Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1725/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1725
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- --PREȘEDINTE SECȚIE
-- - -JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DGFP G, împotriva sentinței numărul 424 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribulanul G, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă DGFP G și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, părțile solicitând judecarea cauzei și în lipsă, a trecut la deliberări;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul a chemat în judecată pârâta DGFP G, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 59817 din 27.12.2007 emisă de pârâtă și aceasta să fie obligată la reîncadrarea sa pe funcția de consilier clasa I, grad profesional superior, tr.I, la plata diferențelor salariale ce i se cuvin postului pe care trebuia să fie reîncadrată începând cu data de 01.10.2007.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că i s-a comunicat fișa individuală pentru reîncadrarea pe noua funcție publică conform Legii nr. 161/2003, iar potrivit acesteia, în urma aplicării criteriilor pentru reîncadrarea în funcția publică la data de 15.07.2003, a obținut un punctaj de 9,358 puncte.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere acest punctaj și în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin.2 și art. 4 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 218/2003, potrivit cărora "Reîncadrarea în funcțiile publice de execuție se face astfel: b) pentru reîncadrarea în funcțiile publice în gradul profesional superior, funcționarul public trebuie să obțină minimum 7 puncte", trebuia să se dispună reîncadrarea sa în funcția publică de execuție, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I și că Ordinul nr. 218/2003, prevede imperativ ca singur indicator pentru reîncadrarea în funcțiile publice de execuție punctajul calculat potrivit criteriilor stabilite la art. 2 din actul normativ menționat anterior.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât la 15.07.2003 în urma finalizării procedurilor de reîncadrare în noua funcție publică, conform L 161/2003, titlu III, art. XVI, alin 1 lit și a Ordinului ANFP 218/2003 i s-a acordat în mod legal gradul profesional principal.
Prin sentința nr.424 din 4 martie 2008, Tribunalul a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea adresei nr.59817/27.12.2007, emisă de pârâtă.
S-a dispus reîncadrarea reclamantei pe funcția publică de execuție de consilier clasa I grad profesional superior, treapta I, cu respectarea tuturor drepturilor conferite acestei reîncadrări, începând cu data de 01.10.2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Ca urmare a aplicării criteriilor pentru reîncadrarea în funcția publică, petiționarul la data de 15.07.2003 a obținut un punctaj de 9,358 puncte conform fișei individuale, susținând că reîncadrarea nu s-a făcut în mod corespunzător, fiind astfel prejudiciat și din punct de vedere salarial, reîncadrarea făcându-se în baza Legii 161/2003 și ale Ordinului 218/2003, emis de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Prin acest ordin au fost aprobate instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile publice prevăzute de Legea 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, criteriile pentru ocuparea unei funcții publice fiind expres prevăzute în art.2, alin.1, lit.a-d din acest act normativ.
Conform art.4 alin.1 litera a, pentru reîncadrarea în gradul profesional "superior", funcționarul public trebuie să, obțină minim 7 puncte, în speță petiționarul obținând 9,358 puncte.
Potrivit art.5 din Ordinul 218/2003, reîncadrarea funcționarilor publici se face în ordinea punctajelor obținute în condițiile art.3 și 4, iar în situația în care numărul funcționarilor publici care au obținut punctajele minime prevăzute pentru reîncadrare este mai mare decât numărul funcțiilor publice stabilite și avizate pentru gradele profesionale, art.5 alin. 2 prevede criterii suplimentare: programe sau cursuri de formare profesională, sau forme de învățământ postuniversitar urmate; doctorat în specialitatea funcției publice; vechimea în categoria, clasa și gradul funcției publice deținute la data intrării în vigoare a Legii nr.161/2003.
Pe de altă parte conform L 161/2003 autoritățile și instituțiile publice în cadrul cărora funcționează funcționarii publicii au obligația de a efectua reîncadrarea acestora pe posturi, în acest sens ANFP a emis ordinul 218/2003.
Pe baza criteriilor stabilite prin acesta, reclamantul a obținut punctajul, reținându-se vechimea în funcția de specialitate.
Dacă punctajul obținut de reclamant nu ar putea conduce la o promovare pe o funcție superioară, ar fi fost inutil ca acesta să fie punctat în raport de criteriile legale ce privesc activitatea și pregătirea funcționarului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP G, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a intimatului reclamant, arătând că la data de 15.07.2003, în urma finalizării procedurilor de reîncadrare în noua funcție publică, conform Legii nr.161/2003, art.XVI alin.1 lit.c și a Ordinului ANFP nr.218/2003 i-a fost acordat reclamantului gradul profesional "asistent", cu menținerea drepturilor profesionale stabilite conform OUG nr.192/2002, iar prin adresa nr.19451/17.07.2003, emisă în baza deciziei nr.69/2003 a DGFP G, i s-a comunicat acestuia noua funcție de care a luat cunoștință sub semnătură.
