Anulare act administrativ . Decizia 1601/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1601
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant - LEASING SA, împotriva sentinței civile nr.3654/17 12 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 15 06 2009 s-a depus prin Serviciul registratură din partea recurentei concluzii scrise.
Curtea, constatând că recurentul - Leasing SA a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. apreciază cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului sub nr-, reclamanta Leasing, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, a solicitat anularea actului administrativ nr. -/15.08.2008 și, in consecință restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule achitată de reclamantă; actualizarea sumei plătite cu dobânda legala si obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata.
In fapt se arată că în data de 26.09.2007 reclamanta a achitat in contul bugetului de stat taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5651,81 lei prin OP nr. 12806 pentru autoturismul marca Mercedes Benz număr de înmatriculare B-94-.
Deși a solicitat pârâtei restituirea acestei sume și dobânda legală aferentă, de la data plătii până la momentul restituirii efective, prin adresa nr. -/28.03.2008 i s-a răspuns că taxa a fost încasata legal conform prevederilor art. 2141din Legea nr. 571/2003, iar cererea de restituire a fost respinsă.
Reclamanta consideră că taxa prevăzută de art. 2141din Codul fiscal contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, reglementat de art. 25, 28 și 90 din Tratat. În acest sens, susține că, față de art. 2141din Codul fiscal, taxa specială se aplică doar autovehiculelor achiziționate din spațiul comunitar și introduse în România în vederea înmatriculării, nu și celor achiziționate pe teritoriul României.
Reclamanta a mai susținut că, față de disp. art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare, ir in acest sens este relevanta jurisprudența Curții de Justiției Europene în cauze similare pronunțate împotriva Ungariei ( si, 05.10.2006) si Poloniei (, 18.01.2007).
În drept, reclamantul a invocat Tratatul CE, Legea nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului in vederea soluționării fondului cauzei, tribunalul reține că reclamanta a achiziționat în anul 2007 un autoturism nou marca Mercedes Benz, an de fabricație 2007, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 5651,81 lei, conform OP nr. 12806/26.09.2007.
Reclamanta s-a adresat 1 pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pârâta 1, prin adresa nr.-/28.03.2008 - fila 12, comunicat reclamantei că taxa este legal plătita și nu poate fi restituită.
Tribunalul consideră că refuzul de restituire a taxei către reclamanta este justificat. Astfel, se constată că s-a invocat, în susținerea nelegalității refuzului de restituire a taxei, caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor art. 2141al. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 2141- 2143, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:
" Art. 2141- (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:.
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de dată fabricării acestuia.
Art. 2142- speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România. Art. 2143- Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate".
Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Este adevărat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii DT. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratifica te de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 2141-2143din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele Enel (15 iulie 1964), precum și delle Finanze dello Stato a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că "O instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite și contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că act. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Insă autovehiculul achiziționat de către reclamant este nou, iar pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei 1 de a restitui taxa este justificat, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății, prin sentința civilă nr. 3654/17.12.2008.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanta - Leasing SA a formulat recurs, criticând- sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, ca urmare a faptului că greșit s- reținut că autoturismul în cauză, este nou, în condițiile în care a reținut că discriminarea vizează obligativitatea achitării unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele second-hand.
Mențiunea de pe factură "autoturism nou" atestă doar starea tehnică vehiculului, nu și faptul că nu s-ar fi achitat taxa de înmatriculare în statul de unde fost achiziționat - Germania.
Restituirea taxei se impune pentru evitarea dublei impuneri, justificarea sa fiind plata anterioară unei astfel de taxe în Uniunea Europeană. Certificatul de înmatriculare depus la dosar, tradus, atestă calitatea de autoturism second-hand, acesta fiind deja înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
Ca atare, s-au interpretat greșit de către instanță, actele juridice depuse în probațiune.
Se impunea totodată și repararea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei reprezentând taxa, pentru perioada dintre data efectuării plății și data restituirii, prejudiciul constând în dobânda legală conform art. 306 din Legea nr. 9/2001.
S-au solicitat și cheltuieli de judecată efectuate cu procesul.
A solicitat admiterea recursului, casare sentinței, admiterea cererii de restituire, obligarea la plat dobânzii aferente și cheltuielilor de judecată.
Și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, art. 90 și art. 243 din Tratatul Comunității Europene, Legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedură civilă și art. 148 din Constituție, Legea nr. 157/2005.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1 formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat dar invocând și excepția tardivității formulării recursului, ca urmare a datei depunerii sale, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
În cauză, s- administrat proba cu înscrisuri: ordinul nr. 1354/2007, anexa la ordin, adresa nr. -/2009.
Soluționând cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția de procedură, absolută și peremptorie tardivității declarării recursului, Curtea apreciază că este nefondată, întrucât recursul a fost comunicat prin serviciul poștal, la Curtea de APEL BUCUREȘTI, care l-a trimis la Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
Or, una dintre ștampilele aplicate de serviciul poștal pe plic cuprinde, astfel cum susține și recurenta prin concluziile scrise, data de 10.02.2009, ceea ce conduce la concluzia, prin raportare la data necontestată a comunicării sentinței civile recurate (26.01.2009), că recursul a fost formulat cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă. Trebuie precizat, în acest context, că, luând în considerare Decizia Curții Constituționale nr.737/2008, prin care s-a constatat că dispozițiile art.302 Cod procedură civilă sunt neconstituționale în partea care prevede "sub sancțiunea nulității", nu mai prezintă relevanță juridică faptul că recursul a fost trimis la Curtea de APEL BUCUREȘTI (instanța de recurs), iar nu la instanța care a pronunțat sentința civilă recurată.
Pe fondul recursului, verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul ca fiind neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, cum în mod elaborat a arătat instanța de fond, normele interne care au reglementat obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand, respectiv art.2141- art.2143din Codul fiscal, au încălcat dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, întrucât normele interne au stabilit o taxă discriminatorie cu privire la aceste autoturisme și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone (în același sens, Hotărârea din 5 decembrie 2006 Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite și Ungaria).
În schimb, în privința autoturismelor noi, normele interne nu se află în contradicție cu dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, deoarece taxa de primă înmatriculare se aplică similar autoturismelor noi și celor provenind din alte state membre, având în vedere că statele membre sunt libere să stabilească astfel de taxe, dacă respectă cerințele normelor comunitare.
Or, cum corect a reținut și instanța de fond, probele administrate în cauză (certificatul de înmatriculare, factura proformă), relevă, fără echivoc, că recurenta reclamantă a achiziționat un autovehicul nou, iar pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum, indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
Totodată, deși recurenta invocă achitarea anterioară a taxei într-un stat membru al Uniunii Europene, aceasta nu numai că nu a dovedit în mod legal (cu factură și chitanță) această susținere, dar nu a produs niciun fel de probă în acest sens, deși această obligație îi revenea, conform art.1169 cod civil și principiului consacrat de adagiul probatio incumbit ei qui dicit non ei qui negat.
De asemenea, întrucât nu se impune restituirea taxei speciale achitate de recurentă, aceasta din urmă nu este îndreptățită nici la dobânda aferentă, deoarece aceasta este accesorie taxei, iar accesorium sequitur principale.
Având în vedere că recurenta a căzut în pretenții, ea nu are dreptul nici la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau desființare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant - LEASING SA, împotriva sentinței civile nr.3654/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. HV
Tehnored. CB/
2 ex./28.01.2010
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
