Anulare act administrativ . Sentința 166/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 166/CA

Ședința publică de la 06 octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc

Grefier: - -

La ordine fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamantul Sindicatul Liber I în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2008, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.09.2008.

În termenul de pronunțare, reclamantul Sindicatul Liber Iad epus "notă de concluzii".

După deliberare;

CURTEA DE APEL:

Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 434/45/ din 13 iunie 2008, reclamantul Sindicatul Liber Iac hemat în judecată Guvernul României și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru a se dispune anularea în tot a nr.HG 1400 din 19 noiembrie 2007 și a se suspenda executarea actului administrativ menționat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, acțiune al cărei obiect a fost reconfirmat prin precizările depuse la termenul din 15 septembrie 2008.

Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea și tardivitatea primului capăt al acțiunii, precum și excepția puterii de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării nr.HG 1400/2007, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că actul a fost emis în limita competențelor recunoscute și cu respectarea procedurilor legale, în condițiile în care, în proiectul de contract de vânzare -cumpărare pentru participația deținută la SC SA I s-a prevăzut obligația cumpărătorului de a determina societatea să respecte toate drepturile și obligațiile existente cu privire la contractul colectiv de muncă.

Pârâta a invocat, prin întâmpinare, excepția puterii lucrului judecat în privința capătului de cerere privind suspendarea executării actului normativ atacat solicitând respingerea acțiunii pe motiv că reclamantul nu face dovada existenței unui drept legitim și a unei pagube iminente, care să justifice demersul său judiciar, în condițiile în care, proiectul de contract de vânzare -cumpărare pentru participația deținută la SC SA I, s-a prevăzut obligația cumpărătorului de a determina societatea să respecte toate drepturile și obligațiile existente în ceea ce privește contractul colectiv de muncă, contractele individuale de muncă ale salariaților și legislația privind protecția socială.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că, în anul 1999, Guvernul României a semnat două acorduri de împrumut cu Banca Internațională de și Dezvoltare, în vederea finanțării Programului pentru a Sectorului Privat și a Programului de Dezvoltare Instituțională a Sectorului Privat, programe ce conțineau și o componentă referitoare la privatizarea a 64 de societăți comerciale cu capital majoritar de stat, printre care se numără și SC SA

Având în vedere prevederile programelor menționate, Guvernul României a elaborat o strategie de privatizare a SC SA I, care s-a materializat în Hotărârea nr. 794/2000, prin care se preconiza vânzarea pachetului majoritar de acțiuni, deținut de către stat la societatea comercială menționată, către un investitor strategic, prin metoda de negociere cu ofertanții care ar fi depus oferte ferme de cumpărare, în urma derulării unui program de publicitate național și internațional.

Ulterior, apreciindu-se că păstrarea strategiei adoptate prin nr.HG 794/2000 ar prezenta riscul de a fi interpretată de Comisia Europeană ca fiind un potențial ajutor de stat, în cadrul procesului de privatizare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a inițiat procedura de adoptare a unui nou act normativ, menit să "declanșeze procesul de privatizare al SA I cu respectarea prevederilor legale în vigoare, prin metoda licitației cu strigare", proiect ce a fost supus avizării Consiliului Legislativ și Ministerului Justiției.

Consiliul Legislativ, a emis, la data de 19 noiembrie 2007, avizul nr. 1581, prin care se avizează favorabil proiectul de hotărâre transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr. 253 din 16.11.2007.

Ministerul Justiției, la rândul său, restituie proiectul de act normativ, cu următoarele observații:

"Este necesar ca instrumentul de prezentare și motivare să fie redactat și să conțină referiri la aspectele cuprinse în dispozițiile art. 30 din Legea nr. 24/2000, din care să reiasă justificarea obiectivă a abrogării textului art. 1 din nr.HG 794/2000. Abrogarea nu poate viza și textul art. 2 din acest act normativ, numai dacă în Nota de fundamentare se face precizarea că eșalonarea la plată a obligațiilor bugetare, existente la data de 30.06.2000 nu a putut fi operată.

