Anulare act administrativ . Sentința 181/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Sentința nr. 181/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta GRUP - O în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE UPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03 2009 și au fost consemnate în încheierea dată în aceeași zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prinacțiuneaînregistrată la această instanță sub nr. 455/32/5.08.2009, reclamanta GRUP Oac hemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate în contradictoriu cu care a solicitat anularea deciziilor nr. 028/12.02.2009 și nr. 176/16.06.2009.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Prin decizia nr. 028/12.02.2009 pârâta a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO -/23.11.2007 pentru nerespectarea art. 183 alin. 1 lit. l) din Codul fiscal.
Cele două condiții prevăzute de art. 67 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, de depunere a documentației și analizelor de laborator sunt cumulative. Rezultatele analizelor de laborator au fost primite de societate la data de 17.02.2009, iar întreaga documentație a fost înaintată la data de 19.02.2009 și primită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B la data de 20.02.2009. De asemenea, sunt de reținut dispozițiile art. 185 alin. 12 pct. 5 din Codul fiscal.
Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Bal uat cunoștință de remedierea deficiențelor, iar aceste deficiențe nu au produs consecințe fiscale.
Societatea nu are nicio restanță la plata contribuțiilor bugetare, în prezent se află sub control vamal, nu a fost prevenită asupra problemei ivite, are un număr de 192 de angajați, iar revocarea autorizației ar avea consecințe sociale, juridice și financiare imposibil de remontat. Societatea este o fabrică nouă de producție a berii, după o rețetă germană, este dotată cu utilaje de proveniență germană, fabrica fiind proiectată de o firmă germană - - firmă care se ocupă de partea de proiectare și cea referitoare la tehnologia fabricării berii, de partea de automatizare, de traseele din procesul de fabricație și de asistența tehnică.
La data de 15.05.2008 între reclamantă și firma s-a încheiat un protocol cu toate cuprinzând toate prescripțiile care trebuie respectate de reclamantă în vederea măririi capacității de producție: tot prin acest protocol s-a stabilit ca primele analize să înceapă la data de când urma să se hotărască dacă produsul îndeplinește standardele de calitate în vederea proiectării instalației high-gravity.
Probele tehnologice au fost reluate de mai multe ori, iar la data de 3.06.2009 între reclamantă și firma s-a încheiat un proces-verbal de finalizare a probelor tehnologice, când s-a constatat că produsul finit corespundea analizelor fizico-chimice, microbiologice, cât și al stabilității rapide.
În această perioadă pârâta a emis decizia nr. 028/12.02.2009, iar contestația împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia nr. 176/16.06.2009.
Interesul în promovarea acțiunii este justificat și de faptul că efectele suspendării deciziei nr. 028/12.02.2009 au încetat ca urmare a emiterii deciziei nr. 176/16.06.2009. De la data de 14.07.2009 la care a intrat în vigoare această decizie, revocarea autorizației și stoparea producției au intrat în vigoare. Se are în vedere paguba iminentă care se referă la cei 160 de salariați angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeminată, la daunele provocate celor 27 de furnizori ai fabricii, valoarea materiilor prime achiziționate și neachitate ridicându-se la 27.787.738 lei, la contractele în derulare pentru achiziționarea de câteva mii de tone și de hamei. De asemenea, societatea are în derulare contracte de leasing financiar cu Banca BRD și Leasing România are în stoc materii prime, materiale și producție neterminată, în curs de fermentare în diferite faze, în valoare de 3.647.348,33 lei.
Întreaga documentație prevăzută de art. 67 alin. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 571/2003 a fost depusă la pârâtă la data de 19.02.2009 întârzierea datorându-se probelor tehnologice, dar mai ales procedurilor greoaie de obținere a rezultatelor și analizelor de laborator efectuate de firme care nu sunt sub controlul producătorului.
Societatea are în stoc materii prime, materiale și producție neterminată, în curs de fermentare în diferite faze, în valoare de 3.647.348,33 lei. În același timp, stocurile de bere ca produs finit valorează 429.264,05 lei, conform balanței pentru luna iulie 2009. Societatea are în derulare contracte încheiate cu 34 de distribuitori cu un target contractual anual de 383.503 hl rămasă de livrat încă 261.170 hl cu o valoare de 57.457.400 lei.
