Anulare act administrativ . Sentința 169/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.169/F/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții UNIUNEA NAȚIONALĂ A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA, CONSILIUL DE DISCIPLINĂ AL UNIUNII NAȚIONALE A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA, CONSILIUL UNIUNII NAȚIONALE A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA, CAMERA NOTARILOR PUBLICI B, COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI NOTARILOR PUBLICI B și CAMERA NOTARILOR PUBLICI A I, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 25noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 2009, și apoi din lipsă de timp pentru data de 9 decembrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal la data de 07.09.2009, sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici B și Camera Notarilor Publici A I, în principal anularea Hotărârii nr 207/05.06.2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr 2/2009 și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, iar în subsidiar, anularea Hotărârii nr 207/05.06.2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr 2/2009 și în consecință, admiterea contestației formulată împotriva Hotărârii nr 1/28.02.2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr 2/2009 în sensul ca, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr 2/2009, iar în subsidiar să se dispună respingerea acțiunii disciplinare formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B și respingerea cererii de intervenție în interesul altuia formulată de Camera Notarilor Publici A I, cu cheltuieli de judecată.
În legătură cu capătul de cerere privind casarea cu trimitere spre rejudecare la Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, în motivarea acțiunii, se arată următoarele:
Prin hotărârea contestată, completul de judecată al Consiliului Uniunii concretizează sub forma a două fraze motivarea soluției, fără a preciza de ce criticile sunt nefondate, de ce faptele respective reprezintă abateri disciplinare, respectiv "nu motivează în niciun fel", motivarea suferind de trei feluri de vicii: să fie inexistentă, să fie inexactă și să fie insuficientă.
Prin raportare la dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, se susține că judecătorul ( completul de judecată al Consiliului Uniunii ) are obligația să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar motivarea trebuie să se refere la toate actele dosarului și să fie în concordanță cu ele.
Hotărârea atacată este lipsită de fundament juridic, necorespunzătoare împrejurărilor de fapt, dovedite cu probe concludente și necuprinzând motivele adoptării ei.
Instanța Consiliului Uniunii nu a motivat în fapt și drept împrejurările care au stat la baza formării hotărârii pronunțate, astfel că, față de aceste considerente, apare ca nelegală soluția atacată.
În consecință, reclamantul consideră că în cauză sunt întrunite condițiile anulării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare.
În legătură cu solicitarea de trimitere spre rejudecare a cauzei la Colegiul de Disciplină, în motivarea acțiunii se arată următoarele:
Sunt reiterate toate aspectele prezentate anterior și în privința hotărârii Colegiului de Disciplină. De asemenea, din același punct de vedere se mai arată că, deși Colegiul de disciplină a constatat tardivitatea formulării întâmpinării, ceea ce ar echivala, în opinia reclamantei, cu decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și a ridica excepții, în afara celor de ordine publică, însă, din hotărârea Colegiului ar rezulta că pârâtului i s-au încuviințat probe în acest sens făcându-se referire la depoziția martorei. S-a mai arătat că același organ jurisdicțional a omis a se pronunța asupra tuturor apărărilor din întâmpinare și a "încurcat în mod nepermis stadiul procesual" în care se aflau, reclamantul referindu-se la faptul că în motivarea hotărârii s-a făcut vorbire despre hotărârea instanței de fond, deși acesta era chiar stadiul soluționării cauzei. Sub acest aspect, s-a concluzionat în sensul că, datorită caracterului devolutiv al acestei faze procesuale, Colegiul trebuia să cerceteze toate apărările pârâtului formulate oral sau în scris.
Criticile au mai vizat și lipsa motivării întrunirii condițiilor răspunderii disciplinare și nici admiterea cererii de intervenție precum și faptul că, deși Colegiul a încuviințat și administrat probe, a omis să le analizeze fără vreo justificare.
De asemenea, s-a mai susținut că prin modul în care a fost motivată hotărârea, s-a realizat o "încălcare flagrantă a celor mai elementare drepturi ale omului și cetățeanului și, în special, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare". S-a făcut referire în acest sens la art 11 și 20 din Proclamația Universală a Drepturilor Omului și la art 16 al 8 și art 21 din Constituția României.
De asemenea, criticile vizează și aplicarea principiului non reformatio în pejus, arătându-se următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului UNPR nr 287/14.11.2008, pe de o parte a fost admisă contestația formulată de către reclamant împotriva Hotărârii Consiliului de disciplină al nr 3/14.06.2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare Consiliului de disciplină, iar pe de altă parte a fost respinsă contestația formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B împotriva aceleiași hotărâri.
În opinia reclamantului, în rejudecare s-a aflat în propria sa cale de atac, neputându-se crea o situație mai grea pentru partea care a exercitat calea de atac.
Față de soluția pronunțată prin Hotărârea nr 3/14.06.2008 a Colegiului de Disciplină prin care s-a aplicat reclamantului sancțiunea amenzii în cuantum de 20 lei, prin Hotărârea nr 287/14.11.2008 a aceluiași colegiu, trebuia să-și producă efectele principiul non reformatio in pejus. în sensul că nu se putea agrava situația reclamantului în propria cale de atac. În argumentarea acestei susțineri, s-a arătat că dispozițiile art 372 al 1 cod procedură civilă se aplică și în procedura cercetării prealabile.
În legătură cu înțelesul expresiei "neagravarea situației", reclamantul susține că practica și doctrina au arătat că aceasta trebuie să aibă o largă cuprindere, principiile degajate de dispozițiile textului de lege anterior menționat urmând să-și găsească aplicabilitatea ori de câte ori, în mod concret, datorită implicațiilor procesuale căilor de atac declanșate de una dintre părțile din proces, ar putea înrăutăți situația acestora.
