Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 170/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.170/F/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, având ca obiect "pretenții".
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 2009 și apoi din lipsă de timp pentru data de 9 decembrie 2009.
CURTEA,
Constată că la data de 28.09.2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL BRAȘOV -Secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce le-a fost cauzată de atacul animalelor sălbatice-lupi, în cuantum de 45.000 lei și acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 euro pentru tergiversarea procedurilor de despăgubire de mai bine de 2 ani.
În motivarea cererii introductive s-au fost arătate următoarele:
La data de 20 05 2009, sub nr.36 23/2.05.2009, reclamanții au înregistrat la genția pentru rotecția p. ediului Cop lângere prealabilă împotriva adresei acesteia nr. 2772/12 05 2009.
rin p. plângere au arătat că în arhiva genția pentru rotecția p. ediului C se găsesc 2 documente de constatare a pagubei de 79 de oi care au murit ca urmare a atacului produs de lupi și anume procesul verbal din data de 05 09 2007, înregistrat la rimăria p. cu nr. 2779/05 09 2007 și la genția pentru rotecția p. ediului C cu nr. 8100 din 06 09 2007, în care păgubitul identificat este evente, ca șef de și în al doilea proces - verbal din 01 09 2008, înregistrat la genția pentru rotecția p. ediului, cu nr 6782/01 09 2008, în care păgubitul este, identificat ca fiind evente.
-a mai susținut prin aceste procese verbale, reprezentanți ai genția pentru rotecția p. ediului C și AJVPS C, respectiv reprezentantul rimăriei p. oroșneul, prin viceprimar evente, au constatat fără echivoc pe teren existența unor pagube provocate plăților păgubite de către mai multe exemplare de animale sălbatice protejate de lege - lupi. În primul PV/05 09 2007, se atestă că în data de 04 09 2007 orele 21,00 în comuna oroșneul, la locul numit obolihel-, ciobanul evente a ajuns cu turma de 643 capete de oi și că, în timp ce se îndrepta spre locul de înnoptare turma a fost atacată de 3 lupi care au speriat oile. n urma acestui fapt oile speriate, vrând să fugă, au căzut în șanțul de desecare și s-au călcat în picioare una pe alta.
stfel comisia legal constituită din următoarele persoane: og - genția pentru rotecția p. ediului, arla, adislau și - ajvps C, evente - viceprimar comuna oroșneu i evente ihamer - parte păgubită (șef ), au menționat cauza directă a decesului a 42 capete de oi respectiv, "că s-au călcat în picioare, iar cauza indirectă atacul a 3 lupi. -a menționat și faptul că la oile moarte nu s-au constatat răni provocate de lupi. otodată la data controlului nu s-a cunoscut numărul oilor lipsă, continuând procesul de adunare ale oilor speriate în zonă. entru p. confirmare s-au făcut și poze, constatând decesul oilor. lterior la sfârșitul numărătorii au constatat lipsa încă a 16 oi fiind trecute de comisie pe spatele pv, la anexa care enumera și numerele de crotalii ale oilor decedate. Prin pv s-a dispus ca oile moarte să fie transportate la rotan p. prin grija primăriei orosneul.
rin p. al doilea proces -verbal din 01.09.2008 se atesta că în loc obolii de s-a produs atacul unor lupi la turma de oi aflată în aproprierea locuinței reclamanților oboli de, nr 106, și care s-a soldat cu moartea 3 oi, 1 rănită grav și care a fast sacrificată, 7 rănite ușor, 4 capete dispărute. venimentul s-a întâmplat în dimineața zilei de 30.08.2008, orele 3,15 - 3,30. Procesul/verbal a fost întocmit de dl ing. de la genția pentru rotecția p. ediului, în prezenta martorului sama și a părții vătămate evente. otodată s-au făcut fotografii și de paznicul de vânătoare din.
mai fost menționat și actul de constatare nr 2780/05.09.2007 întocmit de dl dr veterinar encs, medic veterinar zonal pe raza C din irecția anitară eterinară și entru p. iguranța limentelor C prin care precizează că n ziua de 05.09.2007 s-au constatat următoarele la comuna orosneul: în urma deplasării la lui evente care are în total de 643 capete ovine și din care au murit 42 capete în urma sufocării, turma a fost atacată de 3 lupi conform declarațiilor ciobanilor. n urma acestui fapt oile speriate au căzut în șanțul de desecare și s-au călcat în picioare una pe alta. La ile moarte nu s-au constatat răni provocate de lupi. adavrele oilor moarte vor fi transportate la rotan p. prin grija rimăriei p. oroșneu. S-a anexat lista cu crotaliile găsite la oile moarte și s-a emis certificatul sanitar-veterinar pentru subproduse animale ce nu sunt destinate consumului uman nr -/06 09 2007.
