Anulare act administrativ . Decizia 1614/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1614
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva sentinței nr.2436 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și avocat pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă susține că instanța de fond în mod eronat și-a însușit concluziile raportului de expertiză și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimatul reclamant susține că DGFP D are calitate procesuală pasivă în cauză, iar în ceea ce privește fondul cauzei arată că din raportul de expertiză, necontestat de recurenta pârâtă, rezultă că cheltuielile sunt deductibile.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 2436 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de în contradictoriu cu pârât DGFP D și a fost anulat raportul de inspecție fiscală din data de 30.10.2006, decizia de impunere nr. 64649/15.11.2006 și decizia 36 /16.04.200, emise de DGFP
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 04.10.2007, reclamantul chemat în judecat DGFP D - Serviciul Soluționare Contestații, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să anuleze raportul de inspecție fiscală din 30.10.2006, decizia de impunere nr. 64649/15.11.2006, precum și decizia nr. 36 /16.04.2007,emise de DGFP
În motivare, arătat că, în mod greșit, pârâta apreciat că apartamentul din C, str. - cel M,. 9,. 15,nu ar fi fost utilizat în scopul desfășurării activității, deoarece contribuabilul avut sediul la altă adresă, anume C, str. - nr. 5,. B,.45. Această motivație nu poate subzista, în condițiile în care, în temeiul Legii 51/1995, avocatul își poate desfășura activitatea și într-un sediu secundar, de altfel, Cabinetul declarând în anul 2002 începerea activității la sediul secundar.
De asemenea, a mai precizat că, în mod greșit, s- considerat că nu ar fi deductibile cheltuielile cu achiziționarea mijloacelor fixe, reprezentând rate leasing, atât pentru autoturismul,cât și pentru autoturismul SKODA și că, pentru aceste mijloace trebuie calculată amortizarea, iar în cazul în care se va calcula amortizarea pentru aceste mijloace fixe, solicită instanței să aibă în vedere sumele corecte indicate în anexa 6 raportului de inspecție fiscală.
Mai arată, că în raportul de inspecție fiscală, s- reținut că în anul 2004 cheltuieli cu amortizarea autoturismului SKODA în sumă de 24.193.140 lei,deși în anexa 6 raportului se menționează suma de 74.490.771 lei,care este suma corectă.
În susținerea acțiunii depus adresa nr. 64649/2007 și decizia nr. 36/2007.
La data de 12.12.2007 pârâta DGFP depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
În drept și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 -118.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cauză, dispozițiile legale în materie, văzând și concluziile expertizei contabile efectuate, se constată că acțiunea este întemeiată.
În urma verificării efectuate la contribuabilul,având ca obiectiv modul cum au fost stabilite veniturile și cheltuielile declarate, precum și a modului cum fost îndeplinite obligațiile fiscale către bugetul de stat, s- întocmit Raportul de inspecție fiscală cu nr. 64649/30.10.2006.
Prin acest raport se reține că ultima verificare s- făcut la data de 30 mai 2002 și cuprins perioada 01.01.2001-31.12.2001, conform procesului-verbal nr. 4546/31.05.2002.
Prin decizia nr. 215/20.12.2002,acest proces verbal fost desființat parțial procedându-se la reverificarea perioadei 01.01.2001-31.12.2001.
Verificarea cuprinde perioada 01.01.2002-31.12.2005.
Conform sintezei constatărilor inspecției fiscale din raport, s-au înregistrat diferențe de impozit anuale de 5.007 lei pentru anul 2002,de 4265 lei pentru anul 20023, de 4.001 lei pentru 2004 și de 772 lei pentru 2005.
În baza raportului întocmit, fost emisă decizia de impunere nr.64649/15.11.2006, privind obligațiile suplimentare de plată, care cuprinde sumele de mai sus.
Prin decizia de impunere, se reține că motivele principale care au stat la baza diferențelor stabilite, față de venitul net declarat de contribuabil, sunt acelea că în fiecare an au fost luate în calcul cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, fiind precizate pe fiecare an și ce reprezintă.
Organul fiscal a efectuat controlul la contribuabil, la adresa dinstr.- bloc B.45.
Printre alte constatări, se reține de către organul fiscal faptul că cheltuielile cu ratele și dobânda aferentă creditului pentru achiziționarea unui apartament situat în C, str. - cel M. 9,.15 nu sunt deductibile, deoarece contribuabilul avut ca sediu apartamentul din C, str A. -, -omarta,. B,.5,iar apartamentul din str. - cel M nu fost utilizat în scopul desfășurării activității.
