Anulare act administrativ . Sentința 166/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -
SENTINȚA NR.166/CA/2009 -
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc Judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ în primă instanță formulată de reclamantul domiciliat în O, Parcul, nr. 4,. 4, jud. în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în B, sector 1, P-ța - nr. 1 șiCONSILIUL LOCAL A, cu sediul în A,-, jud., având ca obiect anulare
HGLa apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamantul și reprezentanta sa avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată, după care:
Reprezentanta reclamantului arată că c-f-ul solicitat de instanță nu este cel al imobilului din litigiu și depune în extenso 4575 solicitat și nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantului susține concluziile scrise formulate anterior aflate la fila 123 din dosar.
Reclamantul personal în completarea susținerilor avocatei sale arată că nu își explică cum Guvernul și prim ministrul dau Hotărâri de Guvern fără o documentație aferentă.
CURTEA DE APEL
ELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 27.02.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEIșiCONSILIUL LOCAL A I,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea poziției nr.749 din anexa 2 din HG nr.974/2002, anularea poziției nr.302 din anexa nr.2 a hotărârii nr. 267/5.11.1999, să se dispună suspendarea executării acestor acte până la rămânerea irevocabilă a sentinței, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată că imobilul (teren) situat în localitatea AIs tr. - - fostă nr.62 înscris în A I nr. 4575, nr.top 4968 în suprafață de 2464 mp. a aparținut antecesorului său care l-a dobândit prin moștenire de la mama sa.
Acest imobil a fost ocupat și dezmembrat fără știința reclamantului în perioada anilor 1991 - 1996 fără temei legal în parcelele top 4968/1 întabulat în prezent pe SC SA, parcela nr.4968/2/2 întabulat în prezent pe SC SA iar parcela nr.4968/2/1 a fost ocupată abuziv de către Primăria Municipiului A I și inclusă abuziv în domeniul public deși antecesorul reclamantului figurează ca proprietar tabular pe această parcelă.
Se mai învederează instanței că reclamantul în temeiul Legii nr.10/2001 a solicitat Consiliului Local al Municipiului AIr etrocedarea în natură a imobilului ce a fost dezmembrat fără știrea sa iar apoi o parte a fost preluat fără titlu și transformat în stradă. În dosarul de revendicare Primarul municipiului AIa emis dispoziția nr.720/17.08.2007 decizie ce a fost atacată la Tribunalul Alba.
Primăria municipiului A I nu este proprietară pe acest teren și nu deține acte legale de proprietate și nici o documentație din care să rezulte faptul că a fost trecut în proprietatea statului român. De asemenea nu există o evidență clară asupra întinderii străzii - - și care sunt elementele topografice de delimitare și de suprafață ce definesc domeniul public.
Se mai arată în acțiune că prin hotărâre de Guvern și hotărârile autorităților publice locale, nu se delimitează proprietățile unităților administrativ teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat ci doar se stabilește regimul juridic diferențiat numai cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietății private a altor persoane.
Strada - - este în fapt o cale de acces privată până într-un anumit punct a locuitorilor, unii dintre proprietari deținând titlu de, iar aceștia și-au destinat o parte din proprietatea lor funciară pentru a se crea o cale de acces pentru riverani și și-au amenajat în ultimii 30 de ani pe cheltuială proprie un drum de acces practicabil relativ civilizat spre locuințele lor, calea de acces fiind făcută pe o parte a terenurilor fiecăruia dintre proprietari fiind un drum privat de deservire a locuințelor astfel că, atât hotărârea consiliului local cât și hotărârea guvernului atacate, a hotărât, în mod cu totul eronat, că terenul pe care este amenajată strada - - este în proprietatea publică a municipiului AIa ceste hotărâri nefiind însoțite de vreo documentație.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității cererii față de dispozițiile art.11 alin.1 și alin.2 din Legea nr.554/2004 cu motivarea că actul atacat este un act administrativ individual și nu un act normativ iar raportat la data publicării hotărârii a cărei anulare se cere și data introducerii cererii, acțiunea este tardiv formulată.
