Anulare act administrativ . Decizia 1622/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1622
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în nume propriu și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C împotriva sentinței nr. 2177 din data de 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns procurator pentru intimata reclamantă -, lipsind recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Procurator pentru intimata reclamantă - depune concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
După închiderea dezbaterilor s-a prezentat reprezentantul recurentelor pârâte, consilier juridic, care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând:
Constata ca prin sentința nr. 2177 din 11 nov. 2008 pronuntata de Tribunalul Dolja fost admisa in parte actiunea precizata formulata de reclamantul - in contradictoriu cu pârâtii DGFP si A fost anulata Decizia nr. 19/18 02 2008 emisa de -Serviciul solutionare contestatii si obligata DGFP D sa solutioneze in fond contestatia reclamantei impotriva raportului de inspectie fiscala nr. 73593/2007 intocmit de C.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Dolja retinut că otrivit p. dispozițiilor art. 205 alin. 1 din OG92/2003, republicată privind Codul d e procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar potrivit art. 216 din același act normativ, contestația poate fi respinsă ori admisă în totalitate sau în parte, caz în care se va decide, după caz, desigur în urma analizării fondului cauzei, anularea totală sau parțială a actului atacat.
De asemenea, din dispozițiile art. 218 alin 1 Cod procedură fiscală conform cărora " deciziile emise în soluționarea contestației pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă" rezultă că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
S-a reținut că în speța de față, așa cum rezultă din actele atașate la dosar, reclamanta s-a adresat cu contestație împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. 73593/30.07.2007 Direcției Generale a Finanțelor Publice D - Serviciul Soluționare Contestații care a respins contestația ca inadmisibilă, fără a face o analiză a fondului cauzei.
Contestând decizia prin care i-a fost respinsă contestația în temeiul unei excepții, fie ea și de fond, reclamanta nu poate solicita instanței analiza legalității deciziilor de impunere, înainte ca actul administrativ fiscal în baza cărora au fost emise să facă analiza organului competent să soluționeze contestația în calea administrativă de atac, o astfel de cerere fiind prematur formulată.
În ce privește cererea referitoare la anularea Deciziei nr.19/18.02.2008 emisă de D - Serviciul Soluționare Contestații, din analiza deciziei prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală prima instanță a reținut că, deși în cuprinsul considerentelor acesteia se pune în discuție la un moment dat calitatea procesual activă a contestatoarei, soluția de respingere a contestație ca inadmisibilă se întemeiază pe faptul că raportul de inspecție fiscală contestat nu poate face obiectul contestației reglementată de disp art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, nefiind act administrativ fiscal.
Potrivit art. 2 alin 1 lit. c din Legea 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", iar potrivit art. 41 alin 1 din OG92/2003, republicată, "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Față de dispozițiile legale citate anterior care definesc actul administrativ și actul administrativ fiscal ca specie a actului administrativ, ținând seama și de dispozițiile art. 43 din Codul d e procedură fiscală, referitoare la conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, este neîndoielnic că decizia de impunere prevăzută de art. 86 și următoarele din același act normativ nu epuizează sfera actelor administrativ fiscale supuse procedurii de contestare reglementată de Titlul IX Cod procedură fiscală.
De altfel, chiar art. 205 alin 1 din Codul d e procedură fiscală, stabilind expres că "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație potrivit legii" nu limitează sfera actelor administrativ fiscale la deciziile de impunere și actele administrativ fiscale asimilate acestora.
În calificarea juridică a unui act, esențială este natura măsurilor dispuse în conținutul său, iar nu forma sau denumirea acestuia.
Ori, în speța de față, stabilind în sarcina contribuabilului, prin asociații acestuia,obligații fiscale aferente activității desfășurate în perioada 01.01.2002-31.12.2006, Raportul de inspecție fiscală nr. 73593/30.07.2007, emis de un organ fiscal competent în aplicarea legii, dă naștere unui raport juridic fiscal, determinând drepturi și obligații fiscale, așa încât natura sa juridică de act administrativ fiscal este incontestabilă, pârâta D având obligația de a soluționa în fond contestația formulată împotriva acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata DGFP D.
In motivare recurenta a învederat ca hotărarea instantei de fond este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii, in speta fiind aplicabile dispozitiile art. 304pct.9 C pr. Civila priviitoare la admiterea recursului si modificarea sentintei recurate. Invedereaza recurentul ca dispozitiile art. 205 alin.1,3si 6, art. 206 alin.1si 2, art.85 alin.1 coroborate cu prevederile nr. 972/2006 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala limiteaza posibilitatea de contestare a actelor administrative in sensul ca se pot contesta doar Deciziile de impunere si actele asimilate acesteia.Doar aceste acte constituie titluri d ecreanta si constata obligatii de plata in sarcina contribuabililor. Ori raportul de inspectie fiscala cuprinde doar constatari ale organelor de control, nefiind act administrativ fiscal in sensul de a da nastere unui raport obligational.
La data de 12 03 2009, intimata reclamanta a formulat,Intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor legale incidente dar si sub toate aspectele conform art. 304ind1 C pr. Civila constata ca nu este fondat.
