Anulare act administrativ . Sentința 182/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR- - 3.02.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.182
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - T împotriva pârâtei Comisia Specială de - Secretariatul Tehnic pentru Culte și din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2009 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr. 8887/30/4.11.2008, reclamanta - T III a chemat în judecată pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând anularea Deciziei nr.1884 din 03.10.2008 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, scoaterea imobilelor înscrise în CF nr.17 nr.top.9981 și top 9982 T situate pe--6 din domeniul public și stabilirea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a formulat cerere de retrocedare în natură a imobilelor înscrise în CF nr.17 nr.top 9981 și top. 9982 T situate pe--6 în temeiul OUG nr.94/2000.
Solicitarea reclamantei de restituire a acestor imobile în natură a fost respinsă prin decizia atacată, motivându-se că ".se află în domeniul public al Statului Român, imobilele respective sunt ocupate parțial de o piață agroalimentară concesionată către SC SA T și parțial de garaje aflate în proprietatea unor persoane fizice. Restituirea în natură a acestor imobile, terenuri, nu este posibilă, întrucât sunt ocupate de construcții noi, edificate ulterior preluării abuzive de către Statul Român".
În consecință, a arătat reclamanta, au fost propuse despăgubiri, situație de reparație prin echivalent cu care nu reclamanta nu este de acord, având în vedere dispozițiile art.1 alin.4 din OUG nr.94/2000 republicată în 01.09.2005 care prevede următoarele: "(4) În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile".
Reclamanta apreciază că în speță este incidentă această dispoziție legală, având în vedere că atât piața agroalimentară, cât și garajele reprezintă construcții ușoare și totodată demontabile. Mai apreciază că dreptul de proprietate al său nu poate îngrădit pe motivul existenței unor construcții noi de această natură, iar în caz contrar fiind vorba despre o ingerință în dreptul său de proprietate.
Subliniază faptul că nu este vorba despre clădiri, case de locuit, blocuri, utilități publice etc.
Solicită a se avea în vedere art.1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului, potrivit căruia:
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitatea publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional".
2. Argumentele pârâtului:
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 12.12.2008 (atașată la fila 7-11 ale dosarul Tribunalului Timiș ), pârâta Comisia Specială de a arătat că, analizând actele depuse de către solicitantă la dosar, s-a reținut de către Comisia Specială de retrocedare faptul că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare și s-a propus, prin Decizia nr. 1884/03.10.2008, acordarea de despăgubiri în favoarea Parohiei - din T III pentru imobilele, terenuri, înscrise în nr. 18067 localității T, nr. top. 9981, 9982.
Pentru a pronunța această soluție, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere adresa nr. SC 2007-23176/29.10.2007 emise de către Primăria municipiului T, județul T privind situația juridică a imobilului din care a reieșit faptul că, pe terenul solicitat la retrocedare, există în prezent:
- piața agroalimentară " " concesionată, conform prevederilor nr.HG 38/1998, în favoarea PIEȚE T;
- o baterie de garaje aflate în proprietate privată conform cărților funciare cu nr. 18067, -, -, - ale localității
În acest context, pârâta menționează faptul că, date fiind informațiile comunicate de către Primăria municipiului T, la emiterea Deciziei nr. 1884/03.10.2008, Comisia specială a avut în vedere, îndeosebi, următoarele:
- prevederile art. l alin.(l), (3), (6), ale art.3 alin.(6), ale art.5 alin.(5) din nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și pe cele ale art.l (1) din Titlul VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente;
- prevederile art.l alin.(4), teza I, din nr.OUG94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent:
- dispozițiile pct.7 din Normele metodologice corespunzătoare art. l din ordonanța sus-menționată potrivit cărora,"prin amenajări de utilitate publică se înțelege străzi, parcări, trotuare, spații verzi, parcuri, alei și altele asemenea";
În ceea ce privește solicitarea reclamantei referitoare la "scoaterea imobilelor înscrise în nr. 18067 localității T, nr. top. 9981, 9982 situate pe--6 din domeniul public și stabilirea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea subscrisei" pârâta apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în acest caz.
De asemenea, menționează că, în contextul aplicării nr.OUG 94/2000, publicată, cu modificările și completările ulterioare, apartenența unui imobil la domeniul public statului sau al unei unități administrativ-teritoriale nu constituie un impediment la restituirea în natură a respectivului imobil. De altfel, nu acesta a fost motivul pentru care Comisia a respins cererea de restituire în natură a imobilelor sus - menționate, ci faptul că acestea sunt amenajări de utilitate publică, parțial, și parțial, ocupate de construcții aflate în proprietate privată.
În acest context, pârâta menționează că prevederile art.l alin. (7) din nr.OUG 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora"În situația în care imobilul retrocedat prin decizia Comisiei speciale de retrocedare se află în domeniul public al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilorLegii nr. 213/1998privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia -, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare".
Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că Decizia nr.1884/3.10.2008 a Comisiei Speciale de a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale incidente, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
3. cauzei:
Prin sentința civilă nr.164/12.01.2009, Tribunalul Timișa declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul a pronunțat astfel având în vedere că decizia contestată, nr.1884/03.10.2008, a fost emisă de Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, iar potrivit art.3 alin.7 din OUG nr.94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deciziile acestei comisii vor putea fi atacate, cu contestație, la instanța de contencios administrativ, in a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, văzând și dispozițiile art.10 alin.1 teza a II-a din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în baza art.3 pct.1 Codul d e procedură civilă a admis excepția de necompetență materială a secției civile a Tribunalului Timiș de soluționare a pricinii și a fost declinată competența materială de soluționare a acesteia în favoarea Secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 3.02.2009.
4.Probele administrate în cauză:
La dosarul Tribunalului Timiș, pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România a depus copia deciziei nr.1884/03.10.2008 a Comisiei speciale de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România (atașată la fila 12 dosar), copia cererii de retrocedare formulată de T III și înregistrată sub nr. 2034/12.02.2003 la Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România (atașată la fila 13 dosar), copia Cărții Funciare nr. 17 T (atașată la fila 15-17), copia Cărții Funciare nr. 18067 T (atașată la fila 18-19), copia Cărții Funciare nr. - T (atașată la fila 20-22), copia Cărții Funciare nr. - T (atașată la fila 23-25), copia Cărții Funciare nr. - T (atașată la fila 26-28), copia Decretului nr. 927/1966 (atașată la fila 34), precum și celelalte înscrisuri atașate la dosarul administrativ al Comisiei speciale de retrocedare.
5. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
Restituirea de către Statul Român a imobilelor aparținând cultelor religioase către foștii proprietari este reglementată prin Ordonanța de Urgență nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Ordonanța de Urgență nr. 94/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, ulterior fiind modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 263/2006 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000,"imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."
Conform art. 1 alin. 3, 4, 6 și 7 din același act normativ, "sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea.
(4)În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupatăde construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică,măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea,se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.
(6) Pentru situațiile prevăzute la alin. (4) în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul și procedura de acordare a despăgubirilor.
(7) În situația în care imobilul retrocedat prin decizia Comisiei speciale de retrocedare se află în domeniul public al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare."
Totodată, Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1164 din 17 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002. Hotărârea de Guvern nr. 1164/2002 a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 270/2005 și prin Hotărârea Guvernului nr. 1094/2005.
Potrivit punctului 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 94/2000, "se vor restitui în naturăterenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată - autorizația era temporară)."
Cu privire la dispozițiile legale procedurale, conform art. 4 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 94/2000, "cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare".
Totodată, art. 3 alin. 6 și 7 din Ordonanța de Urgență nr. 94/2000 dispun următoarele:
(6) "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială. În situația în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menționa că proprietarul are drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
6. Aprecierea instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta T III a fost proprietara imobilelor înscris în Cartea Funciară nr. 17 T, situat în municipiul T, pe--6 (județ T).
Acest imobil a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 927/1966.
La data de 12.02.2003, reclamanta T III a formulat o cerere de retrocedare a acestui imobil, în temeiul Ordonanței de Urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cerere care a fost înregistrată sub nr. 2034/12.02.2003 la Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România.
Instanța reține ca nefiind contestat de părți faptul că, la data formulării cererii de retrocedare de către reclamantă, imobilul respectiv se afla în domeniul public al Statului Român, fiind ocupat parțial de o piață agroalimentară și de mai multe garaje aflate în proprietatea unor terțe persoane.
În soluționarea cererii de retrocedare formulată de reclamantă, Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România a emis decizia nr. 1884/3.10.2008 - contestată în prezenta cauză - prin care a respins cererea de retrocedare în natură a imobilului în litigiu și a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la obținerea de despăgubiri în echivalent bănesc.
Instanța reține ca nefiind contestat de părți caracterul abuziv al preluării imobilului în litigiu de către Statul Român.
Instanța constată, de asemenea, că motivul pentru care a fost respinsă de către Comisie cererea reclamantei de retrocedare în natură a imobilului a fost acela că terenul respectiv este ocupat parțial de o piață agroalimentară și de mai multe garaje aflate în proprietatea unor terțe persoane, fiind invocate dispozițiile art. 1 alin. 4 din Ordonanța de Urgență nr. 94/2000.
În examinarea legalității deciziei Comisiei speciale de retrocedare, instanța amintește că, potrivit art. 1 alin. 4 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, "în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea,se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile".
6.1 Cu privire la suprafața de teren ocupată de garaje, instanța subliniază că teza finală a art. 1 alin. 4 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 precizează că se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile, iar punctul 8 din Normele metodologice prevede că "se vor restitui în naturăterenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată - autorizația era temporară)."
În raport cu acest dispoziții legale, instanța reține că garajele sunt considerate, prin normele metodologice citate, ca fiind construcții ușoare sau demontabile, iar în cauză nu au fost propuse probe de natură a înlătura această concluzie.
Or, în condițiile în care garajele sunt construcții ușoare sau demontabile, terenurile ocupate de aceste construcții se impun a fi restituie în natură, față de dispozițiile imperative finală a art. 1 alin. 4 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000.
Sub acest aspect, instanța apreciază ca nefiind legală soluția Comisiei speciale de retrocedare de respingere a cererii reclamantei de retrocedare a terenului pe care sunt amplasate garaje.
Așadar, instanța apreciază că se impune anularea acestei soluții, cu privire la cererea de retrocedare a terenului pe care sunt amplasate garaje, reclamanta având dreptul la restituirea în natură a acestei suprafețe de teren.
6.2 Cu privire la suprafața de teren ocupată depiața agroalimentară, instanța apreciază că aceasta este afectată unei utilități publice.
Astfel conform art. 1 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale,asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor,sunt de uz sau de interes public, iar în Anexa 1 Legii nr. 213/1998 - cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale - la punctul III.2, care vizează domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor, sunt indicate "piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement".
Din această reglementare rezultă intenția legiuitorului de a declara ca fiind de utilitate publică terenurile pe care sunt amplasate piețele publice
Or, conform art. 1 alin. 4 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000, citat anterior, "în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora șipentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică,măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent".
În consecință, instanța consideră că suprafața de teren pe care este amplasată piața agroalimentară nu poate fi restituită reclamantei, fiind de uz și de interes public, respectiv fiind afectată unor amenajări de utilitate publică, în sensul Ordonanței de Urgență nr. 94/2000. Drept urmare, pentru această suprafață de teren, măsurile reparatorii se vor stabili în echivalent, iar nu prin restituire în natură.
6.3Cu privire la cererea privind trecerea imobilului în litigiu din domeniul public în domeniul privat al municipiului, instanța observă că aceasta a fost motivată pe dispozițiile art. 1 alin. 7 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000, text conform căruia "în situația în care imobilul retrocedat prin decizia Comisiei speciale de retrocedare se află în domeniul public al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare".
În raport cu acest text legal, instanța observă că scoaterea imobilului din domeniul public este ulterioară emiterii deciziei de admitere a cererii de restituire de către Comisia specială de retrocedare, și că această măsură nu este dispusă de către această comisie, întrucât textul legal prevede că scoaterea imobilului din domeniul public se face "potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia","în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei".
Instanța reține, așadar, că scoaterea imobilului din domeniul public nu este de competența Comisiei speciale de retrocedare, ci de competența autorităților indicate de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, text conform căruia "trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel".
În considerarea celor arătate mai sus, instanța va respinge cererea privind trecerea imobilului în litigiu din domeniul public în domeniul privat al municipiului
În concluzie, față de cele arătate mai sus, întrucât - conform art. 1 alin. 4 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 - măsurile reparatorii se vor stabili în echivalent numai pentru suprafața de teren ocupată de piața agroalimentară, în timp ce suprafața de teren ocupată de garaje se impune a fi restituită în natură reclamantei, instanța constată că se impune delimitarea - din suprafața totală a terenului înscris în Cartea Funciară nr. 17 - a suprafeței de teren ocupată de piața agroalimentară de suprafața de teren ocupată de garaje.
Date fiind aceste constatări, instanța apreciază că se impune emiterea unei noi decizii de către Comisia Specială de retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, în raport cu situația de fapt și de drept reținută de instanță, având în vedere dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora, "instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ,să oblige autoritatea publică să emită un actadministrativ, să elibereze un alt înscrissau să efectueze o anumită operațiune administrativă".
În acest sens, instanța reține că la dosar nu există date referitoare la delimitarea - din suprafața totală a terenului înscris în Cartea Funciară nr. 17 - a suprafeței de teren ocupată de piața agroalimentară de suprafața de teren ocupată de garaje și nici la identificarea sa din punct de vedere cadastral.
În consecință, instanța va pune în vedere Comisiei speciale de retrocedare să efectueze sau să solicite efectuarea, în vederea emiterii deciziei, a tuturor actelor și operațiunilor necesare identificării și delimitării suprafeței de teren pe care sunt amplasate garaje de suprafața de teren pe care este amplasată piața agroalimentară, urmând a dispune restituirea în natură a suprafeței de teren aferente garajelor.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta T III, cu sediul în mun. T, strada -, nr. 1, județ T, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în mun. B, Calea, nr. 202, sector 1.
Anulează decizia nr. 1884/3.10.2008 a Comisiei speciale de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România.
Obligă pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România să emită o nouă decizie cu privire la cererea formulată de reclamanta T III, de retrocedare a imobilului înscris în Cartea Funciară nr. 17
Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România va efectua sau va solicita efectuarea, în vederea emiterii deciziei, a tuturor actelor și operațiunilor necesare identificării și delimitării suprafeței de teren pe care sunt amplasate garaje de suprafața de teren pe care este amplasată piața agroalimentară, urmând a dispune restituirea în natură a suprafeței de teren aferente garajelor.
Respinge cererea privind trecerea imobilului în litigiu din domeniul public în domeniul privat al municipiului
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./15.06.2009
Tehnored./18.06.2009/ 4 ex.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