Pe fondul cauzei s-a arătat că deși reclamantul înțelege să se folosească în dovedirea dreptului său de proprietate de un extras de carte funciară nu face dovada identității dintre imobilul menționat în cuprinsul extrasului și imobilul inventariat în domeniul public.
Totuși în situația în care reclamantul este titularul unui drept subiectiv asupra acestui imobil pretențiile acestuia intră fie sub incidența dreptului comun fie sub incidența unei legi speciale în cazul în care se dovedește că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, situație în care reclamantul este obligat să urmeze o anumită procedură.
Se mai arată că în motivarea acțiunii există unele contradicții deoarece pe de o parte reclamantul susține că terenul care ar fi fost proprietatea sa ar fi fost inclus în mod nelegal în domeniul public al municipiului AIi ar pe de altă parte afirmă că în urma dezmembrărilor din anul 1991-1996 au fost împroprietărite asupra acestui teren SC SA și SC SA.
Pârâtul mai învederează instanței că HG nr.974/2002 a fost adoptată în conformitate cu disp. Art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998 iar prin natura sa actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local nu crează drepturi noi nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective și nu este de natură a vătăma vreun drept.
De asemenea, susținerile reclamantului nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea actului administrativ adoptat de guvern în condițiile în care acesta nu face dovada că a solicitat și a obținut anterior anularea parțială a hotărârii consiliului local în temeiul căreia a fost adoptată HG nr.974/2002.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Consiliul Local al Municipiului AIa invocat excepția lipsei procedurii prealabile precum și excepția tardivității acțiunii arătând că, nu s-a formulat plângere prealabilă pentru hotărârea consiliului local și că față de disp. Art.11 alin.3 din Legea nr.554/2004, acțiunea este tardiv formulată.
În ședința publică din data de 23 februarie 2009, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită anularea actelor administrative doar pentru suprafața de 201 mp.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
În ceea ce privește excepția de tardivitate a formulării acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României, urmează a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.11 alin.2 din Legea 554/2004 "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual cererea poate fi introdusă și peste termenul prev.l a alin.1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz".
În cauză în Of. nr.701/25.09.2002 s-a publicat HG nr.974/2002 conținând un articol unic potrivit căruia "Se atestă apartenența la domeniul public al județului A, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Aat erenurilor cuprinse în anexele 1-17, care fac parte din prezenta hotărâre", cu precizarea că anexele vor fi publicate ulterior.
Potrivit practicii editoriale a Regiei Autonome "Monitorul Oficial", anexele care fac parte integrală dintr-o hotărâre publicată anterior, sunt publicate într-un monitor purtând numărul celui în care a fost publicată hotărârea (fără anexe), mențiunea "bis" și aceeași dată de publicare, chiar dacă această operațiune are loc ulterior.
Conform practicii mai sus invocate, Anexa 2 HG nr.974/2002 a fost publicată în Oficial nr.701 bis datat 25 septembrie 2002.
Reclamantul afirmă că a luat la cunoștință de existența și cuprinsul acestei anexe la data de 7 decembrie 2007, prin adresa nr.31664/2007 emisă de Primăria municipiului AI( fila 237.).
Față de cele arătate, având în vedere că anexa atacată a fost publicată în numărul bis al publicației oficiale, având un tiraj restrâns, publicarea și distribuirea lor făcându-se doar la solicitarea celor interesați, Curtea apreciază că termenul prev. de art.11 alin.2 din legea contenciosului administrativ nu poate să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial bis, deoarece reclamantului i s-ar încălca dreptul la acces la justiție prevăzut de art.21 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO, ci doar de la data luării la cunoștință în mod efectiv de existența actului administrativ.
