Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 15/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.15
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul-., domiciliat în Târgoviște, str. -, -/B,. 2,. 7, județul D, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,prin reprezentanții săilegali,cu sediul în B,-, sector 5.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul -. G, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D, lipsind pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, este motivată, prin intermediul serviciului registratură al instanței pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.20030/17.12.2009, care a fost comunicată și reclamantului, după care:
Avocat având cuvântul pentru reclamantul -. G, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea cererii de suspendare a ordinului nr.985/22 mai 2009 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii.
Avocat având cuvântul pentru reclamantul -. G, precizează că fondul cauzei a fost soluționat, în sensul admiterii acțiunii, Ordinul nr.985/22.05.2009 emis de către pârâtă fiind anulat.
Precizează că își menține cererea de suspendare a Ordinului nr.985 din 22 mai 2009 emis de pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, întrucât la data la care a investit instanța acela era textul și nu putea să solicite suspendarea pe dispozițiile art.15. Arată că invocă dispozițiile art.15 din Legea nr.554/2004, față de parcursul jurisdicțional.
Solicită admiterea cererii și suspendarea Ordinului nr.985/22 mai 2009 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, susținând că este probat cazul justificat și paguba iminentă, întrucât de 7-8 luni contestatorul realizează J din retribuția funcției din care a fost schimbat fără temei legal.
CURTEA
Princererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la nr-din data de 12 noiembrie 2009, reclamantul -. Gas olicitat suspendarea Ordinului nr.985 din 22 mai 2009 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că există un caz bine justificat, în sensul prevederilor art.2 lit.t din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, constituit de întemeierea ordinului atacat pe Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia nr.1257/07 octombrie 2009 a Curții Constituționale. Față de împrejurarea că potrivit art.147 din Constituție, dispozițiile unei ordonanțe a guvernului, în vigoare, declarată neconstituțională, sunt suspendate de drept, iar la finalul termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, își încetează efectele juridice, dacă Guvernul nu pune în acord prevederile neconstituționale, cu dispozițiile Constituției, acest ordin nu mai poate produce nici un efect și urmează a fi revocat.
OUG nr.37/2009 a fost declarată neconstituțională în totalitate, ea nu mai poate fi pusă în acord cu dispozițiile Constituției, astfel că Guvernul nu mai are la dispoziție nici termenul corespunzător de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, ilegalitatea actului administrativ atacat fiind extremă și incontestabilă.
Reclamantul mai arătat că iminența unei pagube este ilustrată de afectarea iremediabilă a carierei sale profesionale și pierderile pecuniare provocate de ordinul atacat.
Totodată, reclamantul a arătat că a efectuat plângerea prealabilă în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei ordinul nr.985/22 mai 2009, plângerea prealabilă adresată pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și un comunicat de presă al Curții Constituționale din data de 7 octombrie 2009.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat faptul că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, nu argumentează în nici un fel necesitatea suspendării executării Ordinului nr.985/22.05.2009, acesta nefăcând altceva decât să se refere în cuprinsul acțiunii la faptul că ordinul susmenționat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, nesatisfăcând condițiile de validitate prevăzute de art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, fără a aduce însă alte argumente de natură a face aplicarea prevederilor art.14 din Legea nr.554/2004.
Nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute expres de art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat și existența iminenței unei pagube.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv cazul bine justificat, pârâta a arătat că se poate observa că reclamantul își motivează îndeplinirea acesteia, pe faptul că ordinul atacat se întemeiază pe o ordonanță de urgență a guvernului declarată neconstituțională. Motivele invocate de reclamant pentru a dovedi cazul bine justificat sunt eronate, atâta vreme cât nr.OUG37/2009 era în vigoare la data emiterii Ordinului președintelui ANAF nr.985/22.05.2009, deci aplicabil, în lipsa unei hotărâri a instanței competente care să consfințească neconstituționalitatea, respectiv nelegalitatea sa, nu poate constitui temei pentru solicitarea anulării ordinelor emise în baza acestuia.
A mai susținut pârâta că emiterea și comunicarea Ordinului președintelui ANAF nr.985/22.05.2009 s-a realizat în deplină concordanță cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, cu aplicabilitate în cauză, abrogarea OUG nr.nr.37/2009 prin art.XIV alin.1 din OUG nr.105/2009 producând efecte numai pentru viitor.
O eventuală reintegrare a reclamantului în funcția de director executiv adjunct - activitatea de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului D nu mai este posibilă, având în vedere că în cadrul acestei instituții nu mai există o funcție similară cu cea ocupată anterior de reclamant având în vedere dispozițiile art.III alin.1 și alin.11 din nr.OUG37/2009, precum și dispozițiile art.IV alin.1 din OUG nr.105/2009.
