Anulare act administrativ . Decizia 1778/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1778
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 03 aprilie 2009 privind recursul declarat de reclamanta -., împotriva sentinței nr. 2296 din data de 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 03 aprilie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberand
Constata ca prin sentinta nr.734 din 17 01 2008 pronuntata de Tribunalul Maf ost admisa cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta -, cu sediul în localitatea, județul M, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în municipiul DTS, nr.1, județul
S -a anulat decizia nr.11 din 15 mai 2007.
S -au anulat constatările din procesul verbal de control nr.15720 încheiat la 29 august 2003 cu privire la determinarea TVA pe perioada septembrie 2000 - mai 2002.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Directia Generala Finantelor Publice M.
Prin Decizia nr.999 din 15 mai 2008 pronuntata de Curtea de APEL CRAIOVAa fost admis recursul, casata sentinta recurata si s -a trimis cauza spre rejudecare la aceiasi instanta.
Pentru a se pronunta aceasta solutia Curtea a retinut ca instanta de fond a solutionat cauza fara cita legal emitentul actului de control nr. 15720 din 29 08 2003 emis de Dr. T
In rejudecare a fost conceptat si citat paratul Dr. T severin.
Prin Sentinta nr. 2296 din 19 nov. 2008 pronuntata de Tribunalul M s -a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamant
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca reclamanta - a desfășurat activitate de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare de produse alimentare, băuturi și tutun, în baza autorizației nr.0009/2000 eliberată de Primăria comunei, județul
Pe perioada supusă controlului și reținută în procesul verbal de control al organului financiar, deducerea taxei pe valoare adăugată a fost reglementată de OUG nr.17 /2000.
In înțelesul disp.art.2 din OUG nr.17/14 martie 2000 privind taxa pe valoarea adăugată, reclamanta este plătitor de TVA prin aplicarea acestei norme de drept, începând cu luna septembrie 2000, întocmit și a depus la organul fiscal, decontul de TVA la autoritatea fiscală - Administrația Financiară DTS achitând în același timp la Trezoreria T S sumele reprezentând diferența dintre TVA colectat și TVA deductibil.
In baza art.18 din OUG nr.17/2000 contribuabilii înregistrați la plătitori de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente, bunurilor și serviciilor achiziționate, dar prin dispozițiile pct.10.6 lit.a din HG nr.40/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată potrivit cărora " nu poate fi dedusă taxa pe valoare adăugată aferentă intrărilor referitoare la bunuri și/sau servicii achiziționate de contribuabili care nu sunt înregistrați la serviciile fiscale ca plătitori de TVA".
Legiuitorul a condiționat în mod expres dreptul la deducerea TVA de depunerea declarației și înregistrarea de contribuabilului, la autoritatea fiscală ca plătitor de TVA, în vederea atribuirii de Cod fiscal precedat de litera R, cu care alături de codul numeric personal va comunica în relațiile cu autoritățile fiscale, potrivit Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.17/2000.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta - nu a depus la autoritatea fiscală competentă teritorial declarația de înregistrare în scopul de TVA, în vederea obținerii codului d e înregistrare fiscală, cu care să comunice cu Administrația Finanțelor Publice.
Cum reclamanta nu a respectat dispozițiile OUG nr.17/2000 privind depunerea și înregistrarea declarației de plătitor de TVA la autoritatea fiscală competentă teritorial, aceasta nu avea dreptul la deduceri de TVA, astfel încât decizia nr. 11/15.05.2007 privind soluționarea contestației formulată de - pronunțată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M este temeinică și legală.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul - criticand -o pentru nelegalitate si neteminicie. In motivare, recurentul precizeaza ca eronat a procedat DGFP care nu a luat nici o masura desi a primit 20 de declaratii de TVA si deconturi. Invedereaza recurentul ca a fost de buna credinta si a achitat lunar TVA si majorari si penalitati, ca a solicitat chiar la data de 01 08 2002 scoaterea din evidenta ca platitor de TVA, intimata acceptand solicitarea. Mai mult, DGFP recunoaste chiar la ca la data de 25 07 2002 nu exista nicio suma restanta.