Cum în speță, reclamantul a făcut dovada că a luat la cunoștință despre anexă la data de 7 decembrie 2007, rezultă că, acțiunea a fost introdusă în termenul legal.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtul Consiliul Local A I, se constată că și acestea sunt nefondate.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.21 din Legea nr.213/1998, Hotărârea Guvernului prin care se atestă apartenența bunurilor la domeniul public de interes local, reprezintă actul prin care se stabilește regimul juridic al bunurilor respective, act cu forța superioară hotărârii adoptate de Consiliul Local pentru însușirea inventarului bunurilor. Hotărârea Guvernului este actul administrativ de autoritate supus controlului instanței de contencios administrativ conform prevederilor art.23 din Legea nr.213/1998, iar hotărârea Consiliului Local este actul prealabil, premergător emiterii Hotărârii Guvernului.
Prin urmare procedura prealabilă trebuia îndeplinită de către reclamant doar față de Hotărârea Guvernului atacată, nu și față de hotărârea Consiliului Local.
În speță reclamantul a făcut dovada depunerii plângerii prealabile (fila 5-6).
Pentru aceleași considerente, Curtea apreciază că și excepția tardivității acțiunii este nefondată, deoarece termenul de introducere a acțiunii curge de la data luării la cunoștință a actului vătămător, ori actul vătămător, așa cum s-a arătat este hotărârea de Guvern, nu hotărârea emisă de autoritățile locale privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public, care sunt acte prealabile, cu caracter preparator și care nu produc efecte juridice proprii, fiind supuse aprobării prin actul de autoritate a Guvernului, ori, instanța a respins excepția tardivității acțiunii formulată de Guvernul României.
Obiectul cererii de chemare în judecată vizează nelegalitatea G nr.974/2002 privind atestarea domeniului public al județului A, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, precum și Hotărârea Consiliului Local A I nr.267/1999 privind declararea unor bunuri ca aparținătoare domeniului public al municipiului A I și însușirea inventarului acestora, astfel că rolul instanței de contencios administrativ este acela de a verifica dacă includerea terenului în litigiu în domeniul public al municipiului AIs -a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr.213/1998 și dacă această operațiune a avut drept consecință vreo vătămare a drepturilor recunoscute de lege reclamantului în sensul art.1 din Legea 55/2004.
În susținerea dreptului său de proprietare reclamantul a dovedit cu actele de stare civilă că este moștenitorul lui, în calitate de fiu.
Din copia nr. 4575 AIr ezultă că proprietarul terenului cu nr.top 4968/2/1 în suprafață de 892 mp. este antecesorul reclamantului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că din terenul cu nr.top 4968/2/1, suprafața de 193 mp. determinată de punctele s-p-r-s din schiță este din punct de vedere scriptic inclusă în strada - - (fostă ), iar din punct de vedere faptic este drum de acces privat în incinta SC SA.
În ceea ce privește o suprafață de 8 mp. teren din același nr. topografic determinată prin punctele m-n-t, aceasta aparține faptic de str.- -.
De asemenea expertul precizează că, în fapt, lungimea străzii - - este de 560, 5, iar lungimea acesteia din nr.HG974/2002 este 385 și că potrivit Planului Urbanistic General din 1996 suprafața de 193 mp ar fi trebuie să fie inclusă în componența străzii.
În anexa 2 nr.HG974/2002 poz.749, atacată în cauză, se arată că face parte din domeniul public de interes local str.- -, între strada - - limita, m, l = 10, S = 5850 mp.
Aceleași mențiuni sunt cuprinse și în anexa nr.2, poz.302 a C nr.267/15.11.1999 emisă de Consiliul Local al municipiului A
Față de cele arătate mai sus, rezultă că prin cele două acte atacate au fost considerate ca făcând parte din domeniul public de interes local al municipiului A I și o suprafață de teren de 201 mp. din nr. top 4968/2/1.
Potrivit art.6 alin. 1 din Legea nr.213/1998 " fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării de către stat."