Prin urmare este necesară reanalizarea și reformularea în mod corespunzător a mențiunilor din Secțiunea a 2-a pct. 1 și 2, Secțiunea a 3-a pct. 1 și 2 din Nota de fundamentare, deoarece:

- nu este necesară justificarea obiectivă a alegerii metodei licitației cu strigare, în locul metodei negocierii;

- este necesară reanalizarea precizărilor pe care le considerăm inexacte, în sensul că metoda negocierii nu ar mai fi menținută în dreptul comun privind privatizarea;

- mențiunea cu privire la strategia de privatizare, propusă de către consultantul financiar al, trebuie reanalizată, deoarece acest proiect nu are ca obiect adoptarea unei strategii de privatizare, ci numai stabilește metoda de privatizare și, în plus, în documentație nu se regăsește anexată nici o strategie de privatizare;

- referirile la riscurile acordării unui potențial ajutor de stat trebuie detaliate în sensul precizării concrete a acestor riscuri;

- din punct de vedere al intenției de reglementare arătăm că instituția publică implicată are și alternativa promovării unei strategii de privatizare complete,în condițiile art.1 și 2 din anexa la HG nr. 577/2002.

În ceea ce privește procedurile de transparență decizională în administrația publică, precum și procedurile de consultare cu partenerii sociali, la care se face trimitere în Secțiunea a 6-a pct. 1 și Secțiunea a 7-a pct. 1 din Nota de fundamentare, arătăm că acestea trebuie îndeplinite înainte de promovarea proiectului, în acest sens fiind și dispozițiile exprese ale art. 5 din anexa la HG nr. 50/2005".

La sesizarea și în baza avizelor emise de Consiliul Legislativ și Ministerul Justiției, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 1400 din 19 noiembrie 2007, prin care a decis abrogarea nr.HG 794/2000 privind strategia de privatizare a SA I, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 792/21.11.2007.

La art. 1 al nr.HG 1400/2007 se prevede că: "La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă nr.HG794/2000 privind strategia de privatizare a SA I", în timp ce prin art. 2 se stabilește vă: "Vânzarea pachetului de acțiuni al SC SA I pentru care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului exercită toate drepturile care decurg din calitatea de acționar al statului se va derula conform metodei licitației cu strigare, în condițiile legii".

În baza nr.HG 1400/2007, a lansat la privatizare, prin metoda licitației cu strigare, SA I, pentru un preț de pornire de 136 milioane de euro, astfel cum rezultă din anunțul datat 20 decembrie 2007.

Luând cunoștință de "Anunțul de privatizare", Federația Sindicatelor Libere din și și Sindicatul Liber I, ultimul în numele a 1.600 de angajați, au solicitat, la data de 9 ianuarie 2008, reexaminarea cadrului normativ referitor la privatizarea SA I, apreciind că din documentația ce a stat la baza hotărârii a fost omisă Legea NR. 67/2006 privitoare la protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, act normativ ce transpune în legislația națională Directiva Consiliului 2001/23 CE, un demers similar făcând și Federația Europeană a Salariaților din și Energie.

În așteptarea soluționării plângerii prealabile, Sindicatul Liber Ias olicitat Curții de APEL IAȘI, prin cererea înregistrată sub nr. 820/45/ din 11 decembrie 2007, suspendarea executării nr.HG 1400/2007, cerere ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 28/CA/ din 11 februarie 2008.

Sentința menționată a fost atacată cu recurs, de către Guvernul României, în prezent cauza aflându-se în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apreciind că nr.HG 1400/2007 s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 109/1997 și a prevederilor Legii nr.67/2006, ignorându-se până și observațiile făcute de Ministerul Justiției la Nota de fundamentare, reclamantul a promovat prezenta acțiune, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, apreciindu-se că "prin stabilirea unei metode de licitație extrem de rapidă, chiar pripită", în care "participanților nu li se impune nici o condiție legată de păstrarea locurilor de muncă a salariaților sau a obiectului de activitate al firmei" vor fi afectați nu numai cei 1.600 de salariați pe care îi reprezintă în mod legal, dar "se va distruge echilibrul prețurilor medicamentelor comercializate pe românească", considerând că "în prezent SC SA I este singurul producător care reglează prețurile pe românească de medicamente".

Anterior sesizării instanței, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 197 din 27 februarie 2008, prin al cărui articol unic s-a dispus ca: "La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă art. 2 din nr.HG 1400/2007 pentru abrogarea HG794/2000 privind strategia de privatizare a SC SA I, inclusă în componența "Privatizarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat" în cadrul (Programul pentru a Sectorului Privat)".

Examinând, cu prioritate, excepțiile ridicate de către pârâți, Curtea constată că atâta timp cât actul administrativ atacat a fost revocat doar în parte, subzistă interesul legitim al reclamantului și totodată dreptul recunoscut acestuia prin Legea nr. 54/2003, de a întreprinde orice demers legal pentru apărarea drepturilor economice și sociale ale membrilor săi, drepturi prevăzute atât în legislația națională cât și în tratatele și convențiile internaționale la care România este parte; păstrarea locurilor de muncă circumscriindu-se unui asemenea deziderat major al oricărei structuri sindicale.