S-a mai susținut că data de la care se calculează termenul de prescripție este data luării la cunoștință despre existența actului administrativ contestat.
Recurenta a mai arătat că formularea unei adrese în cursul anului 2007, din partea intimatului reclamant către DGFP G, referitoare la modul cum a fost reîncadrat în anul 2003 nu reprezintă decât o încercare a acestuia de a fi repus în termenul de a contesta reîncadrarea.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât reîncadrarea reclamantului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.6 alin.3 din OG nr.92/2005 și ale OUG nr.82/2004.
În dovedirea cererii de recurs, recurenta a depus la dosar adresa nr.19451/17.07.2003, emisă de DGFP G, prin care se comunică reclamantului intimat modul de reîncadrare în funcția publică de execuție de inspector asistent clasa I, începând cu 15.07.2003.
Examinând sentința recurată, prin prisma excepției invocate, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În fapt, prin acțiunea introductivă reclamantul a contestat reîncadrarea sa în funcția publică de execuție, aceea de inspector asistent clasa I, ce a fost efectuată la data de 15.07.2003, în baza Deciziei nr.69/2003, emisă de către DGFP
Cu adresa nr.19451/17.07.2003(depusă la dosarul de recurs), reclamantului i-a fost comunicată sub semnătură, reîncadrarea în funcția publică de execuție de inspector asistent clasa I în cadrul unității pârâte, începând cu 15.07.2003, conform deciziei nr.69/2003, emisă de către directorul executiv al DGFP
Adresa nr.59817 din 27.12.2007, emisă de DGFP G la solicitarea reclamantului, referitoare la modul de reîncadrare în funcția publică ce a avut loc în anul 2003, nu reprezintă decât o explicitare a acestei reîncadrări care a fost stabilită prin decizia DGFP G nr.69/2003, act care generează efecte juridice în ceea ce privește atât modul de reîncadrare în funcția publică, cât și în planul drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici și implicit a reclamantului intimat.
De fapt, ceea ce se contestă este modalitatea de reîncadrare în funcția publică, care s-a realizat în baza deciziei nr.69/2003, emisă de directorul executiv al DGFP G, despre care reclamantul susține că a fost făcută în mod greșit, deși îndeplinea condițiile pentru a fi reîncadrat în funcția publică de execuție de consilier gradul profesional superior, întrucât a obținut un punctaj de 9,358.
Această decizie a produs efecte de la momentul comunicării reîncadrării prin adresa nr.19451 din 17.07.2003, ce a fost comunicată reclamantului intimat la aceeași dată, acesta semnând personal de luarea la cunoștință privind reîncadrarea în funcția publică de execuție de inspector asistent clasa I, cu începere din 15.07.2003.
De la data luării la cunoștință, reclamantul intimat nu a contestat actul administrativ, care a stat la baza reîncadrării sale, considerată greșită, ce a stat la baza comunicării în ceea ce privește reîncadrarea sa în funcția publică începând cu data de 15.07.2003.
Motivul formulării acțiunii reclamantului îl constituie vătămarea dreptului său de a fi reîncadrat în funcția publică, cât și drepturile cuvenite reîncadrării.
Se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune, atât în ceea ce privește reîncadrarea, cât și drepturile corelative reîncadrării, trebuie analizată în raport de data nașterii raportului juridic, respectiv data luării la cunoștință despre modalitatea reîncadrării, ce a avut loc la 17.07.2003, conform deciziei nr.69/2003, această decizie fiind actul administrativ care a produs efecte juridice în planul reîncadrării reclamantului.
În speță, actul administrativ atacat - respectiv decizia de reîncadrare nr.69/2003 - este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât îi sunt aplicabile termenele stabilite prin art.11 alin. (1) și (2) din legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv termenul de 6 luni care reprezintă regula, cu excepția reglementată în alin.(2) al aceluiași articol, când pentru motive temeinice, care urmează a fi analizate de instanță în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar numai târziu de un an de la data emiterii actului.
În raport de prevederile art.11 alin.1 și 2 din Legea contenciosului administrativ, acțiunea introdusă de reclamant la data de 07.01.2008 este formulată cu mult peste termenul de 6 luni, așa încât acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune ce a fost invocată de către recurentă este întemeiată.
Întrucât excepția prescripției este o excepție dirimantă și absolută, aceasta face de prisos analizarea celorlalte motive de fiind invocate în cuprinsul cererii de recurs.
Față de cele arătate, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă să fie admis prezentul recurs.
Pe cale de consecință, se va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta DGFP G, împotriva sentinței numărul 424 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribulanul G, în dosarul nr-.
Modifică sentința.
Respinge ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red,jud.
LF/ 3 ex/23.09.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Magdalena Fănuță
