Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1613/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1613
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul - împotriva sentinței nr.1898 din 02 octombrie 2008 și a sentinței nr.2418 din 04 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D împotriva sentinței nr. 1898 din data de 02 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul reclamant - prin avocat cu de pentru avocat și consilier juridic pentru pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurentul reclamant nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Avocat pentru recurentul reclamant depune chitanța nr. - din 04.09.2008 ca dovadă a achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților asupra recursurilor de față.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței în sensul de a dispune și anularea deciziei de impunere și a accesoriilor pentru suma de 54646 lei, reprezentând TVA, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de DGFP D, solicită respingerea acestuia considerând că reclamantul nu datora TVA.
Reprezentantul pârâtei, consilier juridic solicită admiterea recursului formulat de DGFP D, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând că reclamantul nu a îndeplinit formalitățile pentru asociere și pentru înregistrarea acesteia, BNP emițând acte în perioada impozitată.
Cu privire la recursul declarat de reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefundat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față deliberand
Constata ca prin sentinta nr.1898 din 04 dec.2008 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr- a fost admisa in parte actiunea admite în parte,contestația formulată de reclamant precizată la data de 31.05.2007, în contradictoriu cu pârât DGFP D-SERVICIUL,astfel:
1)Anulează decizia nr. 12/23.02.2007,emisă de DGFP pentru suma de 54626 RON, ce reprezintă TVA și mențiune pentru suma de 3127 RON.
2)Respinge contestația pentru suma de 22.927 RON, cheltuieli cu ratele de leasing;
3)Respinge contestația pentru suma de 2843 RON, cheltuieli cu telefonul mobil;
4) Menține decizia nr. 12/23.02.2007 pentru suma de 167,60 RON(999-831,40 ), ce reprezintă cheltuieli de protocol pe 2002;
5) Menține decizia 12/23.032.2008 pentru suma de 308,41 RON(705-396,59) ce reprezintă cheltuieli de protocol pe anul 2003.
Pentru a se pronunta astfel Tribunalul a retinut ca rinp. Decizia nr. 12/23.02.2007,emisă de DGFP, s- respins contestația nr. 65344/17.11.2006 formulată de contestator, pentru sumele de 2843 lei-cheltuieli cu achiziția unui telefon mobil, pentru suma de 22.927 lei -cheltuieli cu ratele în leasing financiar,999 lei-cheltuieli de protocol pe 2002, suma de 705 lei cheltuieli de protocol pentru anul 2003.
Totodată, s- respins contestația pentru suma de 57.753 lei-TVA, pentru suma de 46.553 lei-majorări și pentru suma de 8.718 lei penalități.
Prin aceeași decizie, s- dispus desființarea parțială raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere 57463/17.10.2006 pentru suma de 800.000 lei cheltuieli cu achiziția unui imobil, pentru suma de 4.475 lei taxă de timbru,9.546 lei-comisioane bancare și 1961 lei-cheltuieli de protocol pentru 2001,urmând ca C să încheie un nou act de control.
Prin precizarea acțiunii din data de 31 mai 2007,contestatorul arată că de fapt contestă:
-calculul în ceea ce privește cheltuielile de protocol pe perioada 2001-2004;
-neluarea în calcul deducerilor cheltuielilor cu telefonul mobil, în sumă de 2843 lei.
-suma de 57.753 lei TVA, inclusiv accesoriile de 8718 lei penalități și 46.553 lei majorări.
In cauză s- efectuat expertiză contabilă, la care DGFP formulat obiecțiuni, la care expertul răspuns la data de 15.09.2008.
1)Prin decizia nr. 12/23.02.2007,organul de soluționarea contestației pe cale administrativă,se reține că în ceea ce privește suma de 57,753 lei-TVA, precum și accesoriile aferente, contestatorul nu calculat,nu a înregistrat și nu achitat TVA la bugetul de stat,deși fost înregistrat ca plătitor de TVA începând cu 01.12.2002.
Obiectul acestui capăt de cerere îl reprezintă faptul dacă contestatorul datorează pe anul 2003 TVA.
Se retine că în perioada 01.01.-31.12.2003,acesta fost suspendat ca notar public,funcționând în asociere cu notar Mondea și cu notar C-, iar asociația nou înființată avea denumirea de Notar Public - și nu era plătitoare de TVA.
Astfel, pe perioada 01.01.-31.12.2003, Biroul Notarului Public Individual - fost suspendat, conform adeverinței nr. 781/09.05.2007, iar conform certificatului nr. 10/09.01.2003, asocierea menționată mai sus fost înregistrată în Circumscripția Judecătoriei Craiova, dar nu fost înregistrată la administrația financiară. Conform contractului de asociere în participațiune și actului adițional din data de 01.01.2003(aflate la dosar), părțile vin în asociere cu cote de participare egale, suportând beneficiile și pierderile, dar și veniturile și cheltuielile în proporție de 50 % fiecare.