Datorită faptului că, între alte soluții, instanța de control judiciar poate dispune și desființarea cu trimitere spre rejudecare, s-a subliniat faptul că obligarea respectării dispozițiilor principiului non reformatio in pejus se menține în orice cadru procesual declanșat ca urmare a declarării căii de atac de către cel cercetat.
Instanța care a primit cauza în urma desființării cu trimitere spre rejudecare, nu putea, în opinia reclamantului, să aplice o pedeapsă mai mare decât cea stabilită prin hotărârea desființată în urma căii de atac a celui cercetat.
În propria cale de atac a reclamantului nu putea fi sancționat cu o amendă mai mare de 20 lei.
Reclamantul a susținut în motivarea acțiunii și inadmisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulată de Colegiul director al Camerei notarilor publici A
În acest sens, s-a arătat că procedura în atragerea răspunderii disciplinare a notarului public este reglementată de art 31-35 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr 36/1995 aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr 710/C/1995.
Au fost prezentate aceste dispoziții arătându-se că cererea de intervenție nu poate fi admisă nici în principiul întrucât prevederile anterior menționate nu prevăd posibilitatea formulării unei astfel de cereri, iar admiterea ei echivalează cu o adăugare la lege.
De asemenea, s-a susținut că pentru ca o asemenea cerere să devină admisibilă, este necesară justificarea unui interes, procedura desfășurată în fața Consiliului neaducând acestei părți nici un avantaj legal, ci urmărind doar șicanarea reclamantului.
Singurul interes în cadrul promovării unei acțiuni disciplinare îl reprezintă atragerea răspunderii notarului public care este de competența exclusivă a propriei Camere, respectiv a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici
Reclamantul a mai susținut prin acțiunea sa că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale răspunderii disciplinare.
Pornindu-se de la dispozițiile art 39 din Legea nr 36/1995 și de la solicitările Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici B privind faptele ce ar fi atras răspunderea disciplinară, a fost prezentată situația de fapt privind respectarea prevederilor Codului fiscal și s-a susținut lipsa intenției în săvârșirea așa-zisei fapte.
Astfel, s-a arătat că în primele zile ale anului 2008 nu existau nici un fel de îndrumări ale organelor fiscale referitoare la modificările aduse Codului fiscal după data de 1 ianuarie 2008 referitoare la prezentarea dovezii de achitare a TVA și în privința persoanelor fizice.
Actele în discuție s-au autentificat la B datorită refuzului notarilor publici din municipiul S de a le autentifica fără a solicitat părților să facă dovada achitării TVA ca vânzătoare de imobile noi.
Având în vedere că data de 07.01.2008 era prima zi în care se lucra în anul respectiv și nefiind la curent cu poziția notarilor brașoveni cu privire la această problemă, reclamantul a luat legătura cu câțiva colegi care i-au confirmat faptul că nu trebuie plătit TVA aferent prețului de vânzare, cel puțin la acel moment, acesta fiind motivul pentru care a acceptat autentificarea acestor contracte la
La solicitarea reclamantului, vânzătoarea a cerut unui notar public din Soc opie a expertizei valorice în vigoare la acea dată în S, expertiză pe care reclamantul a primit-o la data de 08.01.2008.
Acea expertiză era valabilă pentru anul 2007 întrucât la data prezentării acesteia nu intrase în vigoare o nouă expertiză pentru anul 2008.
Contractele urmau a fi autentificate la B în zilele de 10. 01.- 11.01.2008.
Însă, întrucât exista un număr de 5 garsoniere care presupuneau creditarea unei bănci finanțatoare, Credit Sucursala S, care nu a finalizat dosarele de credit până la data de 10.01.2008, autentificarea acestor contracte s-a amânat până la 17.01.20008.
Între timp, contrar dispozițiilor Codului Fiscal care prevăd obligativitatea existenței unei expertize valorice începând cu data de 1 ianuarie 2008, Camera Notarilor Publici AIa pus la dispoziția notarilor publici expertiza pentru anul 2008, după 10.01.2008, astfel că la data autentificării respectivelor contracte de către reclamant, respectiv 17.01.-18.01.2008, există o nouă expertiză în vigoare, conform căreia valoarea minimă se stabilește în raport de suprafața fiecărei garsoniere rezultă din dezmembrarea mansardei.
În opinia reclamantului ca notar public era doar că calculeze corect taxele, ceea ce s-a și întâmplat atât timp cât cel mai mic preț declarat reprezenta 150% din valoarea minimă cuprinsă în expertiza pe care o avea la dispoziție.
Aplicând valoarea mai mică a perceput un onorariu mai mic, TVA - ul la onorariu a fost evident unul lai mic, impozitul pe tranzacție mai mic și taxa pentru intabulare mai mică.
De îndată ce a sesizat acest lucru, încă din 24 martie 2008, remediat greșeala și a plătit suplimentar atât impozitul de 3% pe tranzacție, cât și tariful pentru intabulare la Cartea Funciară.
Prin urmare, s-a susținut că, orice greșeală ar fi săvârșit nu a săvârșit-o cu intenție, iar de îndată ce și-a dat seama de ea a luat toate măsurile necesare pentru aor emedia.
S-a mai făcut vorbire în motivarea acțiunii și despre respectarea normelor deontologice privind concurența, pornindu-se de la faptul că abaterea disciplinară constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție prin care se încalcă norme legale.