Împotriva constatărilor făcute prin raportul fiscal și deciziei de impunere, reclamantul formulat contestație pe cale administrativă, fiind respinsă prin decizia nr.36/16.04.2007, ca neîntemeiată, pentru sumele ce au fost reținute ca obligații suplimentare, reținându-se:
1)-Referitor la deducerea cheltuielilor eferente apartamentului achiziționat pe cabinetul de avocatură situat în str. - cel M,se reține că, potrivit cercetărilor efectuate pe teren și din declarațiile vecinilor, acesta nu desfășurat activitate de avocatură în acest apartament, în acest apartament locuind numitul - fiul lui, așa cum rezultă din informațiile luate de la vecini.
De reține că pentru 01.01.2002-31.12.2003, cheltuielile cu achiziționarea apartamentului nu sunt deductibile, conform art.16 al.4 lit g din OG 7/2001- privind impozitul pe venit, în mod similar și pentru perioadele 01.01.2004-31.12.2004 și 01.01.2005-31.12.2005, conform art. 49 al.4 lit a din legea 571/2003.
Pentru acest capăt de cerere s- respins contestația.
2) -Cu privire la cheltuielile cu achiziționarea de mijloace fixe, respectiv Super și Skoda, se reține că acestea nu sunt deductibile.
Se reține, astfel, că,"în raport de probele administrate", în conformitate cu prevederile art.16 al.4 lit din G 7/2001,art. 49 al.7 lit i și art. 48 al.7 lit i din legea 571/2003,aceste cheltuieli nu sunt deductibile pentru perioada 01.01.2002-31.12.2003 și pentru anul 2004.
Pentru aceste motive, acest capăt de cerere fost respins.
3)-Cu privire la amortizarea calculată pentru anul 2004 la auto Skoda, respectiv că nu este calculată corect, adică în loc de 7449,08 RON fost luată în calcul suma de 2419,31 RON, prin decizie se reține că"în urma analizării documentelor s- constatat căîn calculul venitului net s-a ținut cont de cheltuielile cu amortizarea în sumă de 7449,08 RON, în raportul de inspecție fiscală fiind trecutăeronatsuma de 2419,31 RON, ca atare venitul net de 2457,1,06 RON stabilit pentru 2004 în raportul de inspecție fiscală,este corect."
Pentru aceste "motive", acest capăt de cerere fost respins.
4)-Cu privire la susținerea petentuluică s-ar fi făcut multe greșeli de calcul, organul de soluționare a contestației reține că nu s-au depistat greseli, iar cum petentul nu a venitcu doveziîn acest sens, se va respinge acest capăt de cerere.
Instanța constată că decizia 36/16.04.2007 emisă de DGFP este nefondată.
În cauză s- efectuat expertiză contabilă, efectuată de expert fiind depusă la data de 03.09.2008.
Împotriva raportului de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către reclamant, iar expertiza fost refăcută și depusă la data de 06.11.2008.
Instanța reține că raportul de expertiză este corect întocmit și răspunde la toate obiectivele trasate, astfel că este validat.
Cu privire, la apartamentul achiziționat, expertul arată că nu are posibilitatea de a stabili dacă fost folosit de reclamant pentru exercitarea activității de avocatură, saudacă discuția cu veciniieste suficientă.
Referitor la acest aspect, instanța reține că apartamentul în cauză fost folosit ca sediu secundar, pentru exercitarea profesiei de avocat, inclusiv de fiul reclamantului, iar informațiile luate de la vecini sunt suficiente ca probatorii, în condițiile în care tot acești vecini au reclamat la poliție că în acest sediu se face zgomot în cadrul relațiilor cu clienții, astfel sunt deranjați.
Expertul constată și faptul că cheltuielile cu dobânda creditului de 23.000 RON sunt deductibile, fiind calculate cu planul de rambursare.
Mai reține expertul că apartamentul în valoare totală de 27.000 RON este amortizabil, precizând acest lucru pe fiecare an în parte, inclusiv cheltuielile cu reparațiile făcute și utilități.
Cu privire la suma de 1.800 lei( obiectiv nr.1 b), expertul arată că acesta nu poate face obiectul expertizei, întrucât se referă la exercițiul financiar 01.01.2008-31.01.2008, de fapt nici nu fost contestat pe cale administrativă, deci,nici instanța nu se poate pronunța.
Cu privire la cheltuielile cu autoturismele și Skoda, expertul reține că acestea sunt deductibile, cu precizarea că intimata nu depusanexeleîn baza cărora organul de control calculat sumele respective.
