Anulare act administrativ . Sentința 165/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 165/CA
Ședința publică de la 06 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții:, G, "E--- Internațional", "" în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, "Colect Metal" I, "", având ca obiect - anulare act administrativ rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 29.09.2008 fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.10.2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 382/45 din 29 mai 2008, primită spre rejudecare în baza deciziei nr. 1187 din 20 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții: și, și, și, și, și, și, G și, și, "E-RO-" și "", au solicitat, în contradictor cu pârâții: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, "Colect Metal" I și "", astfel cum a arătat prin precizările depuse la termenul din 7 iulie 2008, "constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - 7 nr. 2938, emis la data de 2.10.2003, în favoarea, pentru suprafața de teren aferentă locuințelor cumpărate de reclamanți în baza 61/1991, s-au aflat sub construcțiile cumpărate în baza nr.OG 11/1996, de Ministerul Agriculturii, "constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 967/9 aprilie 2004, prin care vinde aceste terenuri către Colect Metal, precum și "cenzurarea operațiunilor administrative prealabile emiterii actului administrativ contestat".
Pârâții, prin întâmpinările depuse, au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, pe motiv că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea procedurii consacrate de nr.HG 834/1991.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că pârâta " " a fost înființată în baza Legii nr. 15/1990 și a Legii nr. 31/1990, ca urmare a reorganizării unei mai vechi întreprinderi economice de stat, ea fiind înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J/22-436-1992.
La data reorganizării, pârâta avea în patrimoniu mai multe bunuri, printre care se numără și Sectorul economic, situat în localitatea Rediu, județul I, activ ce ocupa o suprafață totală de 42.715, teren pe care erau amplasate mai multe construcții dintre care unele aveau destinația de locuință.
În baza dispozițiilor Decretului - Lege nr. 61/1990, a vândut numiților:
și, și, și, și, și, și, G și, și, în perioada anilor 1991 - 1993, locuințele pe care aceștia le ocupau în calitate de chiriași.
Din conținutul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de cu reclamanții, rezultă fără echivoc că acestora li s-a vândut "locuința ocupată de cumpărător în baza contractului de închiriere" și că, odată cu locuința, cumpărătorilor li s-a atribuit "în folosință - fără a se specifica vreun preț - pe durata existenței construcției, terenul aferent locuinței", având o suprafață cuprinsă între 37 și 150 (filele 12-26 dosar 25563/2005).
Întrucât Aaa cumulat, în timp însemnate datorii față de bugetul de stat, Ministerul Finanțelor, prin I, procedat, în baza dispozițiilor nr.OG 11/1996, la valorificarea bunurilor imobile aparținând debitorului, prin procesele verbale de licitație încheiate în perioada anilor 2000 - 2001, parte din acestea fiind adjudecate în favoarea "E -.-- Internațional", și "" I (filele 27-34 doar 25563/2005).
Ulterior vânzării locuințelor și a activelor ce au făcut obiectul vânzări la licitație, menționate, a întocmit documentația necesară atestării dreptului de proprietate asupra terenurilor, în procedura prevăzută de nr.HG 834/1991.
Urmare acestui demers, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a emis, la data de 27 octombrie 2003, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr. 2938, prin care recunoaște că suprafața de -,48, este proprietatea exclusivă a A, având sediul în localitatea Rediu, județul Din anexa la certificat, întocmită pe baza documentației menționate în elaborată de Agenția Domeniilor Statului (filele 5-6 dosar 25563/2005), rezultă că, în suprafața recunoscută ca fiind proprietatea exclusivă a A, a fost inclusă și suprafața totală de 42715 aferentă Sectorului economic situat în localitatea Rediu, teren pe care se află amplasate locuințele și activele vândute reclamanților.
Apreciind că emiterea certificatului s-a făcut cu ignorarea dispozițiilor Decretului - Lege nr. 61/1990, ale Legii nr. 85/2002, ale Legii nr. 268/2001 și ale Legii nr. 18/199, reclamanții au promovat prezenta acțiune, în procedura consacrată de legea contenciosului administrativ.