Întrucât art. 1 din nr.HG 1400/2007 nu a fost abrogat și continuă să producă efecte juridice, reclamantul este în drept să ceară instanței să verifice legalitatea actului administrativ, chiar și în parte, motiv pentru care se constată excepția inadmisibilității cererii de anulare, în tot sau în parte, a nr.HG 1400/2007, excepția ridicată de pârâtul Guvernul României se vădește a fi nefondată și urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii în anulare, invocată de același pârât, Curtea, raportându-se la dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea 262/2007, constată că acțiunea a fost introdusă înlăuntrul termenului legal de 6 luni, calculat de la data expirării termenului legal de soluționare a plângerii prealabile, și că nu are nici o relevanță, pentru exercitarea dreptului la acțiune, în termenul legal prescris de art. 11, faptul că nu s-a respectat de către reclamant, termenul de 60 de zile, la care face referire art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta vizează exclusiv efectele hotărârii de suspendare a executării actului administrativ, și nu dreptul la acțiune, motive pentru care și această excepție va fi respinsă.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește cea de a doua cerere de suspendare a executării nr.HG 1400/2007, excepție ridicată de pârâți, Curtea constată că atâta timp cât recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 28/CA/ din 11 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, nu a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile art. 1200 pct.4 și art. 1201 cod civil nu-și află aplicațiunea, întrucât nu s-a îndeplinit condiția ca prima hotărâre să fi rămas definitivă și irevocabilă, în condițiile în care situația reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este diferită într-un anume sens, de cea reglementată de art. 15 din același act normativ evocat, dat fiind că ne aflăm în fața unor cereri ce se introduc în etape diferite ale contenciosului administrativ, prima acoperind faza premergătoare a introducerii acțiunii, iar cea de a doua însăși procedura contencioasă, considerente pentru care excepția va fi respinsă.

Având în vedere că au fost formulate multe cereri succesive de suspendare, chiar dacă în etape procedurale diferite, care se întemeiază pe aceleași motive esențiale de nelegalitate, respectiv încălcarea art.7 din Legea nr. 109/1997 și a Legii nr. 67/2006, și că se reclamă aceleași urmări păgubitoare (pierderea locurilor de muncă), Curtea consideră că cea de a doua cerere, formulată în condițiile art.15 din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă, atâta timp cât legiuitorul în alineatul 6 al art.14, se referă exclusiv la "cereri" și nu la soluții sau la momentul procedural al introducerii acestora, drept pentru care excepția ridicată din oficiu va fi admisă, cererea de suspendare urmând a fi respinsă pe acest temei.

În fond, raportat la situația de fapt reținută anterior, necontestată de părțile în litigiu, Curtea constată că acțiunea în anulare, promovată de reclamantul Sindicatul Liber I, este întemeiată în parte, sens în care reține următoarele:

Faptul abrogării art. 2 din nr.HG 1400/2007 nu semnifică abrogarea, fie și tacită, a actului de autoritate în întregul său, prevederile nr.HG 197/2008 neresfrângându-se, direct sau indirect, asupra prevederilor art. 1 din actul administrativ atacat, care se referă în mod explicit la abrogarea nr.HG 794/2000 privind aprobarea strategiei de privatizare a SC SA

Curtea nu și-a propus să cenzureze soluția de tehnică legislativă aleasă de Guvernul României, pentru a reglementa situația decurgând din Programul, în partea privitoare la SC SA I, ci doar constată că, prin abrogarea prevederilor art. 2, referitoare la vânzarea pachetului de acțiuni deținut la societatea comercială menționată conform metodei licitației cu strigare și, concomitent cu această măsură, menținerea art. 1 privitor la abrogarea nr.HG 794/2000 privind strategia de privatizare a SA I, se creează un vid legislativ și o decuplare de neînțeles a societății menționate de la Programul pentru a Sectorului Privat, convenit cu

Eliminarea oricărui cadru legal, prin care să se asigure privatizarea I, chiar dacă nu a fost urmărită în mod explicit de pârâți, este potențial păgubitoare, atât din punctul de vedere al interesului legitim privat al reclamantei, cât și din punctul de vedere al interesului legitim public, în înțelesul dat acestor termeni de art. 2 alin. 1 lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004, întrucât lipsa oricăror reglementări punctuale în materie ar deschide calea unor acțiuni arbitrare și voluntariste, justificate prin însăși vidul legislativ creat prin abrogarea atât a procedurii de vânzare a acțiunilor prin metoda licitației cu strigare, cât și a procedurii de vânzare către un investitor strategic, în condițiile în care AVAS persistă, prin întâmpinare, asupra necesității continuării procesului de privatizare prin vânzare comercială, invocând poziția "neoficială" a Comisiei Europene și Politica de Concurență a acesteia.

