Anulare act administrativ . Decizia 1781/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1781
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr.640 din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în com., SAT G, Cod poștal -, Județ D, intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294, Cod poștal -.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul pârât - Direcția generală a Finanțelor Publice D, intimatul reclamant și intimatul pârât Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei de timbru, după care,
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 408/120/2.02.2009, reclamantul, a chemat în judecată erul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând să îi restituie suma de 3.636.16 lei, actualizată cu dobânda legală în funcție de data plății efective, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volksvagen Passat. înmatriculată sub nr. - cu nr. de identificare -, înmatriculat prima dată la data de 2.09.2003 în Franța. În motivarea cererii, reclamantul a aratat că a achitat această sumă de bani la 28.01.2008 cu chitanța -, taxă impusă potrivit art.214 din Codul fiscal; precizează reclamantul că perceperea acestei taxe reprezintă un abuz, întrucât România, membră a Comunității Europene, nu respectă dispozițiile art.90 din Tratatul CE, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului și să procedeze într-un mod discriminatoriu cu produsele importate, față de cele interne.
Au fost atașate cererii chitanța de achitare a taxei de timbru și a timbrului judiciar și, în copie, certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, chitanța de plată a taxei de înmatriculare, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, înștiințarea de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autovehicule și autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule sau diferențe de taxă de poluare, certificat de autenticitate seria A nr.-
Prinîntâmpinare, pârâta DGFP D,a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că, organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141Cod fiscal, iar dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România; mai arată că potrivit prevederilor art.4 din OUG 50/2008, prin care fost instituită taxa de poluare pentru autovehiculele supuse primei înmatriculări în România, este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către registrul Auto Român pentru a se stabili cuantumul taxei de urmează a fi restituită. De asemenea, Administrația Fondului pentru Mediu, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că taxa încasată este legală și temeinică, în conformitate cu Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Prin sentința nr. nr.640 din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a admisacțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu erul Economiei și Finanțelor, Administrația Fondului pentru Mediu și Direcția Generală a Finanțelor Publice D și au fost obligați pârâții să restituie reclamantului suma de 3636,16 lei cu dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării acestei sume până la plata efectivă, sumă ce reprezintă taxă specială de primă înmatriculare
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei P suma de 5.441 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Volksvagen Passat., cu chitanța seria chitanța seria - nr.- din care i-a fost restituită suma de 1.805 lei; conform actelor dosarului rezultă că autovehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată, în Franța, la data de 2.09.2003, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare depus la dosarul cauzei ( fila 12).
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța constată că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 6061 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei;
Se reține neîntemeiată susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantei, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
Tribunalul constată întemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
Având în vedere și dispozițiile art.17 și 18 din Legea 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că prin OUG nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Conform art. 11 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.03.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
În baza acestei ordonanțe a fost emisă HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 50/2008, prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare.
Prin aceste reglementări legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele doua taxe și nu restituirea integrală a taxei.
Se învederează instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin 2 din Constituie prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează " cu respectarea prevederilor actului de aderare" tratat care instituie obligația Statului Român - deci a organului competent materia de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Existenta unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Deosebit de aceasta, în conf. cu prevederile art. 1 și 5 din OUG nr. 50/2008, recurenta nu a făcut altceva decât să calculeze taxa și să deschidă un cont distinct la unitățile Trezoreriei statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, autoritate care gestionează acest buget în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Se arată că recursul este fondat, deoarece taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută într-un act normativ a cărui constituționalitate a fost stabilită prin decizia Curții Constituționale nr. 802/2009 publicată în Of. 428/2009.Obligatia statului este de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, fapt realizat prin OG nr. 50/2008 care taxează autovehiculele care poluează taxa care din punct de vedere fiscal, este expresia la nivel legal a textului constituțional a art. 35.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul desființării ei și pe fond respingerea acțiunii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si
C-333/05 si, par. 61-70]. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr.640 din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în com., SAT G, Cod poștal -, Județ D, intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF/DD
5 ex./6.01.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