Reclamanții estimează paguba la suma de 45 000 lei, respectiv câte 400 lei pentru fiecare moartă/dispărută, adică 79 ori 400 =34 600 lei, restul pretențiilor decurgând din valoare miel 1-2 pe și 13 kg de caș pe an de.
In temeiul art. 13 alin. 3 din Legea nr. 407/2006, în opinia reclamanților, rebuie să fie achitată de autoritatea publică centrală de mediu.
În data de 25.05.2009, prin adresa nr 3623, genția entru p. rotecția ediului C a comunicat reclamanților că, întrucât potrivit dispozițiilor art 13 alin3 din Legea nr 407/2006, în vigoare la data celor două evenimente, răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vânatul din speciile strict protejate cuprinse în anexa 2 revine autorității publice centrale care răspunde de protecția mediului, plângerea acestora, însoțită de cele două procese verbale de constatare au fost înaintate inisterului ediului, cu propunerea de a studia posibilitatea acordării despăgubirilor solicitate. lterior, reclamanții au formulat și plângere prealabilă către inisterial ediului.
La data de 13 07 2009, reclaamnții au primit un răspuns de la inisterul ediului, eferitor la adresa înregistrată la minister sub nr 4132/ nn/27 05 2009, prin care li s-au comunicat următoarele:
n conformitate cu prevederile art 13 alin 1 din Legea 407/2006, cu ulterioare "în cazul pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic, se acordă despăgubiri"
onform dispozițiilor alin. 3 din articolul mai menționat "răspunderea pentru pagubele cauzate de vânatul din speciile strict protejate cuprinse în anexa 2 revine autorității publice centrale care răspunde de protecția mediului. n conformitate cu art. 56 alin 2 din actul normativ mai menționat, sunt în vigoare și în consecință se aplică normele din 18 iulie 2002 privind protecția culturilor agricole, și a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat, probate prin Hotărârea de Guvern nr.748/2002. otrivit p. acestor norme gestionarul fondului de vânătoare avea obligația da a-și îndeplini atribuțiile iar proprietarii sau deținătorii de animale domestice pentru a fi îndreptățiți la plata despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 3 din actul normativ menționat, au obligația de a întreprinde mai multe acțiuni, care în opinia lor nu au fast la îndeplinire. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 9 din orme, comisia care a întocmit procesul-verbal, avea sarcina să verifice și să consemneze în actul constatator modul în care fiecare parte a întreprins acțiunile ce îi reveneau conform dispozițiilor prezentelor norme ori în înscrisurile depuse se regăsesc doar aspecte faptice legate de locațiile unde se aflau cadavre și rămășite de oi. vând în vedere faptul că procesele-verbale de constatare, nu respectă prevederile ormelor privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat, apreciază că "nu puteți beneficia de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile egale în vigoare."
Reclamanții apreciază că răspunsul inisterului ediului este netemeinic si nelegal, formulat cu exces de putere și fără a ține seama de probatoriu acte de constatare semnate de persoane din inisterul Mediului, respectiv genția de rotecția p. ediului C, respectiv Ajvps, rimăria oroșneu și irecția anitar eterinara
În drept au fost invocate dispozițiile art 8 din Legea nr 554/2004 și art 13 al 3 din Legea nr 407/2006.