Reclamanții își motivează demersul lor judiciar, astfel precum rezultă din precizările depuse la termenul din 7 iulie 2008, pe faptul că li s- încălcat "dreptul de folosință asupra terenului aflat sub locuințele cumpărate în baza Legii nr. 61/1990", că "terenul ar fi trebuit să fie în administrarea și patrimoniul Primăriei comunei, dacă nu ar fi fost inclus în frauda legii", că s-a "încălcat un interes legitim public (prin) privatizarea frauduloasă a ne declarându-se situația corectă a acestor imobile, care nu mai erau în patrimoniul societății în momentul întocmirii documentației, statul trebuind să devină acționar majoritar în procedura de privatizare", că "terenul respectiv aparține domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale", că "nu era normal să se dea eficiență dispozițiilor art. 4 din nr.HG 834/1991", că "după privatizare, a impus reclamanților încheierea unor contracte de închiriere, cu stabilirea unei chirii exorbitante și nu s-a mai dorit vânzarea terenului " și că "actele de executare silită nu afectează dreptul lor de proprietate dobândit în baza legii "apreciind că "totalul suprafeței deținută de reclamanți și care este inclusă nelegal în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor este de 6.374, rezultată din însumarea suprafeței terenului aferent construcției cu "terenul îngrădit" ( variind între 250 și 1.000 ), conform anexei aflate la filele 57-58 dosar).
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că în litigiu este legalitatea unui act administrativ, emis de un organ al administrației centrale de stat, în regim de putere publică, și că procedura de urmat este cea prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i s-a cauzat.
În cauză este dovedit și recunoscut, de către reclamanți, faptul că ei au un drept de proprietate asupra imobilelor (construcții) cumpărate de la pârâta, un drept de folosință asupra terenului aferent locuințelor și respectiv atelierului mecanic, dobândit în baza procesului verbal de licitație încheiat la data de 30 octombrie 2000, precum și vocația de dobândi, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestor construcții, drepturi necontestate de către pârâți.
Chiar dacă vocația de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor, aflate în proprietatea reclamanților, poate fi asimilată noțiunii de "interes legitim", în definiția dată acestuia de art. 2 alin. 1 lit. p din Legea nr. 554/2004, pentru a obține desființarea unui act emis în regim de putere publică, este imperios necesar - corespunzător condiționalității prevăzute de art. 1 din actul normativ citat - ca cel ce reclamă să facă dovada concludentă că a fost "vătămat" prin emiterea acelui act administrativ.
Condiția de a dovedi "vătămarea" este primordială în materia contenciosului administrativ independentă de faptul că reclamanții au formulat o acțiune în anulare, sau au înțeles să-și caracterizeze acțiunea ca fiind o acțiune "în constatarea nulității absolute parțiale".
Cercetând acțiunea reclamanților sub acest aspect, Curtea constată că dreptul de folosință asupra terenurilor aferente activelor vândute de proprietarul lor legal ( "" ) și dreptul de proprietate asupra construcțiilor (locuința și,respectiv, atelier mecanic), nu fost vătămat, în nici un mod și în nici o măsură, prin emiterea actului administrativ contestat, în condițiile în care însăși reclamanții recunosc că dețin loturi ce exced cu mult suprafața de teren ce le-a fost predată fără a se menționa vreun preț de fostul deținător, în baza contractelor încheiate cu acesta, actul unilateral de ocupare a unor suprafețe ce ajung și la 1.000 peste contract neputându-și găsi recunoaștere și ocrotire în cadrul acțiunii de față.
În ceea ce privește vocația de a dobândi, în viitor, vreun drept, în tot sau în parte, asupra terenurilor enumerate de reclamanți în anexa aflată la filele 57 - 58 dosar, aceasta nu poate fi considerată afectată de faptul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea A, întrucât ea poate fi exercitată nestingherit, în viitor, în raport cu orice persoană ce ar deține dreptul de proprietate indiferent dacă aceasta ar fi pârâta din prezenta cauză, comuna, comuna Rediu, sau orice altă persoană fizică sau juridică; problema prețului și a condițiilor vânzării ținând de voința părților și nu de sfera contenciosului administrativ.