La data de 27 02 2009 intimata DGFP Maf ormulat,Intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei instantei de fond. A precizat intimata ca nu are obligatia de a sesiza contribuabilii pentru neindeplinirea obligatiilor fiscale, iar neinregistrarea ca platitor TVA se sanctioneaza in sensul ca nu se mai poate deduce TVA conform art. 18 din OUG nr.17/2000.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate dar si sub toate aspectele conform dispozitiilor art. 304ind1 C pr. Civila constata urmatoarele.
Prin procesul verbal de control nr. 15720/29 08 2003 intocmit de Dr. TSs -a stabilit ca obligatie fiscala suplimentara in sarcina recurentei -contestatoare TVA in cunatum de 13.655 lei si 7.828 majorarari de intarziere aferente.
S-a retinut ca in luna iulie 2000 contestatorul a realizat venituri din operatiuni impozabile peste plafonul maxim de 50 mil., fara a se conforma obligatiilor prevazute de art. 6 lit.A- pct.11 alin.2 din OUG nr.17/2000.Obligatiile fiscale suplimentare s -au calaculat de la data la care recurentul ar fi trebuit sa devina platitor de TVA pana in august 2002 cand a intrat in vigoare Legea nr. 345/2002 privind TVA care a abrogat OUG nr. 17/2000, act ce a modificat plafonul maxim de la care contribuabilii devin platitori de TVA.
Potrivit art.25 pct.A lit.a alin.2 din OUG nr.17/2000, in termen de 15 zile de la data depasirii plafonului recurentul era obligat sa depuna declaratia de mentiuni in vederea atribuirii codului R,urmand sa devina platitor de TVA efectiv incepand cu luna imediat urmatoare celei in care se depune declaratia.
Instanta de fond,respingand contestatia nu a precizat argumentele pentru care a fost inlaturata proba cu expertiza contabila, prin Raportul de expertiza stabilindu -se ca TVA de plata la data 31 august 2002 este 61,36 Ron. In plus nu s -a lamurit cauza sub aspectul datei de la care recurenta ar fi fost obligata sa devina platitor TVA, septembrie 2000 sau decembrie 2000,intrucat a depasit plafonul maxim al veniturilor impozabile conform art.25 pct.A lit.a, fiind insusit fara sustinerea unei documentatii certe punctul de vedere al organului fiscal
Pe de alta parte, controlul fiscal a avut loc la data de 28 08 2003, data la care OUG nr.17/2000 era abrogata, in vigoare fiind Legea nr. 345/2002 privind Taxa pe valoarea adaugata. Este adevarat ca data la care recurenta a depasit plafonul maxim admis al veniturilor imozabile, fiind astfel obligata sa se inregistreze ca platitor de TVA a avut loc in 2000, sub imperiul OUG nr.17/2000, tinand cont de plafonul stabilit prin acest act normativ si avand astfel de indeplinit obligatiile ce decurg din acest act normativ. Cu toate acestea,normele ce reglementeaza modul in care trebuie sa procedeze organele fiscale, in cazul in care constata ca nu sunt respectate obligatiile privind inregistrarea ca platitor TVA in conditiile si termenele prevazute de lege, sunt cele in vigoare la data controlului, respectiv august 2003, si anume cele prevazute de HG nr.598/13 06 2002 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.345/2002 privind TVA. Organele fiscale, avand un drept de control financiar ulterior, nu pot aplica retroactiv norme de procedura a controlului abrogate, normele in vigoare fiind de imediata aplicare.
Prin urmare, nu s-a stabilit cu exactitate de catre instanta de fond dar nici prin Raportul de expertiza efectuat, modul de calcul al TVA ului achitat efectiv de catre recurent in perioada septembrie 2000-august 2002, ca diferenta intre TVA colectat si TVA dedus conform deconturilor depuse al, dar nici diferenta intre TVA ul colectat si TVA -ul platit efectiv de care contribuabil pe aceiasi perioada.
In acest context, se impune efectuarea unei noi expertize finaciar -contabile, scop in care, in temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. Civila, va admite recursul, va casa sentinta recurata si va retine cauza spre rejudecare pentru a pune in discutia partilor aceasta proba.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de de reclamanta -., împotriva sentinței nr. 2296 din data de 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Caseaza sentinta recurata si retine cauza spre rejudecare.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.2ex LB
13 Aprilie 2009
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