În dovedirea celor susținute prin acțiune, reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: plângerea prealabilă adresată Ministerului Mediului, răspunsul formulat de Agenția pentru Protecția Mediului C la plângerea prealabilă, răspunsul Ministerul Mediului la aceeași plângere prealabilă, adresa emisă de Agenția pentru Protecția Mediului C către Ministerul Mediului prin care s-a adus la cunoștință faptul că la această instituție a fost înregistrată sub nr 3623/20.05.2009, plângerea reclamanților prin care se solicită despăgubiri pentru două pagube cauzate de atacul unor lupi la datele de 04.09.2007 și, respectiv 30.08.2008, plângerea formulată de reclamanți și înregistrată la Agenția pentru Protecția Mediului C sub nr 3623/20.05.2009 referitoare la adresa acestei instituții nr 2772/12.05.2009, răspuns întocmit de către Agenția pentru Protecția Mediului C la plângerea reclamanților înregistrată sub nr 2772/09.04.2009, copia procesului-verbal nr 6782/01.09.2008 purtând antetul Agenției pentru Protecția Mediului C, proces-verbal nr 8100/06.09.2007 întocmit la data de 05.09.2007 și purtând ștampila Agenției pentru Protecția Mediului Sf G, copie a actului de constatare din data de 05.09.2007 întocmit de medicul veterinar, anexă la nota de constatare din 05.09.2007, copie a certificatului sanitar-veterinar pentru subprodusele animale ce nu sunt destinate consumului uman emis de Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C - Circumsripția sanitară veterinară -
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Cu privire la prejudiciul efectiv apreciat de reclamanți, în suma de 34.600 lei (79 oi x 400 lei/), s-a susținut n primul rând că suma stabilita de reclamanți este greșit calculată, întrucât dintr-un calcul sumar putem observa faptul ca 79 oi x 400 lei/ rezulta suma de 31.600 lei si nu 34.000 lei cum au calculat aceștia.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (l) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, "In cazul pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, se acordă despăgubiri."
Conform dispozițiilor alin. (3) din articolul mai menționat, "Răspunderea civila pentru pagubele cauzate de vânatul din speciile strict protejate cuprinse în anexa nr. 2 revine autoritarii publice centrale care răspunde de protecția mediului. Procedura de stabilire a răspunderii civile se reglementează prin hotărâre a Guvernului in termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Prin urmare, ținând cont de dispozițiile alin. (2) art. 56 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Actuala strategic cinegetică și actualele regulamente, instrucțiuni și norme tehnice privind vânatul și vânătoarea, emise în baza Legii fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rămân în vigoare până la revizuirea acestora în concordanță cu reglementările internaționale la care statul R este parte, dar nu mai târziu de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi", se vor aplica Normele din 18 iulie 2002 privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat, aprobate prin nr.HG 748/2002.
De asemenea, conform prevederilor Normelor privind protecția culturilor agricole, silvice fi a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat, aprobate prin nr.HG 748/2002, gestionarul fondului de fanatoare avea obligația de a-și îndeplini atribuțiile iar proprietarii sau destinatorii de animale domestice pentru a fi îndreptățiți la plata despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 3 din actul normativ menționat, au obligația de a întreprinde mai multe acțiuni, care în opinia sa nu au fost la îndeplinire.
Mai mult, aceștia nu au depus diligentele necesare în vederea luării de măsuri suplimentare pentru apărarea animalelor, pentru a preîntâmpina cel de-al doilea atac.
Astfel, reclamanții, aveau obligația de a asigura paza animalelor domestice aflate la pășunat, să folosească pentru pășunatul animalelor domestice numai acele suprafețe admise, potrivit legii, la pășunat, să deplaseze animalele domestice prin pădurile proprietate publică, spre locurile de pășunat și adăpat, numai pe traseele stabilite în acest scop etc.
S-a mai arătat că, după cum se observa din cuprinsul cererii de chemare în judecata, și din actele depuse la dosar, reclamanții nu fac dovada faptului că dețin mijloacele de apărare și nu fac dovada faptului că au fost utilizate astfel de mijloace.
In cuprinsul Actului de constatare nr. 140/05.09.2007 medicul veterinar menționează faptul că reclamanții dețin un nr. de,643 capete ovine și din care au murit 42 capete în urma sufocării ", fără a face mențiunea dacă cele 42 de animale moarte sunt numai ovine sau sunt și astfel incit să putem vorbi de o eventuală reproducere a acestora ("pretenții decurgând din valoare miel si 3 Kg de caș/an/").
