Anulare act administrativ . Sentința 181/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 181/F/CA/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă mandatarul ales al reclamantului, avocat și reprezentantul pârâtei, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 2 2009.
Instanța pune în discuția părților excepția necompetenței materiale și a inadmisibilității acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției de necompetentă materială, competentă să soluționeze litigiul dedus judecății fiind Curtea de Apel secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că în speța de față se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică.
Consiliul de conducere nu are în atribuții încheierea, executarea, suspendarea sau încetarea contractelor individuale de muncă ale personalului de execuție din cadrul Cu toate acestea prin Hotărârea nr.2/2009, la punctul 5, s-a rediscutat de către consiliul de conducere cererea reclamantului.
Prin decizia 661 emisă de directorul general și președintele consiliului de conducere s-a dispus încetarea contractului individual al reclamantului, decizie atacată la Tribunalul Sibiu Secția Civilă completul litigii de muncă formând dosarul nr- cu termen la 20.10.2009.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii solicită respingerea acesteia; reclamantul prin acțiunea formulată a solicitat anularea în parte a hotărârii, solicitând anularea pct.5 din hotărâre.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar și concluzii scrise asupra excepției.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, având în vedere că, reclamantul nu este funcționar public, iar pârâta a emis actul atacat în calitate de angajator astfel că revine instanței civile competența soluționării cauzei conform codului muncii și nu instanței de contencios administrativ cum apreciază reclamantul.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii solicită admiterea acesteia, pentru motivele arătate în situația în care instanța va respinge excepția necompetenței materiale.
În cazul în care excepțiile vor fi respinse, solicită să se ia act că acțiunea a rămas fără obiect, atâta timp câte reclamantul nu mai este angajatul pârâtei.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe cele două excepții.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal sub dosar nr-009 reclamantul a chemat în judecată pârâta Autoritatea Rutieră Română-ARR B solicitând prin hotărâre judecătorească:
- anularea în parte a hotărârii din 2 februarie 2009 a Consiliului de Conducere al Autorității Rutiere Române (procesul verbal nr. 2/02.02.2009) cu privire la postul de inspector de specialitate gradul 1A, în cadrul Agenției ARR Sibiu, ocupat de reclamant în baza Deciziei directorului general al ARR- numărul 3170 din 12 decembrie 2008;
- obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că pârâta la data de 12 februarie 2009 i-a comunicat faptul că prin Hotărârea adoptată în data de 2 februarie 2009 ( procesul verbal nr. 2/2.02.2009) Consiliul de Conducere a vizat o nouă organigramă a Autorității Rutiere Române-ARR prin care au fost restructurate un număr de posturi printre care și cel ocupat de reclamant în baza deciziei nr. 3170 din 23 decembrie 2008. Prin aceiași adresă, mai arată reclamantul că i s-a comunicat și posibilitatea de a-și manifesta în termen de 15 zile de la primire, acordul în vederea modificării contractului individual de muncă, în sensul încadrării pe un post corespunzător pregătirii sale, respectiv acela de inspector de specialitate gradul 1A- Inspector de trafic la Biroul ADR din cadrul Inspectoratului Rutier, invocând drept temei juridic dispozițiile art.17 alin.1, alin.2 lit.b și alin.4 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri, care nu i-a fost comunicată până în prezent, a formulat în termen legal plângere prealabilă conform prevederilor art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 solicitând revocarea parțială a hotărârii, plângere la care pârâta cu adresa nr. 8520 din 24 martie 2009 i-a comunicat menținerea hotărârii atacate, astfel că față de această împrejurare a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată întrucât în situația aplicării hotărârii respective, i-ar fi afectate grav și ireversibil prejudiciate drepturile și interesele legitime.
Reclamantul mai arată că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică deoarece încalcă dispozițiile art.65 alin.2 din Codul muncii care prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă - condiții neîndeplinite în cauză fiind profund dubitabil caracterul "efectiv" și absolut îndoielnică existența unei cauze "reale și serioase" în legătură cu "restructurarea" postului ocupat, întrucât a fost încadrat pe postul de inspector de specialitate în cadrul Agenției ARR Sibiu prin Decizia directorului general al Autorității Rutiere Române ARR nr. 3170 din 23 decembrie 2008, deci în baza unui act emis doar cu puțin peste o lună de zile în urmă în raport cu data de 2 februarie 2009, când aceiași autoritate publică centrală a adoptat prin intermediul Consiliului său de conducere, hotărârea de "restructurare" a unui număr de posturi printre care și cel deținut de reclamant la acea dată.