Astfel, s-a arătat că, la calificarea unei fapte ca fiind abatere disciplinară gravă trebuie avute în vedere o serie de criterii: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a persoanei, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală a notarului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Față de aceste criterii și în raport de împrejurările speței, nu se poate reține că se face vinovat de abatere disciplinară gravă, nesăvârșind nici o faptă care să aducă atingere onoarei sau deontologiei profesionale.
Plecând de la principiul statuat în art. 29 alin. 1 Codul deontologic al notarilor Publici din România: ( non la edere), se reglementează în art. 29 alin. 2 din Codul Deontologic al Notarilor Publici din România ca neîndeplinirea cu rea - credință sau ignorarea de către notarul public a îndatorării de a nu săvârși actele de concurență neprincipială menționate la art. 28, atrag răspunderea lui pentru atingerea adusă onoarei și probității profesionale, în condițiile legii, regulamentului, statutului și prezentului cod.
S-a mai susținut că autentificarea contractelor, la B de către reclamant nu a fost rezultatul vreunei inatenții frauduloase, cât timp colegii notari publici din S au refuzat autentificarea acestora din rațiuni de interpretare personală a dispozițiilor Codului fiscal.
Nu a urmărit cu intenție, nici direct nici indirect, să încalce vreo normă de deontologie profesională sau de concurență față de ceilalți colegi.
Mai, a plătit suplimentar atât impozitul de 3 % pe tranzacție, cât și tariful pentru intabulare la Cartea Funciară aferent elementelor indicate în expertiza aferentă anului 2008.
Proprietarii nu au urmărit să plătească mai puțin pentru dezmembrări sau impozite mai mici, iar cumpărătorii nu au solicitat plata unor onorarii și tarife CF "preferențiale".
Toți au dorit însă ca actele de vânzare - cumpărare să fie autentificate la momentul respectiv și să nu achite o taxă care nu a făcut obiectul înțelegerii dintre ei la momentul în care au hotărât vânzarea - cumpărarea garsonierelor, respectiv TVA-ul aferent prețului corect.
Pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici B și Camera Notarilor Publici A I au formulat în cauză întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată și constatarea că actele criticate sunt temeinice și legale.
1. Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat, în principal anularea Hotărârii Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr.207/05.06.2009 și trimiterea spre rejudecare, în temeiul art.261 alin.1 pct.5 cod procedură civilă.
În opinia pârâtelor, aprecierea principiului legalității, în cauza de față, trebuie făcută în raport cu sursele și limitele sale
Legislația notarială reglementează doar unele aspecte referitoare la modalitatea soluționării cauzelor civile, dar întregindu-se cu dispozițiile normelor generale, respectiv cod civil și cod procedură civilă.
Chiar dacă are elemente asemănătoare cu procedura judiciară, procedura judecării abaterilor disciplinare este puțin diferită.
Este vorba nu de o veritabilă hotărâre judecătorească, ci de un act administrativ-jurisdicțional, nu de judecători, ci de juriști-notari publici, al căror scop este de lărgire a controlului faptelor, pentru întărirea prestigiului profesional.
Actul administrativ-jurisdicțional este emis nu pentru a tranșa, ci pentru a face posibilă aplicarea legii la o situație determinată.
Dacă exigențele legalității se întind asupra tuturor elementelor acțiunii administrative, ar trebui ca rolului ei să se reducă la elaborarea mecanică a actelor ce-i sunt specifice.
în procedura elaborării unei hotărâri judecătorești, "instanța" trebuie să înlănțuiască logic trei operațiuni:
- aprecierea faptelor ( expunerea pe larg a faptei );
- identificarea și interpretarea regulilor de drept aplicabile ( art.28 lit. f și g din Codul deontologic, art.39 lit. d, art.40 și 41 din Legea nr.36/1995 );
- deducerea consecințelor și exprimarea prin pronunțarea hotărârii ( respingerea apărărilor, aprecierea ca fiind gravă a faptei și aplicarea sancțiunii).
Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de conținut.
Amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, de circumstanțele fiecărui caz, punând în balanță avantajele și dezavantajele deciziei luate, proporționalitatea măsurii cu situația care a creat-
Apărările reclamantului au fost înlăturate, deoarece acestea nu au fost în măsură să formeze convingerea de inexistență a abaterilor acestuia și cea mai bună dovadă a faptului că au existat, este chiar faptul că însuși reclamantul se apără recunoscând implicit că a săvârșit abateri atunci când declară că a remediat majoritatea faptelor. Această afirmație are dublu sens: unul de recunoaștere a comiterii unor abateri, iar cel de al doilea de recunoaștere că nu au fost toate remediate.
Nu au fost ignorate mijloace de probă și dovezi "hotărâtoare", așa cum încearcă să acrediteze ideea reclamantul, toate acestea fund avute în vedere, dar nefiind convingătoare
În opinia reclamanților, se omite a se preciza că Hotărârea atacată a fost pronunțată la o dată ulterioară judecării cauzei, pentru că "instanța" avea nevoie de timp pentru a delibera, încheierea nr. 185/22.05.2009 expunând pe larg toate solicitările si probele avute în vedere la luarea deciziei.
2. S-a solicitat respingerea cererii ca nefondată, constatând că Hotărârea Consiliului de disciplină este temeinică și legală.
În această fază procesuală, s-a stabilit într-o manieră clară și concisă, pe baza probelor existente la dosar, faptul că notarul public a perceput taxe pentru actele autentificate în anul 2008, pe baza expertizelor din anul 2007, încurajând astfel " turismul notarial", încălcând legislația fiscală și normele deontologiei profesionale.