În același timp fabrica are de plătit suma de 244.024 Euro firmei; la fel datoriile curente ale societății sunt de 24.080.976 lei.
. cu privire la legalitatea actului administrativ constituie un început de nelegalitate, iar aceasta persistă deoarece pârâta a dat o interpretare restrictivă prevederilor art. 183 din Codul fiscal și ale art. 67 alin. 1 și 2, pct. 121din 5 din Normele metodologice de aplicare a codului.
În cauză a formulat întâmpinare, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I care a susținut legalitatea celor două decizii contestate și respectarea dispozițiilor art. 183 alin. 1 lit. Legea nr.) din Codul fiscal, a pct. 67 alin. 1 lit. a( și b) din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2008.
La termenul din 12.11.2009 reclamanta a formulatprecizări la acțiunedupă cum urmează:
În art. 183, 184 și 185 din Codul fiscal sunt reglementate obligațiile antreprinzătorului fiscal autorizat, regimul de transfer al autorizației și anularea, revocarea ori suspendarea autorizației.
Normele metodologice, în art. 121prevăd că, atunci când deficiențele care atrag măsura revocării nu au consecințe fiscale și sunt remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului de control de către organele cu atribuții în acest sens, acestea vor comunica operativ comisiei instituite în cadrul autorității fiscale centrale faptul că deficiențele au fost remediate, situație în care această comisie nu va mai dispune măsura de revocare.
Aceste deficiențe nu au produs consecințe fiscale deoarece, indiferent de documentație, berea are aceeași poziție tarifară.
Cu adresa nr. 46.697/ din 4.09.2009 pârâta a solicitat reclamantei ca toate documentațiile să fie să fie depuse la Autoritatea Națională a Vămilor în termen de 10 zile de la primirea adresei; reclamanta s-a conformat acestei adrese.
Ulterior, cu adresa nr. -//21.10.2009 societatea a fost înștiințată că mai sunt necesare specificațiile tehnice pentru produsul numit "Coroana fără alcool"; cerință căreia, de asemenea, reclamanta s-a conformat.
Examinând acțiunea în raport de apărările părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie regimului de antrepozitare, curtea de apel constată următoarele:
Reclamanta a motivat acțiunea, în principal, pe îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executări actului fiscal: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Analiza acestor condiții excedează cadrului procesual fixat de însăși reclamanta: anularea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nr. RO-/23.11.2007 și a deciziei date în soluționarea contestației administrative.
Singurele apărări care vizează legalitatea celor două decizii se bazează pe invocarea lipsei culpei în întârzierea depunerii întregii documentații cerute de art. 67 alin. 1 și 2, pct. 12 și 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, întârziere pusă de reclamantă pe seama probelor tehnologice, dar mai ales a procedurilor greoaie de obținere a rezultatelor și analizelor de laborator efectuate de firme care nu sunt sub controlul producătorului.
Prin completarea precizarea acțiunii, reclamanta a insistat pe aplicabilitatea pct. 121din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 și, în plus, a invocat menținerea aceleiași încadrări tarifare pentru bere, ca și conformarea reclamantei cerințelor care i-au fost transmise de Autoritatea Națională a Vămilor prin adresele nr. 46.697/ din 4.09.2009 și nr. -/ din 21.10.2009.
În fapt,
Prindecizia nr. 028 din 12.02.2009Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a revocat autorizația de antrepozit fiscal nr. RO-/23.11.2007emisă antrepozitarului autorizat Grup O pentru nerespectarea prevederilor art. 183 lit. l) din Codul fiscal coroborate cu prevederile pct. 67 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Plângerea formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă de aceeași autoritate prindecizia nr. 176 din 16.06.2009.
Autoritatea fiscală a reținut că reclamanta nu a respectat obligația de a depune, până la data de 31.01.2009 inclusiv, în vederea obținerii clasificării tarifare, documente prevăzute de art. 67 alin. 1 lit. a) și b) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Astfel, reclamanta trebuia să depună la Autoritatea Națională a Vămilor dovada solicitării analizelor de laborator asupra probelor de produse până la 31.12.2009 și nu a rezultatelor acestora pentru care obligația depunerii este în termen de 15 zile de la data primirii lor. Mai mult, societatea este autorizată din anul 2007, fiindu-i aplicabile dispozițiile pct. 66 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Reclamanta a depus, la Autoritatea Națională a Vămilor, buletinele de analiză pentru sortimentele de bere pe care le produce la data de 9.02.2009, fiind înregistrate sun nr. 3290 (fila 115). Rapoartele de încercare au fost emise la data de 17.02.2009 (filele 117,147, 149), în baza unor comenzi din9.02.2009.
