial constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare. Împotriva ordinului pe care l-au considerat nelegal, au formulat contestație pe care în termen legal au adresat-o Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația acestora fiind respinsă, tot nelegal, de Procurorul General care prin adresa nr. 1516/C/1875 la data de 04.08.2009 i-a încunoștințat că a respins ca neîntemeiată contestația.
Reclamanții consideră nelegal și netemeinic Ordinul nr. 1472/2009 prin care s-a suspendat plata dreptului salarial constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare, cât și adresa 1516/C/1875 prin care li s-a comunicat că a fost respinsă contestația, ca să se respingă contestația Procurorului General trebuia să dea tot un ordin sau o decizie deci un act de dispoziție, adresa, așa cum le-a fost trimisă neputând constitui un fundament pentru respingerea unei contestații iar aceasta rezultă din necunoașterea legii.
Au susținut reclamanții că nelegalitatea celor două acte împotriva cărora au formulat plângere rezidă din interpretarea și aplicarea greșită a Legii 303/2004, dar și a art. 3 al OUG nr. 71/17.06.2009 și a prevederilor Constituției, în ceea ce privește supremația legii și situațiile în care drepturile salariale pot fi suspendate.
De asemenea, au susținut reclamanții, ordinul este nelegal și neconstituțional și prin caracterul lui retroactiv, neretroactivitatea fiind un principiu arhicunoscut al dreptului. Așa cum este redactat textul art. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 se înțelege - fără niciun dubiu - că articolele 1 și 2 ale ordonanței sunt aplicabile doar plaților restante din sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidența prevederilor nr.OUG75/2008, fiind evident că plata sporului de 50% plătit lunar procurorilor începând cu luna aprilie 2009 ca drept salarial conform hotărârilor judecătorești executorii înainte de luna iunie 2008 nu constituie plăți restante, ele sunt plăți curente - actuale, derivă din executarea unei hotărâri judecătorești și constituie drept salarial. Ca atare, susțin reclamanții, art.3 al nr.OUG71/2009 le exceptează de la aplicarea prevederilor art.l și 2 din nr.OUG71/2009.
Conform hotărârilor judecătorești, legii și constituției, sporul de 50% este un drept salarial al magistraților. Separat de interpretarea corectă a nr.OUG71/2009, solicită a se observa că acest act normativ al Guvernului contravine prevederilor art.74 al.2 al Legii nr.303/2004 care prevede că: "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", sporul de risc fiind un drept salarial al magistraților și nu poate fi diminuat ori suspendat prin ordin al procurorului
General.
Au arătat reclamanții că pentru a putea fi suspendat un drept salarial al magistraților este necesar ca aceasta să se facă prin modificarea sau completarea prevederilor Legii nr.303/2004 iar nu în alt mod. Orice altă cale sau modalitate aleasă de Guvern sau de orice altă instituție ori autoritate a statului pentru a diminua sau suspenda un drept salarial al magistraților sunt nelegale.
De altfel, mai arată reclamanții, atât nr.OUG71/2009, cât și ordinul nr. 1472/2009 al Procurorului General încalcă și prevederile Constituției (art.1 al.5 care prevede supremația legilor și obligativitatea lor, art.21 privind accesul la justiție, art.44 alin.1 care prevede faptul că, creanțele asupra statului sunt garantate, de art.51 și art.52 alin.1 și art.53 care prevede că drepturile nu pot fi restrânse pentru condițiile invocate de Guvern în preambulul la nr.OUG71/2009, ci doar pentru: apărarea securității naționale; prevenirea consecinței unei calamități naționale; ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. negativă asupra bugetului - inexistentă de altfel - invocată neîntemeiat de Guvern în preambulul nr.OUG71/2009 nu dă dreptul statului sau altor instituții publice să restrângă executarea unui drept salarial.
Pe de altă parte, recurenții au solicitat a se observa că dreptul salarial constând în sporul pentru risc și suprasolicitare de 50% aplicat la indemnizația de bază a magistraților derivă și a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești executate începând cu luna aprilie 2009, iar dacă executarea hotărârilor judecătorești era în derulare, atunci este evident că potrivit legii suspendarea executării nu se poate face decât pe baza unei hotărâri judecătorești, iar nu printr-un ordin.
Statul și Ministerul Public sunt debitori ca urmare a unor hotărâri judecătorești. Ei nu pot decide singuri să suspende sau să anuleze un drept pe care sunt obligați să-l respecte și să-l execute. A admite o asemenea conduită ar însemna că oricine în România (p. fizică; juridică p.; autoritate publică etc.) "își poate face singur dreptate" - așa cum îi dictează propriul interes dacă dispune de forța necesară - poate să respecte sau să nu respecte o hotărâre judecătorească și să-și impună propria voință în fața celor mai slabi. O asemenea conduită anulează ideea statului de drept și creează posibilitatea instituirii unei dictaturi a executivului.
Mai mult, au arătat reclamanții, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și magistrații detașați la Consiliul Superior al Magistraturii continuă să primească acest spor salarial care le-a fost suspendat, deși se află în situație comparabilă.
Au mai arătat reclamanții că, din moment ce Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu se află în raport de subordonare față de Executiv, așa cum este cazul Ministrului Justiției, a fost o regretabilă eroare emiterea Ordinului nr.1472/2009. A persista în menținerea acestui ordin ar fi o dovadă a lipsei de independență a magistraților, a subordonării aproape necondiționate față de executiv. De altfel, din scrisoarea deschisă a Consiliului Superior al Magistraturii (postată pe site-ul acestuia) rezultă că doar Procurorul General pentru procurori și Ministrul Justiției pentru judecătorii de la curțile de apel, tribunale și judecătorii au emis asemenea ordine, dând dovadă de lipsă de independență în raport cu executivul. Nici președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici președintele Consiliului Superior al Magistraturii nu au emis ordine sau alte acte prin care să fi suspendat dreptul salarial privind sporul de 50% în aceste instituții.
Nu în ultimul rând, au mai susținut reclamanții, Ordinul nr. 1472/2009 al Procurorului General și Adresa 1516/C/1875 sunt nelegale și neconstituționale pentru că ele așa cum au fost date retroactivează, știut fiind că nicio lege sau act administrativ nu pot produce efecte pentru trecut, neretroactivitatea legii fiind un principiu de bază al dreptului românesc consfințit și de Constituție.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei copia Ordinului nr.1472/02.07.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei anulare s-a solicitat, copia actului 1516/C/1875/2009, copia sentinței civile nr.315/05.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița și copia contestației adresată Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul dispozițiilor art.115-118 Cod procedură civilă, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamanți având în vedere că ordinul nr.1472/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost deja anulat prin sentința civilă nr.196/19.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, cauza având același obiect, de Curtea de Apel Oradea.
Interesul, condiție necesară și prealabilă la formularea unei acțiuni în justiție, trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
Ordinul atacat este un act administrativ unilateral, cu caracter normativ și nu individual, astfel încât anularea acestuia, odată pronunțată, lipsește actul de efecte juridice în totalitatea sa.
Având în vedere și dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004, este evident că reclamanții nu mai justifică o vătămare a drepturilor sau intereselor lor prin Ordinul nr.1472/2009, deoarece acesta este deja anulat pe cale judecătorească, motiv pentru care interesul reclamanților în promovarea prezentei cereri în anulare nu mai este actual.
Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea cererii de anulare a Ordinului nr.1472/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ordinul supus controlului de legalitate prin prezenta acțiune a fost emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma adresei nr.-/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a comunicat că plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică va fi suspendată la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Ministerul Publica solicitat deja Ministerului Finanțelor Publice alocarea fondurilor necesare executării ordinului nr.526/2009, cerere refuzată de către Ministerul Finanțelor Publice și astfel, în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, Ministerul Public se află în imposibilitate obiectivă de a plăti în continuare sporul vizat.
În aceste condiții nu se poate reține că emiterea ordinului atacat reprezintă un exces de putere din partea autorității emitente, așa cum este definit de art.2 alin.1 lit.n din Legea nr.554/2004: "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".