Neconcordanțele pe care le invocă reclamantul, fie nu există, fie nu sunt vătămătoare, Consiliul de disciplină având în vedere la pronunțarea deciziei întregul material probator al cauzei.
Se încearcă abaterea atenției de ia problemele grave ale fondului cauzei, prin specularea unor eventuale greșeli de redactare.
3.
1. principiului "non reformatio in pejus".
Principiul invocat de reclamant și motivat pe larg și subiectiv comportă câteva condiții, acestea nefiind întrunite în speță.
Hotărârea Consiliului de disciplină a fost casată cu trimitere, fără a se intra în cercetarea fondului, părțile fiind repuse în situația anterioară.
Aplicarea principiului enunțat, cu îndeplinirea și a celorlalte condiții, ar fi fost posibilă, în cazul reținerii și soluționării cauzei de către instanța de recurs.
O înrăutățire a situației părții ar putea fi apreciată doar prin perspectiva prelungirii procesului.
Principiul " non reformatio in pejus este limitat numai la calea de atac proprie, putând fii invocat în acele situații când partea a atacat în mod solitar hotărârea pronunțată.
Or, Hotărârea pronunțată de Consiliul de disciplină a fost atacată de ambele părți, ceea ce exclude beneficiul propriei căi de atac
" In cazul declarăm recursului și de partea adversă controlul este bilateral, iar egalitatea părților și contradictorialitatea exclud beneficiul ce decurge din exercitarea solitară a respectivei căi de atac" (, ).
2. Critica privind admiterea cererii de intervenție a Camerei Notarilor Publici AIe ste nefondată.
Aplicarea prin împrumut a unor norme juridice se realizează cel mai adesea prin mecanismul trimiterii la acea normă, cum e cazul art.104 din Legea nr.36/1995, care face posibilă aplicarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
În baza art.49 alin.1 Cod procedură civilă " are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", Consiliul de disciplină a admis cererea de intervenție accesorie.
Terțul nu reclamă un drept propriu ci sprijină numai apărarea celui pentru care intervine.
Caracterul interesului promovării unei acțiuni nu poate fi conceput în mod rigid.
In sistemul nostru de drept acțiunea poate fii promovată și de alte persoane sau organe decât cele care se pretind titulare ale unui drept subiectiv.
Este cazul acțiunii exercitate de un grup care urmărește realizarea unui interes colectiv.
Interesul este profesional și în rezonanță cu obiectivele urmărite de organizația profesională.
Colegiul director al CNP Baf ost sesizat de Colegiul Director al CNP A I, în urma plângerilor notarilor publici, cu privire la exercitarea neconformă a activității de către notarul public, astfel că, până la finalizarea demersului și punerea în aplicare a măsurilor dispuse, interesul este justificat.
3. Față de faptele reținute ca abateri de Comisia de control, pârâții au arătat că este evidentă încălcarea disciplinei și deontologiei profesionale.
Faptul că persoanele fizice au dorit să încheie respectivele acte la biroul domnului notar nu îl exonerează de obligația respectăm legii și a celorlalți colegi.
Respectarea voinței părților nu poate fi opusă respectării legii
Rolul notarului public este de a desluși raporturile reale dintre părți cu privire la actul care îi încheie, scopul acestuia, să dea lămuriri și să corecteze voința acestora până la concordanța cu legea (art 45 din Legea nr.36/1995, art. 11 Codul deontologic).
Pentru antrenarea răspunderii disciplinare nu este necesară producerea unui prejudiciu material ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare, ci este suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă concretă ce constă în încălcarea cu vinovăție a obligațiilor sau normelor de comportare.
La aprecierea vinovăției, respectiv a culpei autorului faptei ilicite, se are în vedere diligenta ce se poate pretinde persoanelor aflate în situația autorului faptei ilicite și nu în funcție de însușirile personale ale autorului faptei, astfel încât se folosește drept criteriu diligenta maximă pe care trebuie să o depună o persoană, adică conduita morală într-o anumită situație.
S-a reținut, pe baza probelor existente, că notarul public a acceptat taxarea actelor instrumentate în funcție de valorile cuprinse în raportul de expertiză pentru anul 2007, pus la dispoziție de vânzătoare, producând consecințe grave, prin neîncasarea și nevirarea la bugetul statului a impozitului pe transferul dreptului de proprietate, TVA, impozit pe venit încălcându-se astfel dispozițiile Codului fiscal.
De asemenea, reclamantul a adus atingere intereselor CNP B, prin diminuarea contribuției, precum și intereselor celorlalți notari publici din ambele Camere, prin concurență neloială.
Nu poate fi primită apărarea privind inexistența faptei, concluzia fiind de sfidare a dispozițiilor notariale.
Ca urmare, s-a solicitat să se constate, că notarul public și-a încălcat obligațiile stabilite de Legea nr.36/1995 și Codul deontologic, săvârșind astfel abatere disciplinară gravă, abatere de natură a aduce grave prejudicii întregului sistem notarial, nu numai Camerei din care notarul face parte.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarul nr 2/2008 al Consiliului de Disciplină al în care a fost dată hotărârea nr 3/14.06.2008, dosarul nr 3/2008 al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în care a fost dată hotărârea nr 287/14.11.2008, dosarul nr 1/2009 al Consiliului de disciplină al în care a fost dată hotărârea nr 1/28.02.2009 și dosarul nr 2/2009 al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în care a fost dată hotărârea nr 207/05.06.2009.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 10.04.2008, a fost înregistrată pe rolul Consiliului de Disciplină al, sub nr 2/2008, acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B împotriva notarului public prin care s-a solicitat, în temeiul art 39, 40 și 41 din Legea nr 36/1995, aplicarea unei dintre sancțiunile prevăzute de lege, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite.
