Anulare act administrativ fiscal. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.171/CA
Ședința publică de la 17 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta CFR A - Sucursala Regionala I, cu sediul în I, - -, nr.1, județul I, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P, având ca obiect-anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 3767/E din 30 noiembrie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 17 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 3767/E/30 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași s-a dispus:
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al municipiului P nr. 53/23.08.1999 invocată de reclamant.
Admite excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul "" Sucursala Regională lași, cu sediul în municipiul lași,-, județul lași, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului P, cu sediul în municipiul P, strada - cel M, județul I, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond că, prin cererea ce formează obiectul cauzei de față, reclamantul "CFR " - Sucursala Regională Ias olicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului P să constate nulitatea absolută a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului P nr. 53/1999, iar ulterior, cu cererea nr- din 7.02.2007, a invocat și excepția nelegalității aceluiași act administrativ - Hotărârea Consiliului Local nr. 53/1999.
Față de excepția de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului I nr. 53/23.08.1999 privind aprobarea domeniului public al Municipiului P, județul lași, act administrativ cu caracter individual, instanța apreciază că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 53/1999 a fost ridicată de reclamant în același dosar în care reclamantul solicitaseră inițial a se constata nulitatea absolută a Hotărârii Consiliului Local nr. 53/1999.
Rezultă așadar că în aceeași cauză legalitatea actului administrativ este contestată atât pe fond, cât și pe cale de excepție, contravenindu-se condiției de admisibilitate prevăzută în art. 4 alin 1 partea finală din Legea nr. 554/2004, ce vizează raportul de dependență dintre actul administrativ cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate și soluționarea litigiului pe fond.
Deci, condiția prealabilă obligatorie pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate este ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, raportată la prevederile art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2.12.2004 privind contenciosul administrativ, instanța constată că este întemeiată, urmând a fi admisă, motivat de următoarele:
Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii (art. 109 alin 2 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 7 din ).
Pentru aceste considerente, instanța va dispune admiterea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta "" Sucursala Regională I, în motivarea căreia arată că învestit instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute a P5 3/23 august 1999 la emiterea căreia au fost încălcate dispozițiile legale imperative, de interes general, iar conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă a nulității unui act poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție", astfel că exercitarea sa nu poate fi împiedicată de vreuna din procedurile sancționabile cu prescripția.
Consideră recurenta că în acest caz instanța de fond doar dă putere executorie unei situații de drept deja existentă din momentul nașterii ei, respectiv a încheierii nevalabile a actului juridic, iar în speță interesul general apărat este evident, fiind vorba de un teren aflat în proprietatea publică a două persoane juridice, așa încât nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin invocarea unei proceduri speciale, cum este cea a contenciosului administrativ prevăzută de Legea nr. 554/2004.
În acest sens reclamanta - recurentă a invocat mai întâi excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, raportat cadrului determinat de petitul acțiunii, conform căruia competența revenea Judecătoriei Iași, ca instanță de drept comun în soluționarea nulității absolute a unui act juridic, transpusă în terminologia legii contenciosului administrativ, ca nelegalitate a acului administrativ.
Dar chiar în ipoteza în care acțiunea sa era calificată ca fiind de contencios administrativ, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral putea fi cercetată "oricând" la cererea părții interesate, similar cu contribuția nulității absolute din dreptul civil, așa încât reclamantei nu-i putea fi imputată nerespectarea vreunei proceduri, ori a vreunor termene, ce sunt de natură a înfrânge din noțiunea de "oricând" prevăzută în textul sus-evocat, legalizându-se implicit abuzul comis de autoritățile statului.
Apreciind, așadar, că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 instituie norme speciale derogatoare de la prevederile art. 7 din același act normativ, privitor la obligativitatea procedurii administrative prealabile, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vedere abordării fondului cauzei.
Intimata, prin concluziile scrise depuse la dosar, consideră sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică, motivele de recurs prin care se invocă aplicarea dreptului comun într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute, fiind nefondate, din moment ce actele administrative sunt cenzurabile într-o procedură specială, și ori de câte ori un raport juridic beneficiază de o reglementare derogatorie de la dreptul comun, aceasta se aplică cu prioritate.
Așa fiind, în condițiile în care legea specială aplicabilă prevedea parcurgea procedurii prealabile, dispoziție încălcată de recurentă, în mod corect prima instanță nu a procedat la cercetarea fondului litigios, excepția de nelegalitate circumscriindu-se, în speță, înseși competențelor și prerogativelor recunoscute de legiuitor instanțelor de contencios administrativ, atunci când este evocată pe cale principală, iar nu ca excepție într-o cauză de drept comun, în care cercetarea actului administrativ să fie cercetată în mod incidental, fără limite de prescripție.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în cauză reclamanta a investit instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act administrativ - hotărât de consiliul local - cenzurabil doar în procedura specială inițiată prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, cum corect a reținut instanța de fond, iar nu pe calea dreptului comun, ce-și poate găsi aplicabilitatea doar în situația în care raportul juridic dedus judecății nu ar fi fost guvernat de dispoziții legale speciale, cum este cazul în speță.
Ori articolul 1 din Legea nr. 554/2004, evocat de reclamantă nu face distincție între cauzele ce pot conduce la "anularea" actului administrativ, doctrina pronunțându-se în sensul inexistenței vreunei distincții privind caracterul nulităților - astfel cum au fost definite în dreptul comun, în această materie, având în vedere necesitatea stabilității raporturilor juridice de drept administrativ și a prezumției de legalitate de care se bucură în condițiile legislației speciale.
Față de excepția de inadmisibilitate și tardivitate invocate de pârâtă, raportat prevederilor art. 7 și 1 din Legea contenciosului administrativ reclamanta a înțeles să formuleze în cauză excepția de nelegalitate a aceleiași hotărâri a Consiliului Local nr. 53/23 august 1999 - cu a cărei cenzură sub aspectul legalității și temeiniciei, instanța de contencios administrativ era deja investită pe calea acțiunii principale formulate în aceeași cauză.
Ori, dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ prevăd în alin. 1 că " Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând, în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Din economia textului nu rezultă însă că excepția de nelegalitate invocată într-o cauză, s-ar putea identifica cu însuși obiectul acțiunii principale, cum s- procedat în speță, ci din contră, că această excepție se poate formula "oricând", dar într-un proces cu un obiect diferit de contestarea actului administrativ supus excepției.
Așa fiind, corect a reținut instanța de fond inadmisibilitatea excepției de nelegalitate formulate în cauză, atât timp cât nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de textul legal aplicabil, respectiv aceea că obiectul cauzei de fond să se constituie într-un raport juridic care să aibă la bază actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă pe cale de excepție.
Raportat dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 aplicabilă "ratione materiae", corect a procedat instanța de fond și la admiterea excepției de prematuritate a acțiunii reclamantei, din moment ce la dosar nu a fost depusă dovada parcurgerii procedurii prealabile, anterior sesizării instanței de contencios administrativ cu soluționarea cauzei de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de "" Sucursala Regională I împotriva sentinței civile nr. 3767/E/30 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