Cele două autorități pârâte nu au justificat vreuna din modalitățile prevăzute la art.7 din Legea nr.213/1998 pentru înscrierea terenului în discuție, în inventarul întocmit.
Având în vedere cele arătate, instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu și a vătămării suferite prin includerea bunului în anexa 2 poz.749 a nr.HG974/2002.
Susținerea pârâtului Guvernul României cu privire la efectele limitate ale actului administrativ reprezentat de nr.HG974/2002 care nu constituie ci doar atestă un drept de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale și prin urmare această măsură pur declarativă exclude o vătămare ce s-ar putea aduce unui drept de proprietate privată al unui terț, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece HG nr.974/2002 reprezintă un act administrativ de autoritate adoptat în baza art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998, supus controlului instanței de contencios administrativ, conform prevederilor art.23 din aceeași lege. Hotărârea stabilește caracterul de bunuri ce compun domeniul public al unităților administrativ teritoriale, nefiind relevant dacă are efect declarativ sau constitutiv de drepturi, față de împrejurarea că poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.
De asemenea, chiar dacă prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului AIs -au prevăzut bunurile care constituie domeniul public, această hotărâre a fost confirmată prin Hotărârea Guvernului, care stabilește, în final, calitatea bunurilor respective, Guvernul având posibilitatea de a verifica dacă s-a procedat legal la stabilirea calității acestor bunuri și să procedeze la o modificare a situației juridice pentru îndreptarea eventualelor erori care s-ar fi produs.
Ca atare, hotărârea Consiliului local, este, așa cum s-a mai arătat, un act prealabil adoptării hotărârii guvernului, ultima hotărâre fiind actul care în final stabilește regimul juridic al bunurilor ce constituie domeniul public al municipiului și este un act juridic cu forță superioară față de hotărârea consiliului local, emitentul fiind răspunzător de legalitatea actului atacat.
Pentru aceleași considerente, instanța apreciază că nu prezintă relevanță sub aspectul posibilității de a ataca hotărârea de guvern, împrejurarea că nu a fost atacată anterior hotărârea consiliului local, așa cum susține pârâtul Guvernul României.
Pentru considerentele arătate, instanța în baza art.1 raportat la art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamant în sensul că va anula parțial poziția nr.749 din anexa nr.2 a nr.HG974/2002, cu privire la suprafața de 201 mp. delimitată depunctele m-t-s-r-p-n,conform expertizei topografice efectuate în cauză de expert, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deoarece s-a constatat nelegalitatea parțială a HG nr.974/2002 se va reține că și Hotărârea nr.267 din 5.11.1999 emisă de Consiliul Local al municipiului AIe ste nelegală în ce privește includerea în domeniul public al municipiului a unor bunuri pentru care reclamantul a făcut dovada că nu au această calitate, astfel că se va anula parțial și poziția 302 din Anexa 2 acestei hotărâri în sensul arătat pentru hotărârea de Guvern.
În baza art. 274 cod procedură civilă va obliga pârâții să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei plângerii prealabile și excepția tardivității.
Admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul domiciliat în O, Parcul, nr. 4,. 4, jud. în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în B, sector 1, P-ța - nr. 1 șiCONSILIUL LOCAL A Iși în consecință:
Anulează parțial poz.302 din anexa nr.2 a Hotărârii nr.267/5.11.1999 emisă de Consiliul Local al Municipiului A I și poziția nr.749 din anexa nr.2 a nr.HG974/2002, cu privire la suprafața de 201 mp. delimitată depunctele m-t-s-r-p-n,conform expertizei topografice efectuate în cauză de expert, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.sent.
Tehnored.5 ex.
În 3.11.2009.
3 com.
recl.- O, Parcul, nr. 4,. 4
Pârât- GUVERNUL ROMÂNIEI B, sector 1, P-ța - nr.1
Pârât- CONSILIUL LOCAL A I,-, jud.
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