S-a solicitat sancționarea disciplinară a notarului public pentru săvârșirea următoarelor fapte:
- nerespectarea prevederilor Codului fiscal cu privire la aplicarea valorilor stabilite prin expertiza camerei Notarilor Publici AIp entru municipiul S, în cazul în care valorile declarate de părți sunt inferioare celor din expertiza Camerei, expertiză aflată în vigoare la data de 01.01.2008.
În acest sens, s-a arătat că fapta evocată a produs consecințe grave prin neîncasarea și virarea la bugetul de stat a impozitului pentru transferul dreptului de proprietate, a TVA calculat la onorariul notarial și a impozitului aferent venitului notarului, ce trebuiau calculate la nivelul expertizei în vigoare pentru anul 2008 și nu la nivelul celei aferente anului 2007, cum a procedat notarul.
- nerespectarea normelor deontologice privind concurența prevăzute în Codul deontologic și Statutul prin acceptarea de către notar a unor valori de taxare sub nivelul minim cuprins în normele aflate în vigoare.
S-a precizat că cercetarea prealabilă a fost efectuată la data de 01.04.2008, actele întocmite fiind anexate acțiunii.
Prin hotărârea nr 3/14.06.2008, Consiliul de disciplină al a admis acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B împotriva notarului public și, în baza art 39 corob cu art 41 al 1 lit. b din Legea nr 36/1995 a aplicat pârâtului sancțiunea amenzii în cuantum de 20 lei.
La emiterea aceste hotărâri au fost avute în vedere următoarele:
La sesizarea Camerei Notarilor Publici A I, prin actul de sesizare nr. 437/12.02.2008, Camera Notarilor Publici Bad ispus efectuarea unui control, în data de 15.02.2008, la biroul notarului public pentru verificarea aspectelor semnalate de camera A I cu privire la autentificarea mai multor acte translative de proprietate, având ca obiect bunuri imobile situate în municipiul S, cu nerespectarea valorilor minime de expertiză, aplicabile în acest municipiu.
Comisia de control prin Nota de constatare nr. 200 din 21.02.2008.a reținut că în zilele de 17.01.2008 și 18.01.2008, la sediul biroului său din municipiul B, notarul public a autentificat un număr de 46 de acte, toate având ca obiect imobile (garsoniere) rezultate în urma supraetajării unor blocuri din municipiul Aceste acte au fost autentificate fără ca părțile să facă dovada achitării TVA-ului aferent în conformitate cu Codul fiscal în vigoare de la 1.01.2008, iar taxarea lor s-a făcut în funcție de valorile cuprinse în expertiza imobiliară valabilă pentru anul 2007.
Prin prisma art. 141 alin. 2 lit. f coroborat cu art. 127 Cod fiscal, TVA-ul se aplică persoanelor care realizează operațiuni imposibile de natura livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii ca rezultat alunei activități economice desfășurate în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuare. Or, activitatea desfășurată de vânzători, în speță soții și, este a unor persoane care au realizat venituri cu caracter de continuitate dat fiind faptul că aceștia au construit în municipiul S în jur de 200 garsoniere prin mansardarea unor blocuri, garsoniere pe care apoi le-au vândut.
Prin faptul că notarul public a acceptat taxarea actelor privind imobilele din municipiul S în funcție de valorile cuprinse în expertizele valabile pentru anul 2007, puse la dispoziția notarului de către vânzătoarea și nu a respectat valorile stabilite prin expertiza Camerei Notarilor Publici AIv alabilă pe anul 2008, deși aceasta se adusese la cunoștința tuturor notarilor din cadrul CNP AIp rin adresele nr. 2557/10.12.2007, nr. 2607/27.12.2007 și nr. 6/3.01.2008, și prin faptul că a autentificat actele în cauză fără a respecta valorile în vigoare la data încheierii actelor, majorate în 2008, în raport cu expertiza din 2007 cu aproape 90%, acesta a produs consecințe grave prin neîncasarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitului pentru transferul de proprietate, neîncasarea TVA-ului calculat la onorariul notarial și a impozitului aferent venitului din onorariul notarului, toate acestea fiind venituri ale statului neîncasate din cauza modului cuplabil în care a acționat notarul public nesocotind dispozițiile Codului Fiscal.
Prin astfel de practici pârâtul a adus atingere și drepturilor Camerei Notarilor Publici B (prin diminuarea bazei de calcul a contribuției către aceasta), dar și drepturilor cuvenite Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară. Prin aceasta s-a creat în mod inevitabil o situație de concurență neloială față de colegii care au stabilit și încasat taxe și onorarii legale, pârâtul atrăgând clienții prin practici nelegale.
Fapta de a folosi onorarii și taxe sub nivelul minim constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f și g din Codul deontologic al notarilor publici. O asemenea faptă, prin consecințele sale, reprezintă și un comportament care aduce atingere onoarei și posibilități profesionale a făptuitorului și este sancționată de prevederile art. 39 lit. d din Legea nr. 36/1995.
Ca urmare, acțiunea disciplinară apreciată drept întemeiată, a fost admisă.
La individualizarea sancțiunii s-a avut în vedere gravitatea faptelor și, în conformitate cu prevederile art. 39 coroborat cu art. 41 alin.1 lit. b din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, s-a aplicat pârâtului sancțiunea amenzii în cuantum de 20 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație Camera Notarilor Publici B -Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B și notarul public.
Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici a criticat hotărârea contestată sub aspectul nelegalității sancțiunii aplicate, respectiv al cuantumul acesteia, susținându-se că o pe lângă pedeapsa prevăzută de lege pentru evaziune fiscală, suspendarea notarului pentru o perioadă de 6 luni nu ar fi exagerată.
Nu au fost criticate constatările Comisiei de Disciplină, soluția de admitere a acțiunii și legalitatea formală a aplicării unei sancțiuni.
Notarul public a criticat hotărârea mai sus menționată sub aspectul neîndeplinirii procedurii de citare cu acesta. S-a arătat că acesta nu a primit nicio citație pentru vreun termen de judecată, semnăturile de pe conformările de primire neaparținându-
Prin Hotărârea nr 287/14.11.2008, Consiliul Uniunii a admis contestația formulată de notarul public, a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei Consiliului de Disciplină spre rejudecare.
A respins contestația formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici
La emiterea acestei hotărâri, Consiliul Uniunii a avut în vedere următoarele:
Faptele săvârșite de notarul public - încasarea unor onorarii și taxe sub nivelul minim prevăzut - constituie o încălcare a prevederilor art. 28 literele f și g din Codul deontologic al notarilor publici care, prin consecințele sale, reprezintă și un comportament care aduce atingere onoarei și probității profesionale sancționată de prevederile art. 39 lit. d din Legea nr. 36/1995, așa cum corect a reținut și Consiliul de Disciplină în motivarea hotărârii sale. Însă, Consiliul de Disciplină nu a avut în vedere la individualizarea aplicării sancțiunii disciplinare gravitatea acestor fapte, soluția pronunțată fiind una foarte blândă.
Cu toate acestea, având în vedere că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, Consiliul Uniunii urmează să constate, conform art. 105 alin. 2 și art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă, că hotărârea pronunțată de Consiliul de Disciplină este lovită de nulitate.
În consecință, Consiliul Uniunii, în conformitate cu dispozițiile art. 40 și art. 41 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 și ale art. 34 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi a hotărât în unanimitate, respingerea contestației formulate de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B, admiterea contestației formulate de notarul public, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea Consiliului de Disciplină, cu mențiunea că la rejudecare să se țină cont de aspectele invocate în contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici
În urma acestei hotărâri, acțiunea disciplinară a fost din nou înregistrată pe rolul Comisiei de Disciplină, sub nr 1/2009.
În cursul rejudecării acțiunii disciplinare, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici AIa formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul reclamantul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici
Prin această cerere s-a solicitat, față de faptele notarului public pentru care s-a formulat acțiunea disciplinară, admiterea acesteia.
Prin Hotărârea nr 1/28.02.2009, Colegiul de Disciplină a admis acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B împotriva notarului public, a admis cererea de intervenție formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici A I și, în baza art 39 lit. d coroborat cu art 41 al 1 lit. c din Legea nr 36/1995, a aplicat notarului public sancțiunea suspendării pe o durată de 1 lună.
La emiterea acestei hotărâri, Consiliul de Disciplină a avut în vedere următoarele:
Prin Hotărârea nr. 287/14.11.2008, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România a admis contestația formulată de notarul public a respins contestația formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B și în consecință a casat hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la Consiliul de Disciplină.
Primind cauza, după casarea cu trimitere spre rejudecare, completul de judecată a reținut următoarele:
La data de 17 ianuarie 2008, pârâtul notar public, a autentificat 46 de acte pentru imobile situate în municipiul S, având în vedere pentru taxare valorile stabilite în raportul de expertiză pentru anul 2007. Din probele administrative în cauză și din declarația pârâtului este indubitabil faptul că pârâtul nu a verificat personal valorile din raportul de expertiză pentru anul 2008, deși putea și trebuia să solicite aceste valori, întreaga răspundere fiind a notarului instrumentelor. Motivarea că erau aplicabile valorile pentru anul în curs nu este demnă de a fi luată în considerare. Prevederea legală conform căreia valorile se actualizează în fiecare nou an fiscal, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie a fiecărui an, nu poate fi înlăturată. Astfel, în cazul în care pârâtul nu ar fi reușit să obțină noile valori, era obligat să amâne înregistrarea actelor pentru calcularea legală a taxelor.
Furnizarea valorilor mici, aplicabile anului 2007 de către vânzătoare, este făcută cu rea credință, cu interesul justificat de a achita taxe mai mici. În acest sens, declarația acesteia se reține, ca fiind părtinitoare și subiectivă.
Susținerea că notarii publici din municipiul S au refuzat autentificarea actelor pentru aplicarea TVA persoanelor fizice este contrazisă de declarațiile notarilor publici, -, și cu sediul birourilor notariale în S, aflate la dosar.
De altfel, faptul că pârâtul a achitat diferența rezultă din calculul taxelor conform expertizei din 2008 față de valorile din anul 2007 valorează drept recunoaștere a faptei sale iar susținerea sa că a achitat diferența în momentul în care a aflat noile valori nu este conformă cu realitatea, achitarea diferențelor fiind făcută abia după promovarea acțiunii disciplinare.
Hotărârea instanței de fond nu a fost criticată sub aspectul aprecierii probelor și clarificarea faptei ca abatere disciplinară.
Instanța a reținut că în cauză s-a formulat o cerere de intervenție accesorie de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici A I în sprijinul reclamantului Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici B, având termenul în cunoștință.
În baza art. 49 (1) Cod procedură civilă " oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", iar în baza art. 49 (3) "Ea este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia".