A mai arătat pârâta că nu sunt în situația producerii unei pagube iminente, Ordinul președintelui ANAF nr.985/2009 nereflectând altceva decât opțiunea reclamantului pentru ocuparea funcției de șef serviciu - consilier cl.I, superior, tr.I în cadrul Serviciului colectare și executare silită persoane juridice la a Municipiului Târgoviște, ca urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct - Activitatea de inspecție fiscală din cadrul DGFP
Pârâta a considerat că reclamantul, deși susține că există condiții pentru acordarea suspendării executării actului administrativ, nu și-a motivat în nici un fel această solicitare, neputând fi primite nici susținerile reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ, sub pretextul că se tinde la înfățișarea condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul a mai solicitat suspendarea ordinului nr.985/22 mai 2009 emis de ANAF, printr-o altă cerere care a făcut obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Totodată, susține pârâta, reclamantul a solicitat și anularea ordinului nr.985/22 mai 2009 emis de ANAF, acțiune care a fost respinsă de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin sentința nr.171 din 9 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr-. Prin această hotărâre instanța a admis excepția lipsei plângerii prealabile și în consecință a respins-o ca inadmisibilă, iar cererea de suspendare corelativă a fost respinsă ca neîntemeiată, prezenta cerere de suspendare fiind subsecventă unei a doua acțiuni ce are ca obiect anularea Ordinului nr.985/2009, acțiune în care plângerea prealabilă a fost tardiv formulată și, pe cale de consecință, nici cererea de suspendare nu este întemeiată.
Examinând cauza, din actele și lucrările dosarului, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente, curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr.985/22 mai 2009 emis de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, s-a dispus, desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct - Activitatea de inspecție fiscală din cadrul DGFP D, eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de Director Executiv Adjunct - Activitatea de inspecție fiscală, în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului D, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.37/2009.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului, în baza dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ulterior depunerii plângerii prealabile împotriva Ordinului.
Ulterior, reclamantul a formulat cerere de anulare a Ordinului, cerere de formează obiectul dosarului nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Reclamantul a mai formulat o altă cerere pentru suspendarea Ordinului nr.985/22 mai 2009 emis de ANAF, ce a format obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cererea respinsă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum și o cerere pentru anularea aceluiași Ordin, ce a format obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului, în baza dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ulterior depunerii plângerii prealabile împotriva Ordinului.
Ulterior, reclamantul a formulat cerere de anulare a Ordinului, cerere ce
formează obiectul dosarului nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, uspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Art. 2 lit. s și t definește noțiunile de pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil, respectiv cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Rezultă că pentru suspendarea executării actului administrativ este necesară întrunirea a două condiții cumulative, și anume să existe un caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, care să poată fi prevenită prin suspendare.
Prin Ordinul a cărui suspendare se solicită s-a dispus, urmare desființării funcției publice de conducere de director executiv adjunct - Activitatea de inspecție fiscală din cadrul DGFP D, eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de Director Executiv Adjunct - Activitatea de inspecție fiscală, în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului D, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.37/2009.
În conformitate cu dispozițiile art.III alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009 "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 publicată în Monitorul Oficial la 6.10.2009. privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial la data de 6.10.2009, însă prinDecizia nr.1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr.758 din 06.11.2009, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Curtea Constituțională a decis că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
În considerentele acestei Decizii, Curtea reține că, în timp ce era sesizată cu obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, având termen de soluționare la data de 7 octombrie 2009, Guvernul a adoptat, la 6 octombrie 2009, Ordonanța de urgență nr.105/2009, care a fost depusă în aceeași zi la, ca primă Cameră sesizată, și a fost publicată tot pe 6 octombrie 2009 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.668, însă abrogarea unei ordonanțe de urgență aprobate prin lege nu constituie un impediment în ceea ce privește examinarea sesizării de neconstituționalitate, întrucât legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct, ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile art.146 lit.a din Legea fundamentală.
Referitor la OUG nr. 37/2009, Curtea Constituțională a arătat că prin reglementările sale, aceasta "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art.73 alin.3 lit.j din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică și de altfel, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art.115 alin.(6) din Constituție.
Curtea Constituțională a mai observat că, prin dispozițiile sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Având în vedere toate aceste considerente, cu privire la actul normativ în baza căruia a fost emis Ordinul a cărui suspendare se solicită, curtea apreciază că există împrejurări de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, constituind așadar un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. d din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește paguba iminentă, curtea apreciază că executarea Ordinului, prin care este eliberat reclamantul din funcția publică de conducere, este de natură să producă acesteia un prejudiciul material viitor și previzibil, prin lipsirea sa de drepturile de care acesta ar beneficia în virtutea funcției de conducere în care a fost numit și din care s-a dispus eliberarea sa.
Pentru aceste motive, curtea constată că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a suspendării executării actului administrativ, prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, considerente pentru care va admite cererea de suspendare a executării și va dispune suspendarea executării Ordinului nr.985/22 mai 2009 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în dosar nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul-., domiciliat în Târgoviște, str. -, -/B,. 2,. 7, județul D, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,prin reprezentanții săilegali,cu sediul în B,-, sector 5.
Suspendă executarea Ordinului nr.985/22 mai 2009 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în dosar nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red./CC
4 ex/22.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