În conformitate cu prevederile art. 9 din Norme, comisia care a întocmit procesul-verbal, depus de reclamanți la dosar, avea sarcina să verifice și să consemneze în actul constatator modul în care fiecare parte a întreprins acțiunile ce îi reveneau conform dispozițiilor prezentelor norme ori în înscrisul depus la dosarul cauzei se regăsesc doar aspecte faptice legate de locațiile unde se aflau cadavrele de oi și descrierea celor întâmplate.
In ceea ce privește calculul prejudiciului, în opinia pârâtului trebuie luat în considerare faptul că autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale comunică Comisiei Europene valoarea medie de piață pentru animalele domestice ori aceasta valoare reprezintă valoarea medie de piață valabilă la data prejudiciului, astfel încât prejudiciul trebuie să corespundă valorii medii de piață stabilită de autoritatea competentă.
Având în vedere faptul că procesele verbale de constatare, anexate de reclamanți la dosar nu respectă prevederile Normelor privind protecția culturilor avicole, silvice și animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat, pârâtul apreciază că pentru ca aceasta să poată fi despăgubiți în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, avea obligația să facă dovada îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute de actul normativ menționat.
Prin aceste norme sunt stabilite obligațiile destinatorilor de animale domestice și ale gestionarilor fondurilor de vânătoare pe care trebuie să le respecte pentru a se putea asigura plata despăgubirilor.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, proprietarul de animale este îndreptățit la plata de despăgubiri pentru prejudicial suferit, cu obligația de a face dovada îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute de Normele privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat nu și pentru beneficiul nerealizat.
Gospodărirea vânatului implică din partea subiectelor de drept în sarcina cărora cade aceasta gospodărire, luarea unor masuri pentru evitarea producerii, de către animalele sălbatice, a unor prejudicii integrității persoanelor ori bunurilor aparținând persoanelor fizice și juridice.
Prin urmare, în măsura în care animalele sălbatice din fondul cinegetic au provocat daune, aspect pe care pârâtul nu îl contestă răspunderea Ministerului Mediului poate fi angajată numai daca proprietarul prejudiciat, în conformitate cu Normele privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat arată că a îndeplinit toate acțiunile prevăzute de art. 3 și nu în ultimul rând a făcut dovada îndeplinirii acestor acțiuni conform prevederilor art. 7 din acela și act normativ.
Ori, din acțiunea formulata de reclamanți și înscrisurile depuse de acesta la dosar, nu se face dovada certă cu privire la întinderea cuantumului pretins cu titlu de despăgubiri și nici asupra prejudiciului efectiv (contracte pentru vânzarea și a lânii, încheiate cu beneficiarii, declarația de venit pentru anul 2007 sau alte înscrisuri utile dovedirii prejudiciului total pretins).
Urmare a solicitării instanței, pârâtul a formulat o notă de ședință prin care a adus la cunoștința instanței următoarele precizări:
Conform prevederilor art. 13 alin 3 din Legea nr 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vânatul din speciile strict protejate cuprinse în anexa nr 2 revine autorității publice centrale care răspunde de protecția mediului, iar procedura de stabilire a acesteia se reglementează prin HG nr 1679/2008 act normativ care a intrat în vigoare după producerea evenimentelor reclamate.
n acest caz pot fi luate în considerare prevederile HG nr 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat coroborate cu prevederile art 14 din Legea nr 103/1996.
Legea nr 103/1996 a fost abrogata prin Legea nr 407/2006, însă art 56 alin 2 din Legea nr 407/2006 stabilește faptul că " instrucțiunile și normele tehnice privind vânatul și vânătoarea, emise în baza Legii fondului cinegetic și a protecției vânatului nr 103/1996 republicată, cu modificările și completările ulteriore, rămân în vigoare până la revizuirea acestora în concordanță cu reglementările internaționale la care statul român este parte, dar nu mai târziu de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi".