Rezultă că trebuie adăugate la cheltuieli deductibile, pentru anul 2004, cheltuielile cu taxa de administrare leasing de 1.038,71 RON, cât și diferențele rezultate din recalcularea corectă amortizării până la nivelul sumelor pentru 2004, de 9.048,74 RON, pentru 2005 -11.290,49 RON și 2.822,62 RON pentru 2006.
Cu privire la obiectivul 1 d, ce are corespondent în capătul de cerere numărul trei din decizie, expertul arată că, din lipsa anexelor la procesul verbal nr. 64649/15.11.2006, întrucât pârâta nu le- pus la dispoziție, nu se poate pronunța.
Instanța față de această situație, reține că sarcina probei revenea pârâtei, ca atare susținerile reclamantului sunt întemeiate, în ceea ce privește corectitudinea sumelor calculate cu amortizarea mijloacelor fixe, astfel că orice dubiu este în favoarea acestuia, în condițiile în care intimata nici nu formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Cu privire la obiectivul 1 pct. e, respectiv recalcularea penalităților în anul 2006(pentru anii 2002-2004), în mod corect expertul precizat că nu-și poate forma opinie, instanța reținând, astfel, că acest capăt de cerere nici nu a făcut obiectul contestării pe cale administrativă și nici în instanță.
De precizat, este și faptul că părțile nu s-au prezentat la convocarea făcută de expert, dar mai ales intimata, care avea obligația să pună la dispoziția expertului toate actele necesare.
În altă ordine de idei, instanța apreciază că decizia nr. nr. 36/16.04.2007 emisă de DGFP D este nefondată, în sensul că la primul capăt de cerere ( cu privire la apartament) nu se aduc dovezi întemeiate, în afară de " relațiile luate de la vecini".
Referitor la capetele 2,3 și 4 din decizie intimata nu argumentează respingerea acestora, făcând mențiuni de genul " nu sunt deductibile fiscal", sau că petentul " nu venit cu dovezi", situație în care decizia este insuficient motivată, nefiind de-ajuns indicarea numai unor texte de lege.
Pentru aceste considerente, contestația va fi admisă, iar raportul de inspecție fiscală din 30.10.2006, decizia de impunere nr.64649/15.11.2006 și decizia nr. 36 /16.04. 2007, emise de intimată vor fi anulate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat criticând -o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, cenzurarea actelor administrativ - fiscale nu poate avea loc decât în contradictoriu cu instituția publica emitentă, respectiv Administrația Financiară a Municipiului. C -Serviciul Control Fiscal Persoane Fizice, în consens cu dispozițiile art. 13 alin.1 din Legea nr.554/2004, parte ce nu a fost introdusă și citată în mod legal în cauză.
Pe fond, recurenta a învederat că sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate apărările din întâmpinare, bazându - se exclusiv pe susținerile părților și concluziile expertului.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 85 cod procedură civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților.
În speță se reține că prin acțiunea introductivă reclamantul a înțeles să cheme în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice D, parte ce a fost conceptată și citată în cauză în calitate de pârât.
Deși acest cadru procesual stabilit prin acțiunea introductivă nu a fost pus în discuția părților și nu a suferit modificări pe parcursul judecării cauzei în primă instanță, din actele și lucrările dosarului se reține că decizia de impunere nr. 64649/15.11.2006 și raportul de inspecție fiscală cu același număr din 30.10.2006 au fost emise de către C, și prin urmare, raportul juridic de drept substanțial dedus judecății s-a născut între reclamant și această din urmă autoritate.
Reținând aceste împrejurări, prima instanță era datoare potrivit art. 129 Cod procedură civilă să le pună în discuția părților și în raport și de voința acestora, să lămurească prioritar toate împrejurările privitoare la cadrul procesual al litigiului și numai ulterior să pășească la soluționarea în fond a acestuia.
În consecință se reține că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă urmând a se admite recursul formulat, a se casa sentința recurată și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Dată fiind prioritatea în analiză a motivului de recurs mai sus prezentat, celelalte motive de recurs ce pun în discuție fondul cauzei, nu vor mai fi analizate urmând a fi avute în vedere de prima instanță în soluționarea fondului litigiului.
În rejudecare însă, prima instanță va avea în vedere cu prioritate dispozițiile art. 129 alin. 4 - 6 Cod procedură civilă și va stabili cadrul procesual în care se va soluționa cauza, procedând ulterior la citarea legală a tuturor părților procesului și în aceste condiții, de natură a respecta tuturor părților drepturile lor procesuale, va trece la soluționarea fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței împotriva sentinței nr.2436 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