Drept urmare, Curtea constată că nici un drept sau interes legitim, recunoscut reclamanților prin Decretul - Lege nr. 61/1990, Legea nr. 85/1992, sau nr.OG 11/1996, nu fost încălcat, sau vătămat, în vreun fel, prin emiterea certificatului Seria - nr. 2938 din 27 octombrie 2003, neputându-se confunda noțiunea de "drept vătămat", în accepțiunea dată acestuia de art. 2 alin. 1 lit. "o" din Legea nr. 554/ 2004, cu dorința reclamanților de a obține o situație presupusă a fi mai favorabilă, într-o ipotetică opțiune de cumpărare a terenurilor aferente construcțiilor aflate în proprietatea lor, sau a altora, aflate în aproprierea imobilelor. Curtea constată, de asemenea, că cererea reclamanților de a se constata ilegalitatea operațiunilor de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, după perfectarea actelor de vânzare - cumpărare a construcțiilor, este lipsită de suport legal, având în vedere că acest demers, urmând o procedură legală, consacrată prin nr.HG 834/1991 și Legea nr. 15/1990, nu este unul voluntar, ci decurge dintr-o dispoziție imperativă a legiuitorului
Astfel adoptând Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, legiuitorul, prin art. 12 a impus ca "toate societățile comerciale, indiferent de structura capitalului social, cărora nu li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, vor întocmi și vor înainta instituțiilor îndreptățite să emită certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare prezentei legi, documentația necesară în vederea eliberării acestuia".
Din moment ce legiuitorul a făcut referire la "toate societățile comerciale, indiferent de structura capitalului social", înseamnă că el a avut în vedere și societățile privatizate, și respectiv, cele cu capital mixt, și ca actul de recunoaștere a dreptului să se refere la situația existentă în momentul când procedura atestării era accesibilă (1991) și nu la situația existentă la data adoptării Legii nr. 137/2002, schimbarea situației de fapt, ori a cadrului legislativ, în materia privatizării neputând afecta dreptul recunoscut societăților comerciale, născute din reorganizarea întreprinderilor economice de stat, de a cere atestarea dreptului de proprietate și asupra terenului pe care-l aveau în administrare la data reorganizării, conform dispozițiilor exprese ale Legii nr. 15/1990.
Întrucât actul administrativ contestat a fost emis în baza și în vederea aplicării Legii nr. 137/2002, după ce a fost parcursă procedura consacrată de nr.HG 834/1992, procedură în care a fost implicată inclusiv administrația locală și Agenția Domeniilor Statului, Curtea apreciază că nu există temeiuri pentru a se constata "nulitatea absolută a certificatului Seria - nr. 2938, emis de Ministerul Agriculturii la data de 27.10.2003".
Reclamanții nu numai că nu au făcut dovada vătămării drepturilor sau intereselor lor legitime și, respectiv, dovada încălcării procedurii legale de emitere a actului administrativ vizat, dar aduc în discuție chestiuni total străine raportului juridic de drept administrativ, dedus judecății, respectiv legalitatea procesului de privatizare A, conduita pe care apreciază ei că ar fi trebuit să o adopte Agenția Domeniilor Statului pentru prezervarea interesului general, sau aplicarea Legii nr. 18/1991, proceduri care ar fi trebuit să conducă, în opinia lor, la preluarea terenurilor în litigiu de către unitatea administrativ - teritorială pe teritoriul căreia se află construcțiile și implicit la o situație ipotetic mai favorabilă în cazul eventualei manifestări a opțiunii de cumpărare a terenurilor deținute (cu titlu sau fără titlu), ipoteze de lucru care ignoră regimul mai sever impus de art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 și art. 15 din Legea nr. 213 /1998 pentru circulația bunurilor aparținând domeniului public.
Curtea apreciază că, chiar și în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității absolute a un act administrativ, improprie cadrului instituit prin Legea nr. 554/2004, ea nu poate cerceta, direct sau indirect, acte și fapte străine raporturilor de drept administrativ, pentru a stabili că acțiunile sau pasivitatea celor în drept sunt contrare legii și au urmări păgubitoare pentru reclamanți, aceștia din urmă neputându-se substitui, în nici o împrejurare și sub nici un motiv, nici Rediu și și nici Agenției Domeniilor Statului și cu atât mai puțin celor care au inițiat procedura executării silite a bunurilor pârâtei, procedură care a produs efecte juridice, ce nu mai pot fi negate sau înlăturate în cauza de față, indiferent de motivele ce s-ar invoca.
Ca atare, apreciind că certificatul în cauză a fost emis de autoritatea administrativă competentă, în baza și în executarea legii, și că prin acesta nu se aduce vreo vătămare vreuneia din drepturile ori interesele legitime ale reclamanților, singurul caz ce poate deschide calea contenciosului administrativ, Curtea va respinge cererea reclamanților de a se constata nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr. 2938, emis de Ministerul Agriculturii la data de 27 octombrie 2003, în favoarea, pentru o suprafață totală, estimată la 6.500, constatând totodată îndeplinită procedura prealabilă, Ministerul Agriculturii făcând cunoscut refuzul său de a revoca actul contestat prin adresa nr. -/12 august 2005.
În ceea ce privește cererea reclamanților de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 976 din 9.04.2004, prin care a vândut Colect Metal suprafața totală de 114.577,95, teren intravilan, situat în sat, comuna Rediu, județul I, Curtea constată că menționatul contract a fost încheiat după ce vânzătorului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului și după ce aceasta a intrat în circuitul civil, prin intabulare, statutul juridic al persoanelor juridice implicate și natura actului împiedicând asimilarea contractului de vânzare-cumpărare menționat unui contract administrativ, în sensul dat acestui termen de art. 2 (1) lit. c din Legea nr. 554/2004.
De altfel, Legea nr. 554/2004 cunoaște o singură situație în care instanțelor de contencios administrativ li se recunoaște dreptul de a soluționa și litigii născute din încheierea unor acte civile, ce au urmat actului administrativ, respectiv cea reglementată de art. 1 alin. 6, care stabilește că doar autoritățile publice emitente a unui act administrativ nelegal pot solicita instanței de contencios administrativ anularea actelor juridice încheiate în baza actului administrativ, în situația în care actul administrativ nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, situație ce nu se regăsește în cauza de față.
Ca atare, Curtea considerând că nu are competența materială de soluționa cererea reclamanților de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 967 din 9 aprilie 2004, încheiat de cu Colect Metal, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, își va declina competența de soluționare a acestei cereri în favoarea instanței cu plenitudine de competență în materie civilă, respectiv Judecătoriei Iași, având în vedere că vânzarea de imobile (terenuri) nu face parte din categoria actelor de comerț prevăzute de art. 3 Cod comercial, iar raportul juridic litigios născut din actul de vânzare-cumpărare nu aparține jurisdicției comerciale, având în vedere dispozițiile art. 890 Cod comercial.
Raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va lua act la declarația reprezentatului pârâtei Colect Metal I că nu solicită cheltuieli de judecată și va respinge cererea A I, motivat de faptul că la dosar nu au fost depuse dovezi (respectiv acte fiscale regulamentare) care să ateste realitatea și întinderea cheltuielilor pretins efectuate în cauză, reprezentând onorari de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile sesizării instanței, excepție ridicată de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și
Respinge cererea formulată de reclamanții și, și, și, și, și, și, G și, și, "E--- International" și având domiciliile și, respectiv, sediul social în comuna, județul I, în contradictor cu pârâții: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având sediul în B, B-. - I nr. 24, sector 3, Colect Metal având sediul în I,-, și având sediul în comuna, județul I, în partea referitoare la cererea de constatare a nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr. 2938, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, la data de 27 octombrie 2003, în favoarea, ca fiind neîntemeiată.
Disjunge judecata cererii de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 967/9 aprilie 2004.
Declină competența de soluționare a cererii de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr. 967/9 aprilie 2004, încheiat de SC. cu Colect Metal în favoarea Judecătoriei Iași - secția civilă.
Suspendă judecata judecării acestui capăt de acțiune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 2938/2003.
Ia act că pârâta Colect Metal nu solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea pârâtei de a se obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, ca nedovedită.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.10.2008
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