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prinprocesul-verbal de constatare încheiat la data de 05.09.2007și înregistrat la Agenția de Protecție a Mediului Sf G sub nr 8100/06.09.2007, în urma deplasării în teren a unui reprezentant al C, a trei reprezentanți ai AJVPS, a "părții păgubite-șef " și a viceprimarului localității M, s-au consemnat următoarele:
Deplasarea în teren s-a realizat ca urmare a sesizării telefonice făcută la AJVPS C în dimineața zilei de 05.09.2007.
Incidentul s-a întâmplat pe raza comunei M la locul numit hely.
În ziua de 04.09.2007, la ora 21, 00, în acest loc se aflau ciobanul cu două ajutoare și cu o turmă de 643 capete. În timp ce se îndreptau spre locul de înnoptare, turma a fost atacată de 3 lupi care au speriat oile, iar oile, vrând să fugă, au căzut în șanțul de desecare și s-au călcat una pe alta în picioare.
S-a menționat drept cauză directă a decesului a 42 oi împrejurarea că acestea s-au călcat în picioare, iar drept cauză indirectă, atacul celor trei lupi. Nu au fost constatate răni provocate de lupi oilor moarte.
La data acestei constatări nu s-a cunoscut numărul exact al oilor lipsă, menționându-se că se continuă procesul de adunare a oilor speriate în zonă.
Tot prin acest proces-verbal s-a consemnat că urma ca oile moarte să fie transportate prin grija primăriei la o societate comercială.
La acest proces-verbal se află atașată ca anexă o notă de constatare prin care sunt enumerate numere de crotaliu a 33 de oi decedate și se menționează că, în total sunt 42 de oi decedate.
A fost consemnată și poziția șefului de potrivit cu care, în urma numărătorii capetelor de oi, a afirmat că mai lipsesc 16 de ovine.
De asemenea, la procesul-verbal sunt anexate planșe foto cu oile decedate.
Există la dosar ( filele 29-30 ) dovada incinerării a 42 de cadavre de oi, la data de 06.09.2007.
Prinprocesul-verbal de constatare purtând antetul C și înregistrat la această instituție sub nr 6782/01.09.2008, s-au constatat la aceeași dată, de către un reprezentant al instituției, în prezența unui martor, următoarele:
La orele 9, 30 reprezentanții instituției au fost sesizați verbal de către din localitatea de, în calitate de proprietar, cu privire la atacul unor lupi asupra turmei de oi aflată în apropierea locuinței acestei persoane și care s-a soldat cu omorârea a trei oi și rănirea gravă a 11 oi, 7 rănite ușor, iar 4 dispărute.
Evenimentul s-a întâmplat în dimineața zilei de 30.08.2008, orele 3, 15-3, 30.
Deplasarea la fața locului s-a realizat în temeiul sesizării și având în vedere dispozițiile art 13 din Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic.
Până la sosirea echipei, locul a suferit modificări și au fost luate măsuri parțiale de conservare a urmelor.
La fața locului s-au găsit în grajd cele 7 oi rănite, la stâna de la intrarea în localitatea de, 3 cadavre complete și stomacurile celor 11 oi sacrificate și la abator.
Au fost identificate urme de gheare de pe scândurile coșarului și urme de mușcătură de asupra oilor din grajd.
Urmare a cererii formulate de reclamanți și adresată Agenției pentru Protecția Mediului C înregistrată sub nr 2772/09.04.2009, prin care au fost solicitate despăgubiri, instituția menționată a răspuns în sensul că în arhiva acestei există două procese-verbale de constatare a pagubelor, respectiv unul din data de 05.09.2007 înregistrat la Primăria M cu nr 2779/05.09.2007 și la C sub nr 8100/06.09 în care păgubitul identificat este ca șef de și unul din data de 01.09.2008 înregistrat la sub nr 6782/01.09.2008 în care păgubitul identificat este.
Prin aceste procese-verbale, reprezentanți ai C au constatat pe teren existența unor pagube provocate în gospodăria reclamantului de către mai multe exemplare de.
Prin adresa mai menționată s-a comunicat reclamantului că la momentul respectiv nu exista un cadru legal care să stabilească o procedură pentru solicitarea despăgubirilor pentru pagubele provocate de carnivore mari și că procesele-verbale despre care s-a făcut vorbire au fost întocmite în baza unor sesizări primite de la AJVPS C, prin acestea nerealizându-se o evaluare financiară a pagubei suferite, ci având rolul de a constata paguba și a oferi indicii privind condițiile în care a fost produsă.