Un act administrativ, odată emis, obligă autoritatea emitentă la executarea acestuia. Or, în condițiile în care Ministerul Finanțelor Publice refuză alocarea fondurilor necesare plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, Ministerul Public se găsește în imposibilitate obiectivă de a executa în continuare Ordinul nr.526/2009. În aceste condiții, suspendarea executării acestui ordin a fost impusă de lipsa resurselor financiare. Atâta vreme cât nu i se poate imputa Ministerului Public lipsa fondurilor necesare pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, nu se poate vorbi despre emiterea actului administrativ cu exces de putere.
A mai arătat pârâtul că nu poate fi primit argumentul invocat de reclamanți în sensul că se încalcă dispozițiile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, atâta timp cât actul administrativ atacat nu dispune asupra existenței sau inexistenței dreptului reclamanților de a primi sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, ci doar suspendă temporar plata acestui spor, din motive strict financiare.
Prin urmare, nu poate fi primită ideea că se aduce atingere unui drept al reclamanților, atâta vreme cât dreptul în sine nu este pus în discuție.
Referitor la acțiunea ordinului atacat în timp, reclamanții au susținut în mod netemeinic că acesta retroactivează, deoarece drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 au fost scadente în cursul lunii iulie 2009, mai precis la data de 13 aprilie.
În ceea ce privește cel de-al patrulea capăt de cerere privitor la obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata în continuare lunar a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, s-a arătat că este evident că admiterea lui ar pune ordonatorul de credite în situația unei obligații imposibile întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu a acordat fondurile necesare plății acestor drepturi, iar ordinul atacat a fost emis tocmai în urma solicitării exprese a Ministrului Finanțelor Publice adresată ordonatorului de credite.
S-a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea cererii ca lipsită de interes și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe fondul cauzei respingerea cererii formulate de reclamanți ca nefondată.
În temeiul dispozițiilor art.60-63 Cod procedură civilă,pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice,pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
A arătat că, potrivit Hotărârii de Guvern nr.736/2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Totodată, art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Din aceste motive, în situația în care acțiunea reclamanților va fi admisă, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
De altfel, a mai susținut pârâtul, în conformitate cu prevederile art.3 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
În concluzie, a arătat pârâtul, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Astfel, interesul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este născut și actual, personal și direct, legitim, juridic.
A apreciat pârâta că în speță sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.60-63 din Codul d e procedură civilă, în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate în prezenta cauză față de Ministerul Finanțelor Publice, pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2009.
S-a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în conformitate cu prevederile art.60-63 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art.115-118 Cod procedură civilă, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și respingerea acțiunii față de aceasta ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a arătat că, față de obiectul acțiunii, respectiv solicitarea de anulare a Ordinului 1472/2009 din 2 iulie 2009 și a actului nr.1516/C/1875/2009, ambele emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, deși are calitatea de ordonator secundar de credite, conform art.93 din Legea nr.304/2004, în speță, nefiind emitentul actelor a căror anulare se solicită, nu poate răspunde în calitate de pârât.
Față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în ceea ce privește primul capăt de cerere, referitor la primele trei puncte ale cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Ordinului nr.1472/02.07.2009 și a actului nr.1017/C/1875/2009 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că aceste acte nu au fost emise de pârâtul care a invocat excepția, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în ceea ce privește punctul 2 și punctul 4 din cererea de chemare în judecată, referitoare la drepturile salariale.
De asemenea, Curtea a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, având în vedere natura juridică a actului administrativ a cărui anulare se solicită, act administrativ cu caracter individual, reclamanții justifică astfel un interes de solicita anularea acestuia.
Examinând cauza, din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Reclamanții, procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, au solicitat anularea Ordinului nr.1472 din 02.07.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a adresei nr. 1516/C/1875/ 2009 emisă de Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care le-a respins contestația formulată împotriva Ordinului nr.1472/2009, obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în solidar - să le plătească în continuare, lunar, dreptul salarial constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de bază așa cum este prevăzut de lege;
Prin Ordinului nr.1472 din 02.07.2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, începând cu data de 01.06.2009, suspendarea aplicării Ordinului nr.526/03.03.2009.
Prin Ordinul nr.526/03.03.2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus ca începând cu 01.04.2009 să le fie achitat lunar, ca drept salarial calculat la indemnizația de bază, sporul de risc și suprasolicitare, drept salarial recunoscut reclamanților prin sentința civilă nr. 315 din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Reclamanții au formulat plângere prealabilă împotriva Ordinului și li s-a comunicat adresa nr. 1516/C/1875/ 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care le-a fost respinsă contestația formulată împotriva Ordinului nr.1472/2009.
Cu privire la adresa 1516/C/1875/ 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, curtea constată, față de dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. c, art. 8 din Legea nr. 554/2004, că acestea nu sunt acte administrative, nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, actul administrativ de natură a produce efecte juridice fiind Ordinul nr.1472 din 02.07.2009 emis Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr.526/03.03.2009.
Pentru aceste motive, curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a celor două adrese care nu constituie acte administrative și nu pot face obiectul acțiunii în contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului nr.1472 din 02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr.526/03.03.2009, curtea constată că prin acesta s-a dispus în mod retroactiv, la data de 2.07.2009, cu încălcarea principiului neretroactivității, asupra sporurilor cuvenite reclamanților, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, sentința civilă nr. 315 din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și Ordinului nr.526/03.03.2009 emis Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru luna iunie, data de 10 iulie fiind numai data plății efective a salariului, și nu data nașterii dreptului reclamanților la plata salariului aferent lunii iunie.
Au fost încălcate prevederile art.74 al.2 al Legii nr.303/2004 potrivit cărora drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de lege, sporul de risc fiind un drept salarial al magistraților și nu poate fi diminuat ori suspendat prin ordin al procurorului General.
Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr.554/2004, odată intrat în circuitul civil, prin punerea în executare, și producerea de efecte juridice, actul administrativ reprezentat de Ordinului nr.526/03.03.2009 emis Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi anulat de către autoritatea emitentă, pe cale de consecință aceasta nu poate dispune nici suspendarea executării acestuia.
Susținerea de către pârâți a aplicării dispozițiilor nr.OUG 71/2009 este total nefondată, în condițiile în care schimbarea modalității de plată a salariului, în care este inclus și sporul recunoscut prin emiterea Deciziei nr. 84 din data de 09.03.2009 și înscris în cărțile de muncă, prin eșalonare, fără acordul salariatului, contravine principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță, în lipsa acordului angajatului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
Pentru aceste considerente, curtea constată că cererea de anulare a Ordinului nr.1472 din 02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este întemeiată, o va admite și va dispune anularea acestuia.
De asemenea, față de considerentele menționate anterior, având în vedere că susținerea de către pârâți a aplicării dispozițiilor nr.OUG 71/2009 este total nefondată, în condițiile în care plata sporului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, iar plata eșalonată a fost stabilită în mod unilateral, fără acordul creditorului, ceea ce contravine, principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului, curtea va obliga Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite, și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în calitate de ordonator secundar de credite, la plata către reclamanți a sumelor reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% începând cu luna iunie 2009 și în continuare.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
S-a solicitat prin cererea de chemare în garanție ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea emiterii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă sumele ce reprezintă sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% începând cu luna iunie 2009 și în continuare.
Prin admiterea acțiunii, a fost obligat Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite, la plata către reclamanți a sumelor reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% începând cu luna iunie 2009 și în continuare.
Conform dispozițiilor art. 131 și art. 132 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere aceste prevederi legale, dar și dispozițiile art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, care prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, și art. 35 din Legea nr.500/2002, care prevăd că Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern, curtea constată că cererea de chemare în garanție este întemeiată.
Mai mult, în ceea ce privește executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, în conformitate cu prevederile art.1 din OG 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Iar conform art.4 alin.1 și 2 din OG 22/2002, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art.47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Pentru aceste considerente, curtea va admite cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, urmând ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea emiterii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, care să includă sumele ce reprezintă sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% începând cu luna iunie 2009 și în continuare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții, G, A,toți procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, toți procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, G, și R, toți procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, prin reprezentant - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul
Anulează Ordinul nr.1472/2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
ObligăPARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEși PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, la plata către reclamanți a sumelor reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% începând cu luna iunie 2009 și în continuare.
Respinge cererea de anulare a adresei nr.1516/C/1875/2009.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, urmând ca MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să ia act de obligativitatea emiterii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului MINISTERULUI PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,care să includă sumele reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50%.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red./CC
24 ex/22.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