În drept,
Codul fiscal
Obligațiile antrepozitarului autorizat sunt prevăzute deart. 183din Codul fiscal, în cauză autoritatea fiscală sancționând reclamanta pentru nerespectarea obligației prevăzute laalin. 1 lit. l), respectiv nerespectarea obligației de a se conforma cu alte cerințe impuse prin norme. Aceste cerințe sunt cele prevăzute de pct. 67 alin. 1 și 3 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Revocarea autorizației reclamantei pentru antrepozit fiscal a fost dispusă pentru situația reglementată de185 alin. 2 lit. c) tezadin Codul fiscal, respectiv pentru nerespectarea cerinței prevăzute la art. 183.
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal
Dispozițiilepct. 67din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, astfel cum au fost completate prin Hotărârea Guvernului nr. 1618/2008, au fost în mod corect aplicate de pârâtă având în vedere, pe de o parte, faptul că reclamanta deținea autorizația de antrepozit fiscal nr. RO- de la data de23 noiembrie 2007,iar pe de altă parte împrejurarea că reclamanta nu s-a încadrat nici în dispozițiile pct. 66 (introdus în norme prin Hotărârea Guvernului nr. 1579/2007), text potrivit căruia " ntrepozitarii autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169 - 173 din Codul fiscal, care la data de 1 ianuarie 2008 dețin autorizații valabile, au obligația de a îndeplini cerințele prevăzute la alin. 61și 63ale pct. 8, în ceea ce privește obținerea încadrării pe poziții și coduri tarifare a produselor finite efectuate de Autoritatea Națională a Vămilor, până la 30 aprilie 2008". Pct. 8 alin. 61și 63din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal - cu referire la art. 179 din Codul fiscal - prevăd că, "în cazul producției de alcool etilic, de băuturi alcoolice, amestecuri de băuturi alcoolice și amestecuri de băuturi alcoolice cu băuturi nealcoolice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună documentația întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice, care va cuprinde și lista tipurilor de produse ce urmează a se realiza în antrepozitul fiscal, compoziția detaliată a acestora care să permită încadrarea într-una din grupele de produse accizabile definite la art. 169 - 173 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare" (alin. 61); în perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligația să obțină încadrarea tarifară a produselor finite efectuată de către Autoritatea Națională a Vămilor pe baza analizelor de laborator. de laborator se realizează de unitățile Autorității Naționale a Vămilor în laboratoarele proprii sau, la cererea acestor unități, în laboratoarele altor instituții autorizate. Rezultatele analizelor de laborator și codul tarifar atribuit, împreună cu punctul de vedere al autorității vamale referitor la încadrarea într-una din grupele de produse accizabile, vor fi transmise autorității fiscale teritoriale pentru completarea documentației care va fi transmisă ulterior autorității fiscale centrale în vederea obținerii autorizației (alin. 63).
Potrivit dispozițiilor analizate - pct. 67 - antrepozitarii autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169 - 173 din Codul fiscal, care dețin autorizații valabile, eliberate înainte de1 ianuarie 2008, și care nu s-au încadrat în prevederile pct. 66, au obligația de a depune la Autoritatea Națională a Vămilor, până la data de31 ianuarie 2009inclusiv, în vederea obținerii clasificării tarifare, următoarele documente: a) lista tipurilor de produse finite realizate în antrepozitul fiscal; b) specificația tehnică sau alte documente certificate pentru conformitate, din care să rezulte compoziția cantitativă pentru fiecare produs, lista cantitativă completă a materiilor prime utilizate, natura și compoziția fiecărei materii prime, procesul tehnologic de fabricație a produsului; c) certificate de analiză emise conform prevederilor legale în vigoare, care să conțină determinările necesare stabilirii clasificării tarifare, sau, până la obținerea acestor certificate de analiză, dovada solicitării analizelor de laborator asupra probelor de produse (alin. 1). Este de observat că, la lit. c), depunerea certificatelor de analiză este, într-adevăr, obligatorie, însă, pentru a nu sancționa antrepozitarii autorizați pentru depășirea termenului limită (31 ianuarie 2009) din motive care nu le sunt imputabile, legiuitorul a prevăzut ca, până la obținerea acestor certificate de analiză, antrepozitarii să facădovada solicitării analizelorde laborator asupra probelor de produse. În această din urmă situație, pentru obligația de a depune rezultatele analizelor de laborator la Autoritatea Națională a Vămilor,alin. 2 al pct. 67nu a prevăzut un termen limită prestabilit, ci un termen de 15 zile de la data primirii acestora. Ori, în cauză, reclamanta a solicitat aceste analize de laborator la data de 9 februarie 2009, adică după expirarea termenului prevăzut de alin. 1 al art. 67. În aceste condiții este neîntemeiată apărarea reclamantei că întârzierea depunerii buletinelor de analiză este consecința "procedurilor greoaie de obținere a rezultatelor și a analizelor de laborator efectuate de firme care nu sunt sub controlul producătorului".
Nerespectarea termenului prevăzut la alin. 1 pct. 67 determinat pârâta să aplice sancțiunea prevăzută dealin. 3 al art. 67, respectiv revocarea autorizației, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. l) și art. 185 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal.
Nu poate fi reținută apărarea reclamantei referitoare la consecințele negative determinate de nevalorificarea produselor finite având în vedere posibilitatea recunoscută prin art. 185 din Codul fiscal alin. 12 antrepozitarilor autorizați, cărora le-a fost revocată autorizația și care dețin stocuri de produse accizabile la data revocării de a valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - cu acordul autorității fiscale competente, în condițiile prevăzute de norme. În același sens sunt și dispozițiile ct.p. 121alin. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 - cu referire la art. 185 din Legea nr. 571/2003 - potrivit cărora "antrepozitarii autorizați a căror autorizație a fost suspendată, revocată sau anulată pot să valorifice produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorității fiscale teritoriale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat, prin emiterea unei decizii în acest sens".
Această instanță consideră nefondată și apărarea reclamantei întemeiată pe dispozițiile ct.p. 121alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 (cu referire la art. 185 din Legea nr. 571/2003). Potrivit acestor prevederi "tunci când deficiențele care atrag măsura revocării nu au consecințe fiscale și sunt remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului de control de către organele cu atribuții în acest sens, acestea vor comunica operativ comisiei instituite în cadrul autorității fiscale centrale faptul că deficiențele au fost remediate, situație în care această comisie nu va mai dispune măsura de revocare". Este de observat că aceste dispoziții au în vedere situația în care nu a fost emisă o decizie de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, remedierea deficiențelor trebuind a fi făcută în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului de control (iar nu de la data revocării autorizației) tocmai pentru a împiedica emiterea, de către comisie, deciziei de revocare.
Conformarea reclamantei cerințelor care i-au fost transmise de Autoritatea Națională a Vămilor prin adresele nr. 46.697/ din 4.09.2009 și nr. -/ din 21.10.2009 - împrejurare invocată de reclamantă prin precizarea la acțiune - este irelevantă sub aspectul legalității deciziilor contestate, referindu-se la proceduri și documentații întocmite de reclamantă după 6 luni de la data emiterii deciziei de revocare, adică după termenul în care reclamanta poate, în temeiul art. 185 alin. 11 din Codul fiscal, să formuleze o cerere pentru o nouă autorizație.
De altfel, posibilitatea pe care o are reclamanta de a cere emiterea unei noi autorizații de antrepozit fiscal - având în vedere, în special, susținerea acesteia că în prezent a întocmit întreaga documentație în acest scop - și faptul că perioada de 6 luni prevăzută de art. 185 alin. 11 din Codul fiscal s-a scurs deja constituie împrejurări de natură a lipsi de relevanță apărările reclamantei întemeiate pe înlăturarea consecințelor, de ordin social, economic și financiar" (dincolo de faptul că aceste consecințe sunt relevante doar într-o cerere de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004).
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că acțiunea, astfel cum a fost precizată nu este fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta GRUP - O cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE cu sediul B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red. sent.
4 ex./10.12.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