Cu referire la această adresă emisă de Agenția pentru Protecția Mediului C, reclamanții au formulat o plângere prealabilă înregistrată pe rolul acestei instituții sub nr 3623/20.05.2009 arătând că estimează paguba la suma de 45.000 lei, respectiv 400 lei pentru fiecare moartă/pierdută astfel că modul de calcul al prejudiciului evaluat este de 79 oiX400 lei=34.600 lei și contravaloarea a 1-2 pentru fiecare și 13 kg de caș pe an de.
S-a solicitat ca, în baza art 13 din Legea nr 407/2006, să li se acorde despăgubirea mai prezentată și, în acest sens, să se trimită documentația la autoritatea centrală de mediu cu propunerea legală de plată.
Agenția pentru Protecția Mediului Cac omunicat, drept răspuns la plângerea prealabilă de mai, că, față de dispozițiile art 13 al 3 din Legea nr 407/2006 în vigoare la data celor două evenimente invocate de reclamanți, răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vânatul din speciile strict protejate cuprinse în anexa 2, revine autorității centrale care răspunde de protecția mediului, plângerea, însoțită de cele două procese-verbale de constatare au fost înaintate Ministerului Mediului, cu propunerea de a studia posibilitatea acordării despăgubirilor solicitate.
La dosar există și adresa de înaintare către minister a plângerii reclamanților în care este prezentat conținutul celor două procese-verbale de constatare.
Ministerul Mediului a răspuns plângerii reclamanților prin adresa nr 21923//26.06.2009, aducând la cunoștința solicitanților că procesul verbal de constatare nu respectă prevederile Normelor privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat și ca urmare, că nu pot beneficia de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
S-a făcut referire la dispozițiile art 13 al 1, 3 și art 56 al 2 din Legea nr 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic și art 3 și 9 din Normele privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate prin vânat, aprobate prin HG nr 748/2002, susținându-se cu privire la aceste norme că se aplică situației reclamanților.
Față de conținutul acestor înscrisuri existente la dosar, se constată că cele două procese-verbale au fost întocmite în vederea constatării și identificării situație de fapt și a pagubelor suferite de reclamanți, iar modul în care reclamanții au înțeles să solicite acordarea despăgubirilor, în temeiul dispozițiilor Legii nr 407/2006, incluzând și adresarea către instituția emitentă a proceselor verbale și către instituția ierarhic superioară, echivalează cu efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art 7 din Legea nr 554/2004.
La datele emiterii celor două procese-verbale era în vigoare Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr 407/2006, în varianta cu modificările din 16.07.2007.
Potrivit art 13 din actul normativ menționat,
"(1) În cazul pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, se acordă despăgubiri.
(2) Modalitatea de acordare a despăgubirilor se stabilește prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vânatul din speciile strict protejate cuprinse în anexa nr. 2 revine autorității publice centrale care răspunde de protecția mediului. Procedura de stabilire a răspunderii civile se reglementează prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Actul normativ prin care a fost stabilită, în temeiul acestei legi, modalitatea de acordare a despăgubirilor, astfel cum prevede art 13 al 2, fost emis cu depășirea termenului de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, fiind vorba despre HG nr 1679/2008.
Astfel cum susține și pârâtul, această hotărâre de Guvern a intrat în vigoare după data producerii evenimentelor ce fac obiectul analizei.
Instanța nu poate reține drept legală aprecierea pârâtului potrivit cu care, în lipsa unor reglementări ale modalității de despăgubire, la data producerii celor două evenimente, ar putea fi luate în considerare prevederile HG nr 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat coroborate cu prev art 14 din Legea nr 103/1996 a vânătorii și protecției cinegetice, întrucât, prin Legea nr 407/2006 a fost abrogată Legea nr 103/1996, iar HG nr 748/2002 nu poate substitui o hotărâre privind modalitatea de acordare a despăgubirilor pe care Guvernul ar fi trebuit să o emită potrivit art 13 al 2 din Legea nr 407/2006. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca, drept situație tranzitorie, să se aplice cu privire la modalitatea de acordare a despăgubirilor în cazul prevăzut de art 13 al 1 din Legea nr 407/2006, HG nr 748/2002, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres, cel puțin până la emiterea unei hotărâri de către Guvern.