Potrivit raportului de expertiză și răspunsului expertului la obiecțiunile formulate de DGFP D, pentru perioada asocierii(01.01.-30.11.2003), cota-parte care revine Nortar Public - este de 50 %, respectiv de 1.682.701.905 lei, deci sub plafonul legal de 1,7 miliarde lei, ca atare nu datorează TVA.
Pentru luna decembrie 2003, BNP - era plătitor de TVA și datorează TVA aferent venitului realizat(164.590.756 lei x 19 %), respectiv suma de 31.272.244 lei TVA,față de suma de 57.753 RON, cât reținut organul de control.
În raport de cele arătate, se va dispune anularea deciziei nr.12/23.02.2007 pentru suma de 54.626 RON-TVA și se va menține pentru suma de 3127 RON(57.753-54.626). Referitor la accesorii, intimata va proceda la recalculare, în raport de suma datorată.
2)Referitor la suma de 22.927 RON-cheltuieli cu ratele de leasing:
Prin decizia atacată,s- dispus respingerea contestației pentru suma de 22.927 lei-cheltuieli cu ratele leasing financiar înregistrate în 2004.
Potrivit art. 25 din Codul Fiscal, utilizatorul este tratat, din punct de vedere fiscal, ca proprietar.
bunului care face obiectul unui contract de leasing, se face de către utilizator- în cazul leasingului financiar, care deduce dobânda.
Concret, speța în cauză privește operațiuni de leasing financiar, utilizatorul având dreptul de deduce cheltuielile cu dobânda și amortizarea mijlocului fix.
Pentru acest capăt de cerere, conform obiectivului trasat, expertul concluzionat că cheltuielile cu ratele aferente achiziționării în leasing unui autoturism în 2004, nu sunt deductibile fiscal, iar acestea se capitalizează și se includ pe cheltuieli lunar prin amortizare, pe perioada de funcționare.
Se retine că dobânda, asigurarea și diferența de curs sunt cheltuieli deductibile, fiind, de fapt, luate în calcul de organul de control.
De fapt, contestatoarea nu formulat obiecțiuni la cele stabilite de expert.
În consecință, față de cele arătate se va respinge contestația pentru suma de 22.927 lei, ce reprezintă cheltuieli cu ratele de leasing pentru procurarea unui autoturism în 2004.
3) cu privire la suma de 2843 RON cheltuieli cu telefonul mobil.
În anul 2002, contestatorul achiziționat un telefon mobil în sumă de 2.843 lei.
Organul de control acceptat la deducere amortizarea în sumă de 474 lei în 2002,948 lei pentru 2003 și 948 lei pentru anul 2004.
Expertul concluzionat că cheltuielile efectuate cu achiziționarea telefonului mobil, în 2003 și 2004, nu sunt deductibile fiscal integral, acestea fiind supuse amortizării, incluzându-se pe cheltuieli lunar pe toată perioada de funcționare, prin amortizare.
De fapt, contestatorul nu și- motivat contestația pentru suma de 2843 lei, nici pe cale administrativă, iar prin acțiunea în fața instanței invocat faptul că această sumă nu a fost acceptată concomitent cu celelalte taxe aferente achiziționării imobilului.
Prin urmare, se va respinge capătul de cerere, referitor la suma de 2843 lei - cheltuieli cu achiziția unui telefon mobil, ca nefundat.
4)Cu privire la cheltuieli de protocol pe anul 2002 și anul 2003:
Prin decizia nr. 12/23.03.2007, se reține că organul de control procedat corect, în sensul că aplicat legislația în vigoare cu privire la cheltuielile de protocol, pe care contestatoarea, le- considerat ca nedeductibile, respectiv 999 lei pe anul 2002 și 705 lei pe anul 2003.
Se reține de către organul de soluționare contestației că s-au încălcat dispoz. art.16 al.4 lit d și al.5 din OG 7/2001, în sensul că nu sunt deductibile cheltuielile care depășesc limita 0,25 % aplicată asupra bazei calculate.
Cum, însă, prin raportul de expertiză întocmit,s- procedat la recalculare cheltuielilor de protocol, rezultat că pentru anul 2002 cheltuielile deductibile sunt de 831,41 RON, iar pentru anul 2003 sunt de 396,59 RON față de suma de 999 RON pentru 2002 și 705 RON pentru 2003 stabilite de către organul de control fiscal.
Față de această situație, s- dispus menținerea deciziei nr. 12/23.02.2007 pentru suma de 167,60 RON(999-831,40) aferentă anului 2002 și pentru suma de 308,41 RON(705-396,59 ) aferentă anului 2003.
În consecință, contestația a fost admisă în parte.
Prin sentinta nr. 2418 din 04 dec.2008 pronuntata de Tribunalul Dolj in acelasi dosar a fost respinsa cererea reclamantului - avand ca obiect completare dispozitiv.
Pentru a se pronunta astfel Tribunalul a retinut ca reclamantul contestat inițial numai decizia de impunere și raportul fiscal, însă la data de 31.05.2007 și- precizat acțiunea în sensul că contestă și decizia nr. 12/23.02.2007 emisă de DGFP D în soluționarea, pe cale administrativă, contestației împotriva actelor administrative întocmite(decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală).
Potrivit prevederilor art. 205 din Codul d procedură Fiscală, decizia de impunere, emisă în urma întocmirii unui raport de inspecție fiscală, poate fi contestată pe cale administrativă.
Reclamantul, prin precizarea acțiunii, înțeles că, de fapt, contestă în instanță numai decizia nr. 12/23.02.2007, prin care s- soluționat contestația făcută împotriva deciziei de impunere.
Prin decizia nr. 12/23.02.2007, s- dispus respingerea contestației cu privire la o parte din sume, iar pentru alte sume, fost admisă, în sensul că s- dispus desființarea parțială raportului de inspecție fiscală, cu consecința întocmirii unui nou act administrativ.
În cauză s- efectuat expertiză contabilă, de care instanța a ținut cont la pronunțarea hotărârii, urmând ca intimata să procedeze în consecință la refacerea deciziei de impunere și recalcularea atât debitelor, cât și accesoriilor aferente, în situația că sentința va rămâne definitivă și irevocabilă.
Față de cererea formulată în baza dispozițiilor art. 2812al. 1, se constată că aceste dispoziții nu sunt incidente în speță, putând fi apreciate ca motive de recurs sau de revizuire, dacă reclamantul consideră că hotărârea pronunțată este, parțial, neîntemeiată.
În consecință, față de cele arătate, cererea completare dispozitiv a fost respinsă.
Impotriva sentintei nr. 1898 din 02 oct. 2008 a declarat recurs reclamantul - criticand - pentru faptul ca instanta de fond a omis sa se pronunte asupra capatului de cerere privind anularea partiala a Deciziei de impunere nr. 57463 din 17 oct. 2006 si a Raportului de inspectie fiscala nr. 57463/17 10 2008. Anularea Deciziei nr.12/2007 emisa de catre DGFP in solutionarea contestatiei la actele fiscale sus mentionate avea drept consecinta si anularea partiala a actelor premergatoare, Decizie impunere si Raport Inspectie Fiscala, singurele acte ce constata obligatiile fiscale suplimentare, cuantumul si care pot fi executate silit.
O alta critica vizeaza faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra accesoriilor, majorari si penalitati
Impotriva sentintei nr. 2418/04.12 2008 declarat recurs reclamantul - pentru motive identice.
Impotriva sentintei nr. 1898 din 02 oct. 2008 pronuntata de Tribunalul Dolj a declarat recurs si parata DGFP criticand -o pentru nelegalitate si netemeinicie. A invederat recurenta ca sentinta nu cuprinde motivele de fapt si de drept pentru care au fost inlaturate apararile din Intampinare, bazandu -se exclusiv pe sustinerile partilor si concluziile expertului.
Examinand recursurile prin prisma motivelor invocate dar si sub toate aspectele conform art. 304ind1 C pr. Civila constata urmatoarele.
Prin actiunea inregistrata la data de 19 01 2007 pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul a formulat contestatie impotriva Deciziei de impunere nr. 57463/17 10 2006 si a Raportului de Inspectie Fiscala nr. 57463 incheiat la data 13 10 2006,solicitand anularea sumei de 577.529.990 lei reprezentand TVA suplimentar, si 552.715.521 lei reprezentand majorari si penalitati calculate pana la data de 10 10 2006.
Prin, Precizarea la actiune, formulata de catre reclamant la data de 31 05 2007, s-a invederat ca se contesta inclusiv Decizia nr. 12 din 23 02 20007 emisa de DGFP alaturi de Decizia de impunere nr. 57463/2006 si Raportul de Inspectie Fiscala avand acelasi numar.
In mod gresit, admitand in parte contestatia, instanta de fond a omis a se pronunta cu privirea la anularea in mod corespunzator a actelor fiscale premergatoare vizate de Decizia nr. 12 din 23 02 2007, acte contestate in mod expres de catre reclamant atat prin actiunea introductiva dar si prin Precizarea la actiune din data de 31 05 2007.
Pe de alta parte, cenzurarea acestor acte nu poate avea loc decat in contradictoriu cu institutia publica emitenta, respectiv Administratia Financiara a Mun. C -Serviciul Control Fiscal Persoana Fizice, in consens cu dispozitiile art. 13 alin.1 din Legea nr.554/2004, parte ce nu a fost introdusa si citata in mod legal in cauza.
In acest context,fiind incidente dispozitiile art. 305 pct.5 coroborat cu art. 312 alin3 C pr. Civila, va admite recursurile formulate de parti,va casa sentintele recurate si va trimite cauza spre solutionare la aceiasi instanta de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamant - împotriva sentinței nr.1898 din 02 octombrie 2008 și a sentinței nr.2418 din 04 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D împotriva sentinței nr. 1898 din data de 02 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Caseaza sentintele recurate si trimite cauza spre rejudecare la aceiasi instanta de fond, Tribunalul Dolj.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. 2ex LB
07 Aprilie 2009
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