In fapt, reclamanta - a formulat si depus la contestatia inregistrata sub nr.65556/29 08 2007 iar dosarul a fost inaintat spre competeneta solutionare catre DGFP D -Serviciul solutionare contestatii cu adresa nr. 89891/07 09 2007. Contestatia vizeaza Raportul de Inspectie Fiscala nr. 73593 /30 07 2007 cu privire la modul in care s -a retinut caracterul nedeductibil al unor categorii de cheltuieli efectuate in perioada supusa controlului 01 01 2002 -31 dec. 2006.
Prin Decizia nr. 19/18 02 2008 emisa de DGFP s -a respins contestatia ca fiind inadmisibila, retinandu-se ca doar contribuabilul a formulat contestatie fata de Raportul de inspectie fiscala dar nu si fata de Decizia de impunere, iar ceilalti doi asociati si nu au uzat de dreptul legal de a contesta actele fiscale. A stabilit ca procesul verbal de control nu intra in competenta de solutionare a organelor de specialitate prevazuta de art.209 din OG nr. 92/2003, intrucat Raportul de inspectie fiscala nu reprezinta act administrativ fiscal.
Parata DGFP a identificat din oficiu ca este supusa solutionarii problema calitatii procesuale active a petentei - de a formula contestatie pentru asociati.
Conform dispozitilor art.2 alin.4 din Legea nr.300/2002,in vigoare la data emiterii Deciziei, - este reprezentata in relatiile cu tertii de persoana din initiativa careia s -a infintat sau de o persoana imputernicita. Pe de alta parte conform art. 29 alin.1,Intreprinderea familiala se constituie printr -un acord de constituire intre membrii familiei, care se va incheia in forma scrisa ca conditie de valabilitate. Acordul va stipula numele reprezentantului, cotele procentuale in care se vor imparti veniturile nete ale intreprinderii,.
Din interpretarea acestor dispozitii rezulta ca -, in prezent Întreprindere familiala este entitate economica distincta constituita printr -un acord de vointa, care actioneaza ca un subiect distinct in cadrul raportului juridic fiscal, chiar daca nu are personalitate juridica ori patrimoniu distinct si care poate si trebuie sa fie reprezentat in relatiile cu tertii. In acest context dispozitiile art. 205 alin.2 Cod pr. Fiscala nu pot fi interpretate in sensul ca - reprezentata de un asociat nu are calitate procesuala activa de a contesta de Inspectie Fiscala. act care la cap II, date despre contribuabilul supus controlului, mentioneaza,-,. Faptul ca veniturile asociatiei si prin urmare, datoriile se vor imparti conform cotelor procentuale stabilite prin acordul de constituire nu afecteaza calitate - prin reprezentant sa formuleze contestatie impotriva Raportului de Inspectie Fiscala.
O interpretare contrara ar fi excesiva si de natura a afecta dreptul de acces efectiv la justitie consacrat de Constitutie si art.6 si 13 din CEDO.
Pe de alta parte, in mod corect Tribunalul Dolj a retinut ca potrivit art. 218 alin1 C pr.fiscala este supusa cenzurii instantei de contencios administrativ doar Decizia pronuntata in conditiile art.205 si 216 din acelasi act normativ, astfel incat a respins ca prematura cererea privind anularea deciziilor de impunere si a, in contextul in care nu s-a pronuntat o Decizie asupra fondului contestatiei.
Critica recurentei referitoare la faptul ca nu reprezinta act administrativ fiscal si nu poate face obiectul cenzurii instantei de contencios in lipsa contestarii si Deciziilor de impunere nu este intemeiata.
Astfel din interpretarea dispozitiilor art. 41 alin.1 din OG nr.92/2003, art.86, 88 Cod pr. Fiscala coroborat cu art. 205 alin.1. Fiscala si art. 2.1 lit. din Legea nr.554/2004 rezulta ca sfera actelor administrativ fiscale nu este limitata exclusiv la titluri executorii, decizii de impunere sau acte asimilate.
Raportul de Inspectie Fiscala contine rezultatul controlul fiscal, masurile ce se impun si eventuale obligatii fiscale suplimentare ce sunt ulterior reluate in Deciziile de impunere ce se comunica contribuabilului. Sunt insa cazuri in care prin Raport se pot dispune doar anumite masuri, cum ar fi stornare facturi, refacerea evidentei contabile ce nu presupun obligatoriu impunerea unor obligatii fiscale suplimentare care sa fie reluate prin Decizie de impunere si care pot fi contestate independent de emiterea unei Decizii de impunere in sensul art. 86 pr. Fiscala.Prin urmare intre si Deciziile aferente exista o legatura indisolubila astfel incat nu poate fi justificat refuzul paratei DGFP de a solutiona contestatia in fond ce vizeaza aspectele retinute atat in Raport cat si in Decizii. In plus se poate observa ca pentru cei trei asociati s-au emis Decizii de impunere distincte insa cu numar identic, 73593/2007.
Pentru aceste considerente,nefiind identificate alte motive recurs de ordine publica, in temeiul disp.art.312 alin1 C pr.civ. va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în nume propriu și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C împotriva sentinței nr. 2177 din data de 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.2ex/14.04.2009
Jud. fond
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
