Anulare act administrativ . Decizia 1617/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1617
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.2504 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă prin avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind intimatele pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a arătat că intimatele pârâte au depus întâmpinări, prin care au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 Cod pr. civilă.
Se comunică întâmpinările apărătorului recurentei reclamante, care nu solicită acordarea unui nou termen pentru observarea acestora.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 2504 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii si Direcția Județeană de Muncă și Socială
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 4.08.2008, petenta a formulat contestație împotriva CJP M pentru recalculare indemnizație.
In motivare a arătat că părinții săi au fost strămutați în in anul 1951 in localitatea, județul C, localitate in care s-a născut la data de 13 mai 1954 și ca urmare a apariției DL nr. 118/1990 a fost emisa Hotărârea nr. 592 prin care i se recunoaște calitate de beneficiar al acestei dispoziții legale, lege care a suferit mai multe modificări iar in baza OG 232/2006 s-a stabilit că persoanele deportate, strămutate beneficiază de o indemnizație lunară de 100 lei pe care însă nu a aplicat - o petentei.
A mai arătat că în continuare ii acorda o indemnizație de 50 lei considerând că în perioada cit a locuit in a avut domiciliul obligatoriu încât solicită să-i fie recunoscut dreptul de a beneficia de art. 3 din DL 118/1990
În dovedire a depus la dosar hotărârea emisă în cauză.
Pârâta Casa Județeana de Pensii Maf ormulat întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că au lipsa calitate procesuală pasivă și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A mai arătat că reclamanta beneficiază de DL 118/1990 iar prin Hotărârea nr. 592 emisa de Comisia de Aplicare a acestei legi a fost încadrata ca persoană cu domiciliul obligatoriu, rămânând definitiva din 1991 și până în prezent.
De asemenea s-a solicitat introducerea in cauza Direcției de munca si Socială
Prin întâmpinarea depusă de aceasta instituție, de asemenea s-a solicitat respingerea acțiunii arătând că aceasta unitate nu poate schimba situația reclamantei din persoana cu domiciliul obligatoriu în persoană strămutată, care se poate face numai prin revizuire, care însă nu pot să se pronunțe pe baza actelor Direcțiile de Muncă.
Examinând acțiunea pronunțată și având in vedere disp. art. 87 din Legea 19/2000 urmează să respingă ca tardivă contestația formulată deoarece hotărârea a fost emisa in anul 1991, iar aceasta nu a fost contestata in termen de 45 zile de la adoptarea sa de către reclamantă.
Pe de altă parte se constată că față de actele existente la dosar stabilirea calității de persoană cu domiciliul obligatoriu s-a făcut legal față de actele depuse la dosar, strămutați fiind numai părinții acesteia care au fost stramutati in localitatea, localitate in care s-a născut si reclamanta care nu poate să susțină că a fost strămutată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, în termen și motivat.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta arată că, prin hotărârea recurată nu i s-a analizat cererea pe fond, că a fost modificat obiectul acțiunii prin indicarea unui legi care nu-și găsește aplicabilitatea în cauză, respectiv Legea 19/2000, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatele pârâte Casa Județeană De Pensii M și Direcția De Muncă și Socială M au depus întâmpinare prin care solicitau respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă, precum și a dispozițiilor art. 304/1 Proc. Civ. se rețin următoarele aspecte:
Prin cererea introductivă reclamanta a învederat că este beneficiară nr. 118/1990 în baza căruia a fost emisă hotărârea nr. 592 din 12.03.1991 prin care i se recunoaște calitatea de persoană cu domiciliul obligatoriu în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 1, lege care a suferit mai multe modificări, iar in baza OG 232/2006 s-a stabilit că persoanele deportate, strămutate beneficiază de o indemnizație lunară de 100 lei, pe care însă nu a aplicat-o petentei, întrucât Maa preciat în mod nelegal că în cazul său se aplică dispozițiile art. 3 alin. 2. acordându-i o indemnizație de numai 50 lei.
Astfel potrivit art. 1 alin. 1, Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate,
Potrivit art. 3 alin. 2, Persoanele care s-au aflat într-una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) au dreptul, cu începere de la 1 august 1997, la o indemnizație lunară de 30.000 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie, de domiciliu obligatoriu, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate.
În alin.3 se arată că,În funcție de evoluția prețurilor și a tarifelor, indemnizațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se actualizează prin hotărâre a Guvernului, o dată cu indexările aplicate pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.
Prin OG 232/2006 s-a stabilit cuantumul acestei indemnizații lunare la 50 lei.
În raport de această hotărâre emisă la 12.03.1991, care nu a fost contestată în termenul de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de legea în vigoare la momentul emiterii sale, respectiv Legea nr. 29/1990, calitatea reclamantei este aceea de persoană cu domiciliul obligatoriu, calitate ce îi conferă acesteia dreptul la o indemnizație de 50 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alineatul 2 raportate la dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. d din nr. 118/1990.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea este neîntemeiată.
În ceea ce privește celelalte susțineri, potrivit cărora i-ar fi fost stabilită în mod greșit calitatea de persoană cu domiciliul obligatoriu, și că în realitate calitatea ar fi fost aceea de persoană strămutată, Curtea arată că aceasta, nu se poate realiza decât pe calea unei cereri de revizuire a hotărârii nr. 592 din 12.03.1991, cerere de revizuire care potrivit deciziilor nr. 55 și 56/2000 ale Curții Constituționale se adresează singurei autorități competente să se pronunțe asupra legalității drepturilor prevăzute de nr. 118/1990 respectiv instanța de judecată competentă, în termenele și cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea 554/2004.
Prin urmare, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.2504 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte Casa Județeană De Pensii și Direcția De Muncă Și Socială
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2ex.
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