Ca urmare a admis, cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtului, reclamantul solicită respingerea întâmpinării depusă de pârât ca tardivă. Văzând art. 114 al 2 Cod procedură civilă, pârâtul trebuia să depună întâmpinarea cel mai târziu cu 5 zile înainte de judecată astfel, încât urmând a fi respinsă ca tardivă. De asemenea, reclamntul a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Cu privire la această cerere, instanța a considerat-o redundantă, cauza fiind în rejudecare. Concluziile scrise depuse la fond de reclamant sunt actuale și relevante astfel încât această cerere a fost respinsă.
Susținerea pârâtului cu privire la inadmisibilitatea agravării situației în propria cale de atac nu este aplicabilă în speță, soluția pronunțată de instanța de fond fiind contestată atât de reclamant cât și de pârât.
În consecință, fapta pârâtului întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare de comportament care aduce atingere onoarei sau probității profesionale, faptă prevăzută de art. 39 lit. d din Legea nr. 36/1995 și de încălcare a prevederilor art. 28 lit. f și g din Codul deontologic cu privire la concurența neloială.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație notarul public care a solicitat în principal admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare Comisiei de Disciplină, iar în subsidiar, admiterea contestației și, pe fond, respingerea acțiunii disciplinare și a cererii de intervenție.
Motivele invocate au fost identice cu cele ale acțiunii ce formează obiectul prezentei cauze.
Prin hotărârea nr 207/5.06.2009, Consiliul Uniunii a respins contestația formulată și a menținut Hotărârea Consiliului de Disciplină.
La emiterea aceste hotărâri au fost avute în vedere următoarele:
Criticile formulate de notarul public sunt nefondate întrucât probele administrate existente la dosarul cauzei dovedesc pe deplin săvârșirea de către notar a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa.
Faptul că a încasat onorarii și taxe sub nivelul minim prevăzut constituie o încălcare a prevederilor art. 28 litere f și g din Codul deontologic al notarilor publici care, prin consecințele sale, reprezintă și un comportament care aduce atingere onoarei și probității profesionale sancționate de prevederile art. 39 litera d din Legea nr. 36/1995, așa cum corect a reținut și Consiliul de Disciplină în motivarea hotărârii sale.
În consecință, Consiliul Uniunii, în conformitate cu dispozițiile art. 40 și art. 41 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 și ale art. 34 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi, având în vedere faptele săvârșite, a hotărât respingerea contestației formulate de notarul public și menținerea profesiei de notar public pentru 1 lună.
Dispozițiile legale în materie sunt următoarele:
Legea nr 36/1995.
ART. 39
Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:
a) întârziere sau neglijență în efectuarea lucrărilor;
b) lipsă nejustificată de la birou;
c) nerespectarea secretului profesional;
d) comportament care aduce atingere onoarei sau probității profesionale.
ART. 40
Acțiunea disciplinară se exercită de Colegiul director și se judecă de Consiliul de disciplină.
Pentru suspendarea din funcție sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.
Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptățit să ia cunoștință de conținutul dosarului și să-și formuleze apărarea.
Consiliul de disciplină citează părțile și pronunță o hotărâre motivată, care se comunică acestora.
Împotriva hotărârii părțile pot face contestație la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.
Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanța judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.
Hotărârea definitivă se comunică și Ministerului Justiției.
Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabilește prin regulament.
ART. 41
Sancțiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor și constau în:
a) observație scrisă;
b) amendă de la 5 lei la 20 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei.
Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
c) suspendarea din funcție pe o durată de maximum 6 luni;
d) excluderea din profesie.
Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr 36/1995 aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr 710/C/1995.
Secțiunea a II-
Răspunderea disciplinară a notarului public
ART. 31
Pentru abaterile disciplinare prevăzute în art. 39 din lege, acțiunea disciplinară se exercită de Colegiul director, din oficiu, la sesizarea ministrului justiției sau a Biroului executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 60 de zile de la data când a luat cunoștință de existența unei abateri.
ART. 32
(1) Acțiunea disciplinară se judecă de către Consiliul de disciplină constituit în cadrul Uniunii.
(1^1) Consiliul de disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere ales de către Adunarea -ă pentru un mandat de 4 ani. Congresul adoptă hotărârea de constatare a alegerii membrilor Consiliului de disciplină.
(1^2) Consiliul de disciplină funcționează în mod independent, în baza unui regulament propriu adoptat de către Consiliul Uniunii în condițiile Legii nr. 36/1995, și nu se subordonează nici unui organ de conducere al Uniunii.
(2) În cazurile prevăzute de art. 40 din lege se efectuează obligatoriu o cercetare prealabilă de către Colegiul director al Camerei notarilor publici. În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, existența vinovăției, cât și orice date concludente. celui în cauză și verificarea apărării notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării. Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării, să solicite probe în apărare și să fie asistat de un alt notar public ori de un avocat.
(3) Consiliul de disciplină citează pentru termenul de judecată Colegiul director al Camerei notarilor publici și pe notarul public în cauză, căruia i se va aduce la cunoștință conținutul dosarului.
ART. 33
Hotărârea Consiliului de disciplină se pronunță cu majoritate de voturi și se redactează în cel mult 15 zile, comunicându-se atât notarului public, cât și Colegiului director al Camerei notarilor publici, în vederea exercitării dreptului de contestație la Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici.
ART. 34
(1) Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici soluționează contestațiile împotriva hotărârii Consiliului de disciplină cu citarea părților.
(2) Decizia Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici se pronunță cu majoritate de voturi, se redactează în termen de 15 zile de la pronunțare și se comunică părților.
ART. 35
Sancțiunile disciplinare de suspendare din funcție și de excludere din profesie se pun în aplicare prin ordin al ministrului justiției.
Se constată astfel că în cauză, Comisia de Disciplină aaf ost sesizată în condițiile art 31 și 32 al 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr 36/1995.
S-a realizat o primă soluționare a acestei acțiuni, prin admiterea sa și dispunerea aplicării sancțiunii amenzii maxime prevăzută de lege.
cu contestațiile Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici B și a notarului public, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, a admis contestația notarului și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Comisiei de Disciplină și a respins contestația Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici
Analizând criticile aduse de persoana cercetată și de organul de sesizare, se constată că primul a invocat nelegala sa citare, iar cel de al doilea, cuantumul prea mic al pedepsei aplicate.
Structura considerentelor Hotărârii nr 287/14.11.2008 a Consiliului Uniunii este împărțită în două, respectiv, una ce vizează fondul cauzei, invocată de Colegiul Director, în cadrul căreia Consiliul a rezumat și confirmat starea de fapt reținută prin hotărârea contestată, cu mențiunea că pedeapsa aplicată este prea blândă, și a doua prin care s-a constatat că susținerile notarului public privind neîndeplinirea procedurii de citare cu acesta în cursul soluționării acțiunii disciplinare în fața Comisiei de Disciplină sunt întemeiate, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.
Față de aceste argumente, s-a dispus admiterea contestației notarului public cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei și respingerea contestației Colegiului Director.
Această hotărâre nu a fost atacată în vederea supunerii sale controlului judecătoresc, astfel că dispozițiile materializate în soluționarea contestațiilor au caracter definitiv.
Fiind vorba despre organe jurisdicționale stabilite de lege, normele procedurale speciale în materie ce reglementează activitatea de soluționare a acțiunilor disciplinare exercitate împotriva notarilor publici, expuse anterior, se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Ca urmare, deși evident, în cadrul considerentelor hotărârii Consiliului Uniunii nr 287/14.11.2008, există contradicții referitoare la modul de analizare a contestației Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici B și modul de soluționare a acesteia, soluția dată acestei contestații care reprezintă rezultatul deliberării tuturor membrilor Consiliului, trebuia avută în vedere de Comisia de Disciplină cu ocazia rejudecării cauzei.
De asemenea, în măsura în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu notarul public în cursul primei soluționări a acțiunii disciplinare în fața Comisiei de Disciplină, acesta ar fi trebuit să fie, din punct de vedere procedural, primul aspect supus analizei de către organul jurisdicțional, urmând ca cealaltă contestație să fie analizată doar pentru ca, în cazul în care argumentele invocate ar fi fost justificate, să fie avute în vedere în cadrul rejudecării ( art 297 și 316 cod procedură civilă ).
După a doua rejudecare a acțiunii disciplinare de către Comisia de Disciplină, în urma admiterii acțiunii disciplinare s-a aplicat o pedeapsa mai mare decât prima și, cu toate că, în cadrul contestației formulate de notarul public împotriva acestei a doua hotărâri, a fost invocată încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, Consiliul Uniunii nu a cercetat cauza și sub acest aspect, rezumându-se să analizeze strict fondul cauzei și să constate temeinicia și legalitatea hotărârii contestate, cu consecința menținerii acesteia.
Într-adevăr, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului d e procedură civilă privitoare la judecata în primă instanță și în faza controlului judiciar, astfel că și dispozițiile art 296 și art 315 al 4 sunt aplicabile. Potrivit acestor dispoziții, instanța de control judiciar poate păstra ori schimba în tot hotărârea atacată, însă autorului căii de atac nu i se poate crea în propria sa cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Ca urmare, în măsura în care prin hotărârea nr 287/14.11.2008, Consiliul Uniunii a admis doar contestația formulată de notarul public, cu ocazia rejudecării nu se poate agrava situația contestatorului, în sensul aplicării principiului consacrat în doctrină non reformatio in pejus care garantează dreptul la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, urmare a admiterii în parte a acțiunii reclamantului, se impune anularea Hotărârii nr 207/05.06.2009 a Consiliului și a Hotărârii nr 1/28.02.2009 a Comisiei de Disciplină a pentru ca la soluționarea acțiunii disciplinare ca urmare a trimiterii spre rejudecare să se respecte dispozițiile principiului non reformatio in pejus, potrivit considerentelor mai sus invocate.
Celelalte capete de cerere vor fi respinse, neimpunându-se a mai fi analizate.
Cu ocazia rejudecării, Comisia de Disciplină va avea în vedere și celelalte critici invocate de reclamant.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂRE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în B,-,. 1K,. E,. 2, Județ în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România cu sediul în B, sector 1,-, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor din România cu sediul în B, sector 1,-, Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România cu sediul în B, sector 1,-, Camera Notarilor Publici B cu sediul în B, str -. -, nr. 2A, Județ B, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B cu sediul în B,-, Județ B și Camera Notarilor Publici A I cu sediul în A I,-, Județ A și, în consecință,
Anulează Hotărârea nr 207/05.06.2009 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr 2/2009 și Hotărârea nr 1/28.02.2009 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul nr 3/2009.
Obligă pârâtul Consiliul de Disciplină al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România să pronunțe o nouă hotărâre prin care să soluționeze acțiunea disciplinară exercitată de pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B față de reclamantul notar public, cu respectarea principiului non reformatio in pejus potrivit art 315 al 4 rap la art 296 cod procedură civilă.
Respinge celelalte capete de cerere ale acțiunii formulate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2009.
Președinte, - - | Grefier, - - |
Red. -22.02.2010
Dact - 26.02.2010/2 ex.
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru
