Anulare act administrativ . Decizia 1752/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1752
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier:
******
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de împotriva deciziei nr. 1283 din 05 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și Primăria comunei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestator, lipsind intimații și Primăria comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul arhivă, intimata Primăria comunei a depus întâmpinare solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Interpelat de către instanță, contestator arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a observa întâmpinarea depusă la dosar.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestator depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanța seria - nr. - din 04.09.2008 în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Solicită admiterea contestației în anulare ( art. 318 Cod procedură civilă), rejudecarea recursului.
CURTEA
Prin sentința nr. 165 din 12 februarie 2008, Tribunalul Gorja respins excepția puterii lucrului judecat, precum și contestația formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța această soluție, prima instanță a reținut că acțiunea în constatarea nulității absolute a autorizației de construcție nr.8 din 01.02.1999 emisă de Primarul comunei lui este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin autorizația de construcție menționată s-a autorizat construirea anexă locuință situată în comuna.
Conform sentinței 2338 din 27 iunie 2007 s- stabilit că la baza acestei autorizații de construcție a stat documentația depusă în copie la dosar de către Primarul comunei care cuprinde un memoriu de prezentare în care se precizează că terenul pe care se va amplasa locuința este proprietatea particulară a lui dovedită cu actul poziție rol, situat în intravilanul satului conform certificatului de urbanism nr.2 din 15.01.1999, terenul fiind identificat ca având o suprafață de 25.000 cu vecinătățile la rest proprietate, la drum comunal, la E și la V.
Totodată a fost anexat actelor ce au stat la baza eliberării autorizației de construcție și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4659/30.08.2000 prin care numitul a vândut lui o suprafață totală de 10.652 din care în intravilan suprafața de 725 teren curți construcții situată în pct. numit V satului sat în tarlaua 14 parcela 309 cu vecini la est rest proprietate, la vest, la sud și R, la nord DS 305.
Prin actele anterior menționate s-a făcut dovada că la baza autorizației de construcție nr.8 din 01.02.1999 eliberată lui s-au aflat acte de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare menționat anterior.
Reclamantul împreună cu soția acestuia au devenit proprietari prin contractul de întreținere autentificat sub nr.3457/16.06.2004 a unei suprafețe de teren de 725 curți construcții intravilan situat în pct " sat", sat, 14, parcela 309, împreună cu o casă cu două camere și sală, imobil ce se învecinează cu DS 305 la N, și R la S, rest proprietate la E și la
Analizând cele două contracte, respectiv contractul de vânzare cumpărare prin care vinde lui suprafața de 725 m.p. situată în intravilanul satului și contractul de întreținere prin care, transmite dreptul de proprietate reclamantului și soției acestuia, tribunalul a constatat că cele două acte juridice privesc aceeași suprafață de teren de 725 curți construcții, intravilan situat în punctul "V sat" sat, 14, parcela 309 și aceleași vecinătăți: DS 305, și R, rest proprietate,.
Astfel, atât reclamantul cât și numitul căruia i s-a emis autorizația de construcție contestată de reclamant, au un drept de proprietate asupra suprafeței de teren pentru care s-a emis autorizația de construcție și ca urmare se pune în discuție al cărui act de proprietate este preferabil.
Ambele acte juridice au fost încheiate prin notar public având aceeași forță juridică.
Contractul de vânzare cumpărare dintre și este încheiat la o dată, respectiv 30.08.2000 anterioară contractului de întreținere încheiat între același înstrăinător și reclamantul, acest din urmă contract datând din 16.06.2004. Astfel, titlul de proprietate al lui este preferabil, reclamantul nejustificând un interes legitim în formularea prezentei acțiuni în anulare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul, după expunerea stării de fapt, a susținut că prima instanță a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză, făcând totodată o aplicare greșită a dispozițiilor legale.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat asupra anulării autorizației de construire nr. 8/01.02.1999 din perspectiva dispozițiilor art. 147 lit. a și d din Legea nr. 50/1991, fără să fi avut în vedere disp. art. 7 alin. 6 din Legea nr. 50/1991.
Reclamantul a mai susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra adresei intimatei nr. 777/04.02.2008 și asupra cererii acestuia în baza căreia a fost emisă respectiva adresă.
În dovedirea cererii de recurs, reclamantul a depus la dosar, în xerocopii următoarele înscrisuri: adresa nr. 777/04.02.2008, cerere formulată de reclamant nr. 8276/18.12.2007, adeverințele nr. 2804/10.06.2004 și nr. 3060/22.05.2008.
Intimații nu au formulat întâmpinări în prezenta cauză, deși au fost legal citați cu această mențiune.
Prin decizia nr. 1283 din 05 iunie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul declarat de reclamantul, cu motivarea că prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a autorizației nr. 8/01.02.1999 emisă de Primarul com. jud. G pentru expirarea duratei de valabilitate și rămânerea fără obiect a acesteia.
Potrivit disp. art. 7 alin. 5 și 6 din Legea nr.50/1991, autoritatea emitentă a autorizației de construire stabilește o perioadă de cel mult 12 luni de la data emiterii (alin. 5). Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilității autorizației, fiind necesară emiterea unei noi autorizații de construire.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, rezultă cu claritate că, faptul de a nu construi ori de a nu finaliza lucrările de construcție aprobate în temeiul unei autorizații de construire, în termen de un an de zile de la emiterea ei,conduce la pierderea de drept a valabilității acesteia fără a mai fi necesară anularea.
Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează însă, prin art. 1 alin. 1, art. 8 și art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța are de analizat nu numai conformitatea actului administrativ cu legea, ci și existența unei vătămări produse reclamantului, într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căruia nu poate fi aplicată sancțiunea anulării. Din această perspectivă, Curtea constatând că instanța de fond a conchis în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada unei vătămări într-un drept al său ori într-un interes legitim cu atât mai mult cu cât actul administrativ a cărui nulitate s-a solicitat a fi constată, nu mai era în vigoare prin expirarea duratei de valabilitate a acestuia.
Nici în recurs reclamantul nu a relevat elemente noi privind producerea unei astfel de vătămări prin emiterea autorizației de construire nr. 8/1999.
Față de cele expuse, Curtea a apreciat că nu sunt incidente în cauză cazurile de modificare a sentinței prev. de art. 304 pct. 6 și 9, invocate de reclamant în cuprinsul cererii de recurs, întrucât prima instanță a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente în prezenta cauză.
Nici motivul de recurs invocat în baza art. 304 pct. 7 nu este fondat, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde considerente contradictorii ori străine de natura pricinii.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație în anulare recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea contestației, s-a reținut în esență că, instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare prev. de art. 304 pct.7 și 9, fapt ce a condus la o gravă greșeală materială.
S-a mai susținut că instanța de recurs a validat cu putere juridică autorizația contestată, în condițiile în care probele administrate confirmă nelegalitatea acesteia.
La data de 28.08.2008, intimata Primăria a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată.
Analizând contestația formulată în raport de motivele invocate și de dispoz.art.318, Curtea o apreciază ca fiind nefondată.
Potrivit disp.art. 318 alin. 1, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din perspectiva tezei a II-a a aceluiași articol, instanța de recurs nu este obligată să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezlegarea unui motiv de recurs, ci le poate grupa răspunzând criticilor formulate în recurs printr-un considerent comun.
Anularea unei decizii pronunțate de instanța de recurs, în temeiul art. 318 teza a II-a, poate fi dispusă numai dacă instanța nu a cercetat deloc una din criticile formulate de recurent. Lipsa de claritate a considerentelor nu justifică o asemenea măsură.
Contestația în anulare este admisibilă în ipoteza omisiunii instanței de a cerceta motivele de recurs care puteau fi determinante în condițiile prev.de art.306 alin. 3, adică prin dezvoltarea acestora și astfel încadrarea lor în unul din motivele prevăzute de art. 304
Instanța a respins criticile formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligație pe care în prezenta cauză instanța de recurs și-a îndeplinit-
Având în vedere argumentele juridice prezentate, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art.318 teza a II-a
Pe cale de consecință, în raport de temeiul legal invocat anterior, Curtea urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de împotriva deciziei nr. 1283 din 05 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și Primăria comunei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
24.09.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