Din această împrejurare susține reclamantul, rezultă neechivoc că dacă la data încadrării sale (23 decembrie 2008) ar fi existat realmente perspectiva unei restructurări serioase de posturi la nivelul Autorității Rutiere Române atunci nu ar mai fi fost încadrat pe postul ce urma a fi restructurat la data de 2 februarie 2009 și în plus caracterul efectiv bazat pe o cauză reală și serioasă a așa-zisei restructurări, nu există având în vedere că doar câteva zile înainte și la doar câteva zile după comunicarea notificării către Sindicatul Liber ARR- în unele cazuri aproape simultan cu aceasta, pârâta a organizat concursuri pentru ocuparea unor posturi "vacante" inclusiv inspectori de specialitate la nivelul Agențiilor Județene ARR- fapt din care rezultă fără putință de tăgadă că pentru pârâtă a existat și există și actualmente necesitatea obiectivă de a face încadrări pe posturile vacante de inspector de specialitate în teritoriu, posturi existente în Statul de Funcții, iar nu de desființare a lor întrucât potrivit art. 30 din Codul muncii încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice se face numai prin concurs sau examen și totodată posturile vacante vor fi scoase la concurs în raport cu necesitățile fiecărei unități.
În ce privește OUG nr. 223/2008 reclamantul susține că aceasta vizează exclusiv funcționarii publici, iar nu și salariații cum este și funcția de inspector de specialitate din cadrul Autorității Rutiere Române ARR și de asemenea această ordonanță se aplică exclusiv instituțiilor bugetare în sistemul cărora nu este inclusă și pârâta aceasta fiind o instituție extrabugetară cu surse proprii de venit.
Reclamantul mai arată că în cazul său, au fost ignorate totalmente și încălcate flagrant criteriile legale ce trebuiau a fi avute în vedere în mod obligatoriu, la stabilirea postului ce urma a fi restructurat, restructurarea doar a uneia dintre cele 8 posturi identice nu mai acelui ocupat de reclamant nu putea fi făcută decât pe baza unor criterii obiective, realmente prestabilite așa cum se prevede și în articolul 81 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pe anii 2007-2010, astfel că în cazul său a fost "restructurat" OMUL, iar nu POSTUL.
Totodată reclamantul mai arată că, în cazul desființării posturilor vizând funcții de execuție cum este și postul de inspector de specialitate, selectarea în concret a persoanei ce urma a fi concediată, nu putea fi făcută direct de către pârâtă ci doar la propunerea scrisă a Agenției Regionale ARR Sibiu, singura îndreptățită a examina nemijlocit și a verifica existența și întrunirea cumulativă a condițiilor de propozabilitate pentru concediere individuală a unuia din cei 8 inspectori de specialitate aflați în funcție în cadrul agenției, însă în cazul său "selectarea" pentru concediere s-a făcut direct de către pârâtă care prin aceasta nu a desființat un post oarecare de inspector de specialitate la Agenția ARR Sibiu ci doar postul de inspector de specialitate ocupat de fapt ce relevă cu claritate abuzul săvârșit și caracterul fraudulos, vindicativ, respectiv discriminatoriu și finalmente nedrept în considerarea calității reclamantului de fost director general adjunct al Autorității Rutiere Române ARR și din "rațiuni" strict politice și "calcule" politicianiste mărunte, astfel că în cazul său au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile legale imperative referitoare la principiul nediscriminării consacrat în art. 4 și 16 din Constituția României și art. 5, 41, 42 și 48 din Codul muncii precum și prevederile art. 72 alin.1 și 74 alin.2 și 3 din Contractul colectiv de muncă.
În drept invocă dispozițiile art. 1 alin.1, art.8 alin.1 teza 1, art.10 alin.1 teza a 2-a, art. 11 alin.1 lit. a, art. 12 teza I, art.13 alin.1, art.18 alin.1 teza I și art.28 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 precum și art.3 pct.1 și art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform prevederilor art. 15 lit.a din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta prin întâmpinarea depusă a invocat excepția inadmisibilității acțiunii apreciind că în cauză nu sunt incidente prevederile legii contenciosului administrativ întrucât reclamantul nu este funcționar public, iar actul atacat nu este un act administrativ fiind emis de pârâtă în calitate de angajator și nu în regim de putere publică.
Față de cele invocate de pârâtă instanța a pus în discuție competența soluționării cauzei cât și excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ.
Reclamantul prin avocatul său a solicitat respingerea excepțiilor ca neîntemeiate.
Pârâta la rândul său a pus concluzii de admitere a excepțiilor și în principal declinarea competenței de soluționare a cauzei la Tribunalul Sibiu -completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă, iar în subsidiar respingerea acțiunii în contencios administrativ ca inadmisibilă, întrucât actul atacat nu este un act administrativ, nefiind emis de pârâtă în regim de putere publică și ca angajator.
Examinând excepția competenței materiale invocată în cauză conform prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța constată că reclamantul nu are calitatea de funcționar public, iar actul atacat nu a fost emis de pârâtă în regim de putere publică și în calitate de angajator astfel că față de obiectul acțiunii care privește efectiv un litigiu de muncă și prevederile art. 2 din Legea nr. 554/2004-instanța va admite excepția competenței materiale și în baza art. 158 și art. 2 lit. c Cod procedură civilă va declina competența în favoarea Tribunalului Sibiu Secția Civilă - completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă, instanță pe raza căreia domiciliază reclamantul.
Ca urmare, excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ a rămas fără obiect.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamantul împotriva pârâtei Autoritatea Rutieră Română- B în favoarea Tribunalului Sibiu -Secția Civilă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 23. 09. 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. IM
Dact./ex.2/2 10 2009
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan
