Anulare act administrativ . Decizia 1819/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1819
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier:
********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor asupra recursului declarat de reclamanta - SERV SRL împotriva sentinței nr. 496 data de 05 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu intimata pârâtă DGFP Tg.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 2008, încheiere care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.496 din 5 martie 2008, Tribunalul Gorja respins acțiunea formulată de reclamanta -" SERV"SRL, în contradictoriu cu pârâta DGFP Tg
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la 26 iulie 2005 s- efectuat inspecția fiscală de către reprezentanții pârâtei, întocmindu-se raportul nr. 3328, concluzionându-se că s-au înregistrat în contabilitate operațiuni și cheltuieli nereale, facturile neavând calitatea de document justificativ, în scopul de se diminua impozitul pe profit și TVA completându-se și acceptându-se cu știință documente fiscale false, vinovată de săvârșirea faptelor fiind administratorul reclamantei.
În ceea ce privește TVA-ul în perioada verificată 31 iulie 2002 - 31 mai 2005, s-a reținut că reclamanta încasat avansuri de la diverse persoane juridice pentru care nu colectat TVA, în acest sens fiind întocmită anexa 2 în care s-au calculat debitul și accesoriile, avansurile de la 31 mai 2005 fiind lichidate în lunile iunie și iulie 2005.
În privința TVA-ului deductibil s- reținut de agentul constatator că pentru exercitarea acestui drept, trebuie respectate disp. art. 145 al. 8 lit. din Legea nr. 571/2003 și facturile neavând calitatea de document justificativ TVA-ul nu a fost admis la deducere.
Prin decizia nr. 55 din 5.09.2005, soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva acestui raport de inspecție fiscală a fost suspendată și a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg- pentru efectuarea cercetărilor în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În timpul urmăririi penale s- efectuat expertiză contabilă de către expert și s- pronunțat Ordonanța nr. 2872/P/2007 prin care fost scoasă de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. din Legea nr. 241/2005 și de asemenea fost scoasă de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. din Legea nr. 241/2005, art. 43 din Legea 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal. S- reținut în cuprinsul ordonanței că ambele persoane au calitatea de administrator la - SERV SRL Tg.J, că facturile înregistrate în contabilitate au fost emise și completate de, însă nu completat și nu dispus înregistrarea în contabilitate acestor facturi deși avea calitatea de administrator al firmei.
Referitor la raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză de către instanța l-a înlăturat, menținând doar concluziile referitoare la TVA-ul colectat și care a generat accesorii constând în 7877 lei majorări de întârziere și 2161 lei penalități de întârziere ce susține că este datorat de către reclamantă pentru debitele ce reprezintă TVA deductibil și impozitul pe profit, cu accesorii, constatările expertului urmând fi înlăturate cu următoarea motivare;
Instanța a avut în vedere și cuprinsul deciziei nr. V/15 ian. 2007 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, TVA-ul nu poate fi dedus și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA, această decizie fiind obligatorie conform art. 3 Cod pr. civilă.
Astfel, s-a constatat că cele 12 facturi de aprovizionare au numere și serii atribuite altor societăți decât furnizorii înscriși în documente, pe de altă parte unele din facturi nu au completate toate rubricile așa cum impun textele de lege mai sus menționate și atunci devin aplicabile art. 145 al. 8 lit. conform cărora "pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere în funcție de felul operațiunii cu unul din documentele prevăzute la lit. a, factura fiscală ce cuprinde informațiile prev. la art. 155 al. 8 lit. b, emise pe numele persoanei de către o persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA.
Cu privire la impozitul pe profit cu majorări și penalități în privința cărora s-a dat eficiență disp. art. 6 din Legea nr. 82/1991 și art. 6 din HG 131/2007, conform cărora cheltuielile efectuate cu marfa aprovizionată pe baza documentelor ce nu sunt considerate justificative (așa cum s- arătat mai sus) nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil. În același sens sunt și disp. art. 21 al. 4 lit. din Legea nr. 571/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SERV SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că, atât prin rapoartele de expertiză contabilă întocmite pe parcursul cercetării penale, cât și prin expertiza contabilă dispusă de instanță, s-a reținut că nu se pune problema unor debite sau a unor date sau acte care să nu permită înregistrarea facturilor în contabilitate, iar suma de 10.038 lei reprezentând TVA aferent avansurilor și penalitățile reținută ca fiind datorată și-o însușește ca și concluzie finală.
A mai arătat că pe facturile fiscale sunt înscrise denumirea, număr de înmatriculare, CUI-ul, care sunt elemente suficiente de identificare, însă în cazul în care nu cuprind toate mențiunile prevăzute de lege, atât Legea fiscală, cât și Legea contabilității stabilesc în acest caz aplicarea unei sancțiuni contravenționale, fără a opera sancțiunea anulării facturii.
A invocat recurenta că înregistrarea în contabilitate a celor 12 facturi fiscale este o operațiune reală, întrucât organele fiscale recunosc ca reale veniturile obținute din revînzarea mărfurilor livrate, iar pe de altă parte, ele corespund legislației fiscale.
Cu privire la aceste facturi, a mai precizat că avea posibilitatea de a verifica doar realitatea operațiunilor de cumpărare, nu și posibilitatea sau obligația de a verifica corectitudinea informațiilor privitoare la identitatea furnizorilor sau surselor de procurare de către aceștia.
A concluzionat recurenta că cheltuielile cu aprovizionarea au avut la bază documente justificative, iar dreptul de deducere TVA operează dacă factura fiscală cuprinde informațiile prevăzute de art.155 alin.8, respectiv seria și numărul facturii, data emiterii, numele și adresa CUI-ului, persoana emitentă, numele și adresa CUI-lui beneficiarului, denumire, cantități bunuri, cota TVA și valoarea TVA, mențiuni care în cazul de față există.
De altfel, nu poate fi antrenată răspunderea beneficiarului facturii, ci numai a persoanei care a întocmit factura ( a emitentului).
Intimata DGFP Gad epus întâmpinare solicitând respingerea recursului, reiterând apărările invocate la fond.
Examinând sentința sub aspectul criticilor formulate și în raport de legislația aplicabilă în materie, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea raportului de inspecție fiscală din 29 iunie 2005, deciziei de impunere nr.33028 din 29 iulie 2007, cât și a deciziei nr.71 din 25 2007 emisă de DGFP G în soluționarea contestației.
Prin aceste înscrisuri s-a reținut în sarcina societății reclamante că în perioada 01 ianuarie 2003 - 31 mai 2005 înregistrat în evidența contabilă cheltuieli aferente unor facturi emise de diverse societăți fictive, deoarece în urma verificărilor s-a constatat că facturi au numere și serii atribuite altor societăți decât furnizorii înscriși în documente, sau documentele nu conțin toate mențiunile prevăzute de formular.
De asemenea, s-a mai reținut inexistența documentelor de însoțire a mărfurilor, precum și a documentelor emise de producător care sunt obligatorii în circuitul produselor petroliere.
Astfel, au fost stabilite obligații de plată suplimentare la bugetul general consolidat în sumă de 80181 RON impozit profit la care se adaugă majorări și penalizări aferente, precum și 66357 RON TVA neacceptat la deducere cu accesoriile aferente.
Din actele depuse la dosar rezultă că inspecția fiscală s-a desfășurat în baza unei adrese emisă de Garda Financiară G nr.-/2005, iar în urma constatărilor mai sus arătate a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J, pentru fapta prevăzută de art.11 lit. c și e din legea nr.87/1994 privind evaziunea fiscală.
În urma cercetărilor efectuate prin Ordonanța din 28 iunie 2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracțiunea prev. de art.9 lit.C din Legea nr.241/2005 și s-a aplicat acesteia o amendă administrativă în cuantum de 100 RON.
De asemenea a fost scoasă de sub urmărire penală administratora societății reclamante, învinuita pentru aceeași infracțiune.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jar eținut prin ordonanță că învinuita în calitate de administrator al - SRL fiind împuternicită să se ocupe de activitatea acestei societăți, a completat mai multe facturi cu privire la achiziționarea de motorină pe care le-a înregistrat în contabilitate, faptă pe care a recunoscut-o și regretat-
Din cele 12 facturi fiscale reținute de organul fiscal ca nefiind documente justificative, una din acestea a fost emisă chiar de - SRL cu privire la care s-a reținut fictivitatea emiterii ei în scopul diminuării obligațiilor fiscale față de stat.
Referitor la celelalte 11 facturi se constată că acestea cuprind în mare parte mențiunile obligatorii prev. de art.155 alin.8 lit.a din legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, însă ceea ce i se impută societății reclamante este faptul că facturile au înscrise numere și serii atribuite altor societăți decât furnizorii înscriși, precum și faptul că nu există documente de însoțire a mărfurilor și nici documentele caracteristice mărfurilor emise de producători pentru produsele petroliere.
Dispozițiile art.6 din Legea nr.82/1991 republicată a contabilității, precum și art.3 alin.2 și 3 din HG 831/1997 privind aprobarea formularelor comune pentru activitatea financiar contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, prevăd că orice operațiune economicofinanciară trebuie să fie consemnată în momentul efectuării ei într-un document ce se înregistrează în contabilitatea, dobândind calitatea de document justificativ.
Ca document justificativ factura fiscală trebuie să cuprindă în partea jos datele de identificare a persoanei care efectuează livrarea de bunuri (nume și prenume, seria și numărul actului de identitate, codul numeric personal).
În cazul în care se utilizează facturi fiscale speciale, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice, care nu au rubrica specială pentru scrierea datelor de identificare arătate, până la modificarea (adaptarea) acestor formulare persoanele juridice în cauză trebuie să completeze în partea jos formularul cu datele persoanei autorizate să efectueze livrarea bunurilor.
Verificându-se acest aspect se constată că în facturile de aprovizionare au fost înscrise numai o parte din elementele de identificare mai sus arătate, situație în care ele nu mai pot să aibă calitatea de documente justificative.
De asemenea, deși implicit recunoaște că facturile în cauză nu aparțin societăților emitente, recurenta susține că nu avea obligația să verifice acest aspect și că întreaga răspundere revine societăților respective, însă această apărare nu poate fi reținută întrucât potrivit art.21 alin.1 din Codul Fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile numai cele efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, disp. art.21 alin.4 lit.f din același act normativ, interzicând deductibilitatea pentru acele cheltuieli care nu au la bază un document justificativ potrivit legii care să facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune potrivit normelor.
Ori în speță, facturile emise nu pot avea calitatea de document justificativ din moment ce atât codul d e identificare al județului, cât și codul fiscal sunt false, nu există documente privind caracteristicile mărfii emise de producător și au serii și numere ce aparțin altor societăți decât celor emitente.
Este cert că facturile în cauză nu pot avea calitatea de documente justificative deoarece operațiunea înscrisă nu poate fi considerată reală, atâta timp cât societățile sunt fictive.
În atare situație, în mod corect nu pot fi considerate reale cheltuielile efectuate și prin urmare baza impozabilă a veniturilor a crescut cu sumele înscrise în facturi.
Față de cele expuse, Curtea apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate, astfel că în baza art.312 Cod pr. civilă se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursului declarat de reclamanta - SERV SRL împotriva sentinței nr. 496 data de 05 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu intimata pârâtă DGFP Tg.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/10.10.2008
Jud. fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