În consecință, instanța constată că, referitor la cele două evenimente invocate de reclamanți ca generatoare de prejudiciu în patrimoniul acestora, deși se încadrează în dispozițiile art 13 al 1 din Legea nr 407/2006, la data producerii lor, nu exista un act normativ care să reglementeze modalitatea de acordare a despăgubirilor, urmând a fi aplicate dispozițiile de drept comun.
În acest sens, instanța apreciază că cele două procese-verbale întocmite în condițiile art 13 al 1 din Legea nr 407/2006, aspect necontestat de pârât, împreună cu anexele la acestea, fac dovada celor două atacuri de lupi asupra oilor reclamanților în condițiile expuse prin conținutul înscrisurilor, și, ca urmare, că în cauză reclamanții au suferit, ca urmare, a atacurilor lupilor, pierderea a 58 de oi cu ocazia evenimentului din 05.09.2007 și a 21 de oi cu ocazia evenimentului din 01.09.2008.
Însă, astfel cum corect precizează și pârâtul prin întâmpinare, deși se solicită prin acțiune contravaloarea a 79 de oi, suma totală rezultată prin înmulțirea cu valoarea de notorietate a unei oi este de 31.600 lei și nu de 34.000 lei cum au solicitat reclamanții.
Dreptul la despăgubiri al reclamanților este stabilit de legiuitor prin dispozițiile art 13 al 1 din Legea nr 407/2006, factorul cauzator al prejudiciului ( atacul lupilor ) este dovedit de procesele-verbale anterior prezentate și anexele acestora, prejudiciul cauzat este, de asemenea, dovedit prin aceleași înscrisuri, necontestate de pârât, iar legătura de cauzalitate este evidentă întrucât prin atacul fie direct sau indirect al lupilor, a fost cauzată moartea oilor.
Ca urmare, în cauză, sub aspectul întinderii prejudiciului, este dovedit cel determinat de lipsirea reclamanților de folosința a 79 de oi, în sensul de capete de ovine, urmând ca, sub acest aspect acțiunea reclamanților să fie admisă, iar pârâtul să fie obligat, față de dispozițiile art 13 al 3 din Legea nr 407/2006, la plata contravalorii acestora rezultată ca urmare a aprecierii drept notorie a valorii unui capăt de ovină indicată de reclamanți ( 400 lei ).
Referitor la celelalte solicitări cu titlu de despăgubiri, se constată că în cauză nu s-a făcut dovada valorii unui miel, a procentului de ovine femele dintre cele omorâte, precum și a modului de calcul al produselor lactate pe care acestea le-ar fi putut da. Ca urmare, în condițiile art 1169 cod civil, restul pretențiilor solicitate cu titlu de daune materiale nu au fost probate în cauză.
De asemenea, instituțiile statului au răspuns cu celeritate la adresele reclamanților, prin justificări ale refuzului însoțite de argumente extrase din textele legale, nefăcându-se dovada în cauză a unor suferințe de ordin moral care ar trebui recompensate printr-un echivalent pecuniar, admiterea în parte a acțiunii sub aspectul daunelor materiale, fiind suficientă pentru acordarea către reclamanți a unei satisfacții morale.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților și va obliga pârâtul la plata către aceștia a sumei de 31.600 lei cu titlu de daune materiale.
Va respinge restul pretențiilor solicitate de reclamanți.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții și cu domiciliul în com. M, DE, nr. 106, Județ C în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului cu sediul în B, sector 5,- și, în consecință,
Obligă pârâtul Ministerul Mediului la plata către reclamanții și a sumei de 31.600 lei cu titlu de daune materiale.
Respinge restul pretențiilor solicitate de reclamanți constând în 13.400 lei daune materiale și 10.000 euro daune morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2009.
Președinte, - - | Grefier, - - |
Red. - 25.02.2010
Dact. - 01.03.2010/2 ex.
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru
