Anulare act administrativ . Decizia 170/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 170/CA
Ședința publică de la 17 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurentele: - SRL I și - SRL I, ambele cu sediul în I,-.A, bloc 8, județul I, pe intimatul-recurent CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I și pe intimații: PRIMARUL MUNICIPIULUI I, STATUL ROMÂN- prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- prin I, având ca obiect-anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 3452/CA din 09 noiembrie 2007 Tribunalului Iași în dosarul nr-.-
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei,de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi,încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.3452/CA din 9 noiembrie 2007, Tribunalul Iași, respingând excepția inadmisibilității cererii principale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și Primarul Municipiului I, în cererea principală, respingând cererea principală formulată de reclamantele-pârâte - SRL și - SRL în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, și Primarul Municipiului I, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
-2-
Prin aceeași sentință, au fost respinse excepțiile neefectuării concilierii și prescripției dreptului la acțiune, în privința cererii reconvenționale, s-a disjuns cererea principală formulată de reclamantele - SRL și - SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, precum și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți Consiliul Local I și Primarul Municipiului I, dispunându-se formarea unui nou dosar și fixarea termenului de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantele - SRL și - SRL I au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Primarul Municipiului I, să se pronunțe o hotărâre prin care primul pârât să fie obligat să vândă reclamantelor spațiile comerciale situate în I,-.A și, respectiv, în I,-, să se constate că s-a achitat prețul minim de vânzare pentru aceste spații și să li se recunoască un drept de retenție asupra lor, până la perfectarea contractelor de vânzare - cumpărare.
S-a mai reținut că pârâții au formulat o cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantelor - pârâte la plata chiriei și accesoriilor aferente, a sumelor încasate din subînchirieri, precum și la evacuarea lor din spațiile deținute și că, în temeiul art.64 Cod procedură civilă, reclamantele au solicitat introducerea în cauză a Statului Român, ca titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate.
Examinând excepțiile invocate de părți, prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității cererii principale, pentru neefectuarea procedurii prealabile, este neîntemeiată, deoarece procedurile de vânzare au fost începute anterior intrării în vigoare a Legii nr.550/2002, că procedurile începute trebuie să continue cu recunoașterea valabilității actelor și etapelor consumate și că, întrucât imobilele ce fac obiectul cauzei se află în proprietatea unității administrativ teritoriale Municipiul I și în administrarea pârâtului - reclamant Consiliul Local I, doar acestea pot avea calitate în raportul juridic obligațional, lor revenindu-le obligația perfectării contractelor și nu altor persoane de drept public sau privat, oricare ar fi regimul juridic al imobilului.
În ceea ce privește excepția neefectuării concilierii și excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a apreciat că acestea sunt nefondate întrucât pârâții - reclamanți au făcut dovada efectuării procedurii prealabile, iar dreptul la sumele solicitate s-a născut din momentul în care s-a pronunțat decizia nr.449/24.05.2006 a Curții de Apel Iași.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs reclamantele - SRL I și - SRL I, precum și pârâtul Consiliul Local I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit excepțiile au fost soluționate prin sentință și nu prin încheiere și că a procedat la disjungerea cererilor, ultimul recurent susținând că respingerea excepției inadmisibilității cererii principale contravine dispozițiilor Legii nr.550/2002.
Statul Român, prin întâmpinare, a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauză, iar Consiliul Local I și Primarul
-3-
Municipiului I au solicitat, la rândul lor, respingerea recursului promovat de reclamante, considerând că în mod corect s-a recunoscut că dreptul la acțiune s-a născut abia la data la care, printr-o hotărâre irevocabilă, s-a constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu reclamantele-pârâte.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea consideră că cererile formulate sunt întemeiate, dar pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Astfel, Curtea constată că sesizarea instanței s-a făcut la data de 12 septembrie 2006, pe temeiul dispozițiilor G nr.389/1996.modificată prin G nr.505/1998. "modificată prin Legea nr.550/2002(???), după ce între părți se perfectaseră contractele de vânzare - cumpărare autentificate prin încheierile notariale nr.220 din 16.02.2000 și nr.219 din 16.02.2000.
Chiar dacă, prin decizia nr.449 din 24 mai 2006 Curții de Apel Iași, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de - SRL I și - SRL I cu Consiliul Local I, din punct de vedere al procedurilor administrative, nu poate exista continuitate între demersurile făcute de reclamante anterior datei de 16 februarie 2000, ce au premers încheierii actului civil, materializat în contractul de vânzare-cumpărare, și demersurile făcute ulterior pronunțării deciziei menționate, întrucât primele s-au consumat și și-au produs efectele pe data la care Consiliul Local Iah otărât asupra cererilor de vânzare ce i-au fost adresate de cele două societăți comerciale, iar cele din urmă decurg dintr-o situație juridică nouă, generată de chiar acțiunea reclamantelor-cumpărătoare.
În atare situație, în mod greșit prima instanță a apreciat că desființarea contractelor de vânzare-cumpărare are efecte și asupra operațiunilor administrative ce le-au premers deoarece ele nu au făcut obiectul controlului instanței de contencios administrativ și ca atare nu puteau avea aceeași soartă de drept cu aceea a actului civil, în principiu, o procedură administrativă neputând dăinui după ce s-a consumat și a produs efecte depline și nici să fie repusă în vigoare ca urmare a constatării nulității actului civil, demersul administrativ al reclamantelor găsindu-și finalitatea dorită în anul 2000, fără putința de a-l mai reactiva, indiferent sub ce motiv, după nu mai puțin de șase ani de la data rezolvării sale.
Neexistând continuitate între procedura de dinainte de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare și procedura inițiată după desființarea acestora, și pentru că, din punct de vedere administrativ, s-a născut un nou raport juridic, în coordonate și cadru legislativ total diferite, prima instanță era obligată să stabilească care era cadrul prezent de drept material și de drept procesual în care reclamantele puteau să-și valorifice pretinsul drept.
Curtea consideră că în mod greșit s-a considerat că demersurile făcute de reclamante în temeiul G br.389/1996 și HG nr.505/1998 continuă să producă efecte și după data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare și, mai mult decât atât, că ele sunt de natură să înfrângă dispozițiile Legii nr.550/2002, în condițiile în care formularea din partea finală a cererii introductive obliga pe
-4-
judecătorul fondului să stabilească, fără echivoc, care este procedura pe care reclamantele înțeleg să o urmeze în cadrul demersului lor judiciar, având în vedere că Legea nr.550/2002 nu"modifică HG nr.389/1996 și HG nr.505/1998", cum în mod eronat apreciază reclamantele, ci, prin art.29, abrogă orice dispoziție contrară menționatei legi, pe data intrării ei în vigoare.
Pe lângă faptul de a nu se fi stabilit cu claritate care este temeiul de drept al acțiunii și, în raport de acesta, procedura de urmat pentru soluționarea cererii reclamantelor, prima instanță nu a determinat în mod corect nici raporturile dintre structurile organizatorice ale persoanei juridice, în raport cu dispozițiile art.21 din Legea nr.215/2001, republicată, confundând atribuția prevăzută la art.36(2) lit.c) din menționatul act normativ cu statutul de administrator, considerat a fi o structură distinctă de cea a persoanei juridice care, potrivit legii, are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, respectiv, în cauza de față, Municipiul I, persoană ce nu a fost chemată în judecată.
De asemenea, deși s-a reținut că imobilele ce fac obiectul cauzei se află în proprietatea unității administrativ teritoriale Municipiul I, din dosar nu rezultă că acest drept a fost recunoscut în condițiile și procedura prevăzută de Legea nr.213/1998, aspect ce trebuia clarificat, cu atât mai mult cu cât, prin precizările depuse la termenul din 20.09.2007, Consiliul Local I, prin consilierul său juridic, susține că" imobilul face parte din domeniul privat al statului, care este reprezentat în instanță de Ministerul Economiei și Finanțelor".
Ori, atâta timp cât nu s- stabilit, pe deplin, cine era titularul dreptului de proprietate, nu se putea trece la soluționarea excepției referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român și respinge, pe acest temei, acțiunea reclamantelor.
Ca atare, constatând că nu s-a stabilit cu claritate natura raporturilor dintre părțile implicate în proces, cadrul procesual ales de reclamante, respectiv cadrul procesual legal de urmat, și nici titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor ce se solicită a fi înstrăinate, Curtea consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică și că, pentru stabilirea adevărului, se impune reluarea judecății acțiunii și a cererii reconvenționale de o manieră unitară, nimic neîmpiedecând prima instanță să facă aplicațiunea dispozițiilor art.137 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv să unească excepțiile cu fondul, pentru realizarea unei judecăți coerente și unitare.
Drept urmare, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile promovate de reclamantele-pârâte și de pârâtul-reclamant Consiliul Local I, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării.
Cu ocazia rejudecării se va cere reclamantelor - SRL și - SRL să precizeze, în mod expres și fără echivoc, care este temeiul de drept al acțiunii ce au promovat, care este procedura actuală pe care doresc să o urmeze pentru realizarea pretinsului drept, în raport cu ce persoane înțeleg să își susțină acțiunea și pe ce temeiuri de drept, iar pârâților li se va cere să depună înscrisuri din care să rezulte cine este titularul actual al dreptului de proprietate
-5-
asupra imobilelor situate în I,-, respectiv în I,-, precizări și dovezi în raport de care se va clarifica poziția și calitatea procesuală a fiecărui participant la contenciosul administrativ de față.
Se va mai stabili, în raport de precizările ce se vor face și dovezile ce se vor depune, dacă cererea reclamantelor îndeplinește condițiile specifice de admisibilitate stabilite prin actele normative în vigoare referitoare la vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor locale, reținându-se că procedurile urmate anterior datei de 16 februarie 2000 nu mai pot fi opuse, în prezent, titularului dreptului de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul introdus de reclamantele C""L I și C""L I și de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I împotriva sentinței civile nr.3452/CA/09.11.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red.jud-T-D/17.03.2008
tehnored.gref.TN/19.03.2008
jud. fond-;
19 Martie 2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