Lipsa cadrului normativ de reglementare a procesului de privatizare al SC SA I și voința de a realiza într-un viitor apropiat acest proces de către autoritățile competente este de natură să inducă insecuritate socială și legislativă și să facă posibilă împlinirea previziunilor reclamantului în ceea ce privește siguranța păstrării locurilor de muncă a celor 1.600 de angajați pe care-i reprezintă, justificând pe deplin demersul judiciar al acestuia.

Ca atare, constatând că art. 2 din nr.HG 1400/2007 a fost abrogat prin nr.HG 197/2008 și că urmare a acestui fapt cererea reclamantului, în această parte a actului administrativ atacat, este lipsită de obiect, Curtea consideră că menținerea nr.HG 1400/2007, în partea referitoare la abrogarea nr.HG 794/2000, justifică pe deplin cererea reclamantului de efectuare a controlului de legalitate în această parte a hotărârii.

Curtea, considerându-se legal investită cu soluționarea cererii de anulare a art. 1 din nr.HG 1400/2007, constată că însăși Ministerul Justiției, prin adresa nr. - din 16.11.2007 (fila 21 dosar), relevă faptul că acest act normativ a fost elaborat și emis cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 109/1997 și a nr.HG 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, hotărâre emisă în aplicarea Legii nr. 24/2000.

Astfel, atâta timp cât art. 5 lit. b) din Legea nr. 109/1997 stabilește în mod imperativ că: "Consiliul Economic și Social analizează situația economică și socială a țării și face propuneri Guvernului, privind privatizarea, funcționarea și creșterea competitivității agenților economici" și cât însăși Guvernul României a stabilit, prin art. 15 alin. 2 din nr.HG 50/2005, ca Secretariatul General al Guvernului să solicite de îndată avizul,Consiliului Economic și Social în cazul proiectelor de acte normative, care privesc domeniile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 109/1999", pârâților nu le era permis să procedeze la elaborarea proiectului de hotărâre și la adoptarea actului administrativ contestat, în lipsa menționatului aviz, în condițiile în care însăși ministrul justiției i-a sesizat despre faptul că "În ceea ce privește procedurile de transparență decizională în administrația publică, precum și procedurile de consultare cu partenerii sociali acestea trebuie îndeplinite înainte de promovarea proiectului, în acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 5 din anexa la HG nr.50/2005".

Cum obținerea prealabilă a avizului Consiliului Economic și Social face parte din condițiile de validitate a actului administrativ atacat și cum această condiție nu a fost îndeplinită, în deplină cunoștință de cauză de către pârâți, care au ignorat până și sesizarea ministrului justiției, Curtea constată că acțiunea reclamanților este, în această parte, întemeiată drept pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, o va admite, în parte, în sensul că va dispune anularea art. 1 din nr.HG 1400/2007, ca urmare a emiterii actului contestat cu încălcarea flagrantă a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția inadmisibilității și excepția tardivității acțiunii în anulare, excepții invocate de pârâtul Guvernul României.

Admite, în parte, acțiunea în anulare introdusă de reclamantul Sindicatul Liber, având sediul în I, nr. 1, județul I, în contradictoriu cu pârâții: Guvernul României, având sediul în B, nr. 1, sector 1 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având sediul în B,--11, Sector 1.

Anulează art. 1 din Hotărârea nr. 1400 din 19 noiembrie 2007, emisă de Guvernul României, la propunerea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Respinge ca lipsită de obiect cererea reclamantului de anulare a art. 2 din nr.HG 140/2007.

Respinge excepția autorității de lucru judecat, ridicată de pârâți, în cererea de suspendare a executării nr.HG 1400/2007.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de suspendare a executării nr.HG 1400/2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

Se ia act de faptul că reclamantul nu solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare în partea de hotărâre referitoare la cererea de anulare și cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în partea referitoare la cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.

Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2008.

PREȘEDINTE

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

08.10.2008

Președinte:Dan Mircea Tăbâltoc
Judecători:Dan Mircea Tăbâltoc

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 166/2008. Curtea de Apel Iasi