Anulare act administrativ . Decizia 1732/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1732
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 569 din 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu intimatul - reclamant, domiciliat com., sat, Județ D, Cod poștal -,intimatul pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în M, Cpt., nr. 6, Cod poștal -, Județ
Cererile de recurs fiind scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu B, intimatul reclamant, Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursurile promovate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu B sunt scutite de plata taxei de timbru, motivate, acestea solicitând judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, din oficiu invocă excepția inadmisibilității acțiunii și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3248/120/06.02.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu, pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 2215 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule, sumă ce va fi reactualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data plății până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 16.09.2008 a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, iar la înmatricularea acestuia a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 2215 lei.
Reclamantul a susținut că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În aprecierea reclamantului, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne și că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice M, cerere care i-a fost respinsă.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De asemenea, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii cu mențiunea că reclamantul a plătit taxa de poluare la 2.04.2009, dar în acțiune invocă nelegalitatea OUG nr.50/2008 raportat la scrisoarea Comisiei Europene din 2009 prin care se critică modificarea taxei de poluare, apreciind că taxa de poluare este în deplin acord cu textele comunitare.
Prin sentința nr. 569 din 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor -DGFPD, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 2215 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, reactualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe, ar în conformitate cu art.30 și 31 din tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Prin sentință, aceste prevederi au fost coroborate cu dispozi țiile art. 110 ( exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, rostul acestei reglementări fiind de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007, se reține prin sentință că România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Se mai arată prin sentință că, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare, iar potrivitOUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3).Autoturismulreclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 și art 9 alin.1), obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art 4 lit a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Se concluzionează prin sentință că, eoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară, arătându-se că această ordonanță este contrară art. 110 ( exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, considerente pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamantului taxa de poluare reactualizată cu data dobânzii.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008
corespunde Normelor Comunitare, neputând fi reținute susținerile reclamantei, potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se crează o discriminare a regimului fiscal și că această taxă ar contraveni disp. art. 90 din Tratatul Comunităților Europene.
Arată recurentele că pentru aplicarea art. 90 din Tratatul Comunităților Europene, este necesar să se ia in considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză și în acest sens reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziționat autoturismul, probe pe care reclamantul nu le-a administrat.
Mai arată recurentele că, în ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, această dobândă poate fi acordată numai dacă nu s-a stabilit suma de plată, ori prin actul administrativ - decizia de calcul, această taxă a fost stabilită și totodată arată recurentul acesta nu avea calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta calitate având-o decât Administrația Fondului pentru Mediu.
Se solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței, în sensul motivelor de recurs.
La termenul de judecată din 9 decembrie 2009, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece taxa de poluare a fost stabilită prin decizia de calcul emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, decizie pe care intimatul nu atacat-
Cum această excepție primează, Curtea a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii, reținând următoarele:
Prin decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, emisă de Agentia Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice s-a stabilit că, pentru autovehiculul Wolkswagen achiziționat de către intimatul reclamant la 16.09.2008, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, intimatul datorează suma de 2215 lei cu titlu de taxă de poluare, la prima înmatriculare în România, în cuprinsul deciziei de calcul arătându-se că potrivit disp. art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, decizia se poate contesta în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Decizia de calcul a taxei de poluare este un act administrativ și care potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborat cu art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, persoana vătămată trebuie să atace actul administrativ cu plângere prealabilă, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului și în situația în care este nemulțumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prev. de art. 2 lit h, din Legea nr. 554/2004, potrivit art. 8 din lege poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.
In speță, intimatul reclamant nu a atacat decizia de calcul, cu plângere prealabilă și apoi cu acțiune, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, astfel încât era întemeiată excepția de inadmisibilitate invocată la fond de către Administrația Fondului pentru Mediu, considerente pentru care Curtea, va admite recursurile celor două pârâte în temeiul disp. art. 312 al. 1 și 2 civ. va modifica în tot sentința recurată, va admite excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu de către instanță în recurs și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 569 din 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu intimatul - reclamant, domiciliat com., sat, Județ D, Cod poștal -,intimatul pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în M, Cpt., nr. 6, Cod poștal -, Județ D și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată, admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
f- Tribunalul Dâmbovița
7 ex/10.12.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
