Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 180/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR- - 9.01.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR.180

Ședința publică din 28 mai 2009

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2009 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 61/59/9.01.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru, reprezentat în prezenta cauză de Serviciul pentru T, să se dispună anularea hotărârii nr.-/D3/S4//24.12.2008 emisă de Oficiul Român pentru, Direcția Migrație, ca netemeinică și nelegală, iar pe cale de consecință să se dispună acordarea statutului de tolerat pe teritoriul României.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că situația actuală din Franceză este marcată de instabilitate, precum și de absența unor autorități capabile sa-i ofere protecție; ca fost solicitant al statutului de refugiat respins irevocabil, reclamantul consideră că situația sa se încadrează încă in categoria motivelor obiective, împrejurări independente de voința sa, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României, prevăzute de art.102 alin.2 al OUG 194/2002 republicată pentru acordarea statutului de tolerat.

Mai arată că i s-a respins solicitarea de azilant pe teritoriul României de către instanțele judecătorești din T, în dosarul nr-, irevocabil.

Cu privire la motivele pentru care nu se poate întoarce in Franceză, arată că acestea sunt de natură politică. Returnarea în țara sa îi pune în pericol viața, urmând a fi cu siguranță ucis.

Solicită a se avea în vedere și informațiile din țara de origine, respectiv cele referitoare la violență, stare de război, conflicte civile, dar și cele referitoare la situația solicitanților de azil respinși definitiv și returnați forțat, dar si persoanele deplasate intern in Franceză.

Având in vedere cele precizate, reclamantul arată că există riscul ca viața și integritatea sa corporală să fie periclitate din această cauză.

In ceea ce privește faptul că nu și-ar fi declinat adevărata identitate, susține că este un lucru neadevărat. Conform art. 102 din OG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, "(1)rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."

Așadar, tolerarea se acordă dacă un străin îndeplinește cumulativ, următoarele condiții:

- străinul să nu aibă drept de ședere pe teritoriul României - condiție care este îndeplinită, și

- străinul să nu poată să părăsească teritoriul României din motive obiective.

Reclamantul consideră că toate cele expuse mai sus dovedesc faptul că are motive obiective pentru a nu se întoarce in Turcia, încadrându-se în prevederile art. 103 lit.(f).

Menționează că prin tratamentul la care a fost supus în Turcia i-au fost încălcate în repetate rânduri drepturile și libertățile fundamentale. Astfel, viata sa fiind pusă în pericol, i-a fost vătămat dreptul inderogabil la viață prevăzut de art.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO); i-au fost încălcate dreptul inderogabil la libertate si siguranță - art. 5 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare - art. 10 CEDO, libertatea de întrunire și asociere - art. 11 Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Conform convențiilor la care România este parte, a căror aplicare este obligatorie in dreptul intern, returnarea este interzisă in următoarele cazuri:

"există temeri justificate că viața ii este pusă in pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul in care urmează sa fie returnat străinul."

Convențiile internaționale la care România este parte interzic returnarea persoanelor in țări în care există riscul de a fi supuși la tortură sau in țări in care le sunt încălcate cele mai importante drepturi ale omului. Menționează că instrumentele internaționale ratificate de România se aplică în dreptul intern.

Conform art. 3 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. "

Conform art. 7 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile si Politice,"Nimeni nu va fi supus torturii și nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. "

Conform art. 5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante ".

Conform art. 33 din Convenția privind Statutul,"Nici un stat contractant nu va expulza sau returna in nici un fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viata sau libertatea sa ar putea fi amenințate pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice. "

Conform art. 3 alin I din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante."Nici un stat parte nu va expulza, respinge și nici extrăda o persoană către un alt stat, când există motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă la tortură. "

Această obligație, denumită în doctrină obligația de nereturnare sau non-refoulment este considerată principala obligație a statelor semnatare ale convenției amintite anterior, Constatarea existenței unor acte cum sunt tortura sau tratamentele inumane sau degradante în statele de origine constituie o premisă pentru generarea obligației de nereturnare.

Conform art. 3 alin 2 din convenția menționată anterior, "Pentru a stabili existența unor asemenea motive, autoritățile competente vor ține seamă de toate împrejurările pertinente, inclusiv, dacă va fi cazul, de existența in statul respectiv a unei situații caracterizată prin încălcări sistematice, grave, flagrante și de proporții ale drepturilor omului. "

Pentru a defini termenul tortură, reclamantul apelează la art. I din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,"termenul "tortură" desemnează orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, de natură fizică sau psihică, in special cu scopul de a obține, de la această persoană sau de la o persoană terță, informații sau mărturisiri, de aop edepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de aoi ntimida sau de a face presiune asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferință sunt provocate de către un agent al autorității publice sau orice altă persoană care acționează cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane."

In aceste condiții, returnarea reclamantului încalcă prevederile convențiilor internaționale la care România este parte și de prevederile cărora România este legată. Este vorba despre Convenția Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, Convenția împotriva și altor ori Tratamente cu, sau, de Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile si Politice.

Reclamantului amintește unul din cazurile fundamentale judecate la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Soering vs. Marea Britanie (1989), speță referitoare la extrădare. Curtea Europeană a concluzionat că: "Părțile Contractante nu sunt absolvite de responsabilitatea prevăzută de articolul 3 (interzicerea torturii) pentru toate consecințele previzibile care pot fi suferite în afara jurisdicției lor, ca urmare a extrădării" (paragraful 86), chiar în cazul în care alte documente internaționale care menționează expres și specific problema plasării unei persoane sub o altă jurisdicție, unde ar putea să existe consecințe nedorite.

Curtea a mai reținut că"interzicerea în mod expres,într-un tratat specializat a obligațiilor speciale legate de interzicerea torturii, nu înseamnă că o obligație esențială similară nu este deja implicată în termenii articolului 3 al Convenției Europene"(paragraful 88), iar "atât timp cât există o responsabilitate, ne situăm pe terenul Convenției, iar statul contractant care extrădează este responsabil dacă a luat acea măsură, expunând cetățeanul la o pedeapsă cu consecințe directe de a fi supus unor rele tratamente interzise" (paragraful 91).

Toate aceste concluzii au fost menținute și chiar extinse în cazuri implicând returnarea, expulzarea, persoanele respinse irevocabil sau indezirabile.

Reclamantul observă similitudinea între cazul Soering vs. Marea Britanie și cazul expus în prezenta cerere, în concluzie decizia CEDO fiind aplicabilă.

Astfel, de fiecare dată când există motive serioase și dovedite de a crede că o persoană este în pericol de a fi supusă unui tratament contrar articolului 3 și acea persoană este expulzată în altă țară, răspunderea statului contractant - de protecție împotriva acestui gen de tratamente este angajată în cazul expulzării (respectiv a returnării sau extrădării) (Vilvarajah vs. Marea Britanie, paragraful 103).

Același tip de analiză a situației generale din țara de origine a unei persoane și circumstanțele personale ale solicitantului se regăsește și în jurisprudența Comitetului împotriva: în decizia din speța Mutombo vs. Elveția, din 1994, s-a reținut că "în evaluarea existenței motivelor substanțiale pe baza cărora autorul ar fi în pericol de a fi supus la tortură, Comitetul a analizat, între altele, rapoartele privind situația drepturilor omului în țara de origine a solicitantului (, actualmente Republica Democratică Congo) întocmite de către Secretarul General al și Raportorul Special cu privire la execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare, Raportorul Special al pe tortură și Grupul de Lucru al cu privire la disparițiile forțate sau involuntare".

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat in repetate rânduri statele care au luat decizii de returnare sau expulzare a străinilor aflați pe teritoriul lor, străini care erau expuși riscului de a fi torturați sau supuși la tratamente cu cruzime, inumane si degradante.

În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe prevederile art. 103 din OUG nr. 194/2002 privind străinilor in România, art. 3 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 7 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile si Politice, art. 5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 33 din Convenția privind Statutul, art. 3 alin I din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

Reclamantul consideră că motivele expuse constituie o amenințare gravă la adresa vieții în integrității sale.

Prin concluziile scrise depuse de reclamant în ședința publică din 25 martie 2009, adus precizări privind acordarea statutului de tolerat in România pentru următoarele motive:

Situația actuală din este marcată de instabilitate precum si de absența unor autorități capabile să îi ofere protecție.

Ca fost solicitant al statutului de refugiat respins irevocabil, consideră că situația sa se încadrează încă in categoria motivelor obiective - împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile si care nu pot fi înlăturate, datorita cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României, prevăzute de art. 102 alin 2 al OUG 194/2002 republicată pentru acordarea statutului de tolerat. Anterior a solicitat Oficiului R pentru acordarea unei forme de protecție pe teritoriul României cererea fiind respinsă. Împotriva acesteia a formulat în termenul legal plângere, aceasta fiind respinsă de către Judecătoria Timișoara (dosar -). Împotriva sentinței Judecătoriei, a depus în termenul legal recurs, recursul fiind respins de Tribunalul Timiș la data de 17.09.2008.

Cu privire la motivele pentru care nu se poate întoarce în, precizează că exista un mandat de arestare emis pe numele său de către autoritățile din, deoarece a participat la evenimentele din ianuarie 2007. În cazul în care s-ar întoarce, va fi pus în detenție.

2. Argumentele pârâtului:

Prin întâmpinarea depusă la termenul din 22.04.2009 (atașată la filele 34-36 dosar), pârâtul Oficiul Român pentru, reprezentat în prezenta cauză de Serviciul pentru T, a arătat că în fapt, la data de 02.12.2008 numitul, fiul lui t si, ns. la 16.05.1972 in localitatea, in Republica, s-a adresat Oficiului R pentru - Direcția Migrație B solicitând acordarea tolerării pe teritoriul României. Prin răspunsul cu nr. -/D3/S4/ din 24.12.2008 i s-a comunicat petentului că cererea i-a fost refuzată. La data de 9.01.2009 a fost înregistrata pe rol cauza nr- in care reclamantul contestă soluția dată de - Direcția

Reclamantul a intrat în România la data de 20.01.2008 prin F

La data de 23.01.2008, reclamantul a solicitat acordarea statutului de refugiat pe teritoriul României, cererea sa fiind respinsă definitiv si irevocabil, prin Decizia civila nr. 1207 din 17.09.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș in dosarul nr. - înregistrat la udecătoria Timișoara.

În petiția adresată Oficiului Român pentru, reclamantul invoca faptul ca in situația in care s-ar întoarce in țara natală viata i-ar fi pusa in pericol, întrucât in țara au loc conflicte civile si este stare de război.

Având in vedere că, in conformitate cu prevederile art. 19 al Legii 122/2006 străinul trebuia sa părăsească teritoriul României, acesta a solicitat acordarea tolerării pentru a rămâne pe teritoriul țării noastre.

Conform prevederilor art. 102 art. 1 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România, cu modificările și completările ulterioare, republicată:

"rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.".

Așa cum se poate observa, este nevoie de două condiții pentru a se putea obține tolerarea, si anume șederea ilegală și motivele obiective.

Reclamantul solicită Oficiului R pentru acordarea tolerării pe teritoriul României întrucât nu se poate întoarce in țara sa din motive politice.

Analizând solicitarea străinului, rezultă că acesta a avut posibilitatea să aducă la cunoștința instanței de judecată, la formularea plângerii împotriva respingerii cererii de azil, a motivelor invocate in petiție, pentru a obține statutul de refugiat pe teritoriul României sau protecție umanitară condiționată, astfel că prevederile art. 102, 103 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, republicată, privind regimul juridic al străinilor in România, care reglementează instituția tolerării, nu ii sunt aplicabile, deoarece nu se afla in imposibilitatea obiectivă de a părăsi România.

De asemenea reclamantul nu se afla in împrejurări independente de voința sa, imprevizibile si care nu pot fi înlăturate, datorită cărora sa nu poată părăsi teritoriul României.

Astfel, art. 103 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România precizează situațiile de tolerare pe teritoriul României:

a) atunci când se află în situațiile prevăzute laart. 15alin. (1) și nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea unui permis de ședere;

b) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora s-a dispus măsura returnării, nu au putut fi îndepărtați în termen de 6 luni;

c) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora instanța a dispus expulzarea, nu au putut fi expulzați în termen de 2 ani de la data la care au fost luați în custodie publică;

d) atunci când prezența temporară pe teritoriul României a acestora este cerută de interese publice importante. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea organelor de stat competente;

e) atunci când există motive serioase să se considere că străinii sunt victime ale traficului de ființe umane. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea procurorului sau a instanței;

f) atunci când Oficiul Român pentru constată că aceștia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective.

Pârâtul mai susține că întrucât din motivele invocate de cel in cauză nu înseamnă în mod necesar că ar fi expus la persecuție in cazul întoarcerii in tara de origine, se constată lipsa de credibilitate a acestuia. Luând in considerare aceste aspecte, nu se poate considera ca solicitantul ar avea o temere bine întemeiată de persecuție - aspect soluționat de către 2 instanțe de judecată.

Referitor la susținerea reclamantului că returnarea sa ar încălca prevederile art. 3 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 7 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile si Politice, art. 5 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, pârâta menționează că în speță este vorba de acordarea tolerării și nu a returnării.

Pârâtul apreciază că solicitantul nu prezintă un motiv obiectiv pentru a rămâne în continuare pe teritoriul României, neîndeplinind astfel prevederile art. 102 si 103 din OUG 194/2002, republicată, privind regimul juridic al străinilor in România, fapt pentru care consideră că decizia luată de instituție este legală și temeinică.

3. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:

Regimul juridic al tolerării străinilor în România este reglementat prin Ordonanța de Urgență nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008 în temeiul art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 privind înființarea Oficiului Român pentru prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.

rămânerii pe teritoriul României este reglementată de art. 102-104 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002.

Art. 102 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, care se referă la "acordarea tolerării", are următorul conținut:

(1) "rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.

3) Neacordarea tolerării de către Oficiul Român pentru poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 30 de zile, hotărârea instanței fiind irevocabilă".

Art. 103 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, care se referă la "situații de tolerare pe teritoriul României", are următorul conținut:

" prevăzuți la art. 102 alin. (1) pot fi tolerați în următoarele situații:

a) atunci când se află în situațiile prevăzute la art. 15 alin. (1) și nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea unui permis de ședere;

b) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora s-a dispus măsura returnării, nu au putut fi îndepărtați în termen de 6 luni;

c) când străinii luați în custodie publică, împotriva cărora instanța a dispus expulzarea, nu au putut fi expulzați în termen de 2 ani de la data la care au fost luați în custodie publică;

d) atunci când prezența temporară pe teritoriul României a acestora este cerută de interese publice importante. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea organelor de stat competente;

e) atunci când există motive serioase să se considere că străinii sunt victime ale traficului de ființe umane. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea procurorului sau a instanței;

f) atunci când Oficiul Român pentru constată că aceștia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective".

Art. 104 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, care se referă la "regimul tolerării", are următorul conținut:

(1) se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi prelungită pentru noi perioade de până la 6 luni, până la dispariția cauzelor.

(2) nu anulează obligația străinilor de a părăsi teritoriul statului român la încetarea motivelor pentru care a fost acordată.

(3) încetează în momentul părăsirii teritoriului României de către străin.

(4) La încetarea motivelor care au stat la baza acordării tolerării străinul va fi îndepărtat imediat de pe teritoriul României, fără o notificare prealabilă.

(5) În cazul persoanelor prevăzute la art. 103 lit. e), procurorul, prin ordonanță sau, după caz, instanța, prin încheiere, poate dispune prelungirea tolerării dacă prezența acestora este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. În acest caz tolerarea se prelungește succesiv, în condițiile prevăzute la alin. (1), până la încetarea procesului penal.

(6) este obligat să se prezinte lunar sau ori de câte ori este chemat la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru care i-a acordat tolerarea și să anunțe orice schimbare a reședinței.

(7) are valabilitate teritorială limitată la raza de competență a formațiunii Oficiului Român pentru care a acordat-o, iar orice deplasare în afara acesteia este permisă numai cu aprobare prealabilă.

(8) În situația nerespectării obligațiilor prevăzute la alin. (6) sau (7) poate fi dispusă măsura luării în custodie publică a străinului.

(9) În cazul străinilor prevăzuți la art. 103 lit. b) și c), dacă au dispărut motivele pentru care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în perioada de custodie publică, aceștia pot fi luați din nou în custodie publică, pentru o perioadă de maximum 30 de zile, în condițiile art. 97 alin. (2), în vederea îndepărtării de pe teritoriul României".

Conform art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului, ratificat de România prin Legea nr. 30/1994, privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție:

1. "Un străin care își are reședința în mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decât în temeiul executării unei hotărâri luate conform legii și el trebuie să poată:

a) să prezinte motivele care pledează împotriva expulzării sale;

b) să ceară examinarea cazului său; și

c) să ceară să fie reprezentat în acest scop în fața autorităților competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de către această autoritate.

2. Un străin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate în paragraful 1 ), b) și c) al acestui articol, atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiază pe motive de securitate națională".

4. Aprecierea instanței:

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Domnul, cetățean al statului, născut la data de 19.11.1980 în - în Republica, a intrat în România la data de 20.01.2008.

La data de 23.01.2008, reclamantul a solicitat acordarea statutului de refugiat pe teritoriul României, cererea sa fiind respinsă definitiv și irevocabil, prin Decizia civilă nr. 1207 din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -, înregistrat la udecătoria Timișoara.

La data de 25.01.2008, un procuror din cadrul Tribunalului d e primă instanță din - a emis un mandat de arestare pe numele reclamantului, acesta fiind acuzat de tulburarea ordinii publice prin participarea la o manifestație de stradă neautorizată organizată împotriva unui decret prezidențial de înlocuire a ministrului informațiilor și al noilor tehnologii al, mandat de arestare depus în copie la fila 8 dosar.

Totodată, împotriva domnului a fost emis un ordin de căutare, depus în copie la fila 10 dosar și tradus în limba română la fila 11 dosar.

Curtea constată că pârâtul Oficiul Român pentru nu a contestat autenticitatea și conținutul acestor acte emise de autoritățile, motiv pentru care va ține seama de aceste acte în evaluarea situației reclamantului.

Totodată, Curtea reține că la data de 15.01.2009, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind lovitura de stat din, în care - făcând referire la faptul că la 23 decembrie 2008, doua zi după decesul președintelui Cont, puterea a fost preluată de către un grup de ofițeri - a menționat, între altele, că "întrucât s-au înregistrat arestări arbitrare ale unor responsabili militari și civili,

1. condamnă preluarea puterii de către un grup de ofițeri și solicită organizarea, în termen de câteva luni, de alegeri legislative și prezidențiale libere și transparente, care să respecte normele internaționale, cu concursul UA și al și cu sprijinul UE, sub autoritatea unui guvern civil de tranziție;

2. solicită lansarea unui dialog intern în cu participarea tuturor partidelor politice, a sindicatelor și a organizațiilor societății civile pentru a deschide calea unei tranziții democratice;

3. solicită juntei la putere să respecte drepturile la libertatea de opinie, de expresie și de asociere, în special dreptul de a se reuni pașnic, astfel cum sunt enunțate în Declarația universală a drepturilor omului;

4. condamnă arestările și detenția fără punerea sub acuzare a unor militari și civili și solicită eliberarea lor imediată dacă nu li se aduce nici o acuzație serioasă;

5. ia act de angajamentele politice asumate de noii responsabili din cu privire mai ales la lupta continuă împotriva corupției și la instaurarea unui sistem democratic transparent în; solicită respectarea acestor angajamente;

6. felicită UA și pentru deciziile lor de a suspenda participarea la activitățile lor atât timp cât această țară nu va avea un parlament și un guvern alese în mod democratic;

7. solicită inițierea unui dialog politic între UE și autoritățile de tranziție care au preluat puterea în, în temeiul articolelor 8 și 96 din Acordul de la;

8. solicită Comisiei Europene să fie pregătită să înghețe orice formă de ajutor de altă natură decât umanitară și alimentară și să analizeze posibilitatea aplicării de sancțiuni specifice împotriva membrilor autorităților care au preluat puterea cu forța, în absența unei tranziții democratice;

9. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului de securitate al Organizației Națiunilor Unite, instituțiilor Uniunii, Adunării parlamentare paritare -UE și autorităților din ".

În raport de conținutul rezoluției Parlamentului European din 15.01.2009, Curtea reține caracterul indiscutabil al actelor de violență generalizată manifestate de autoritățile statului.

În acest context, Curtea reamintește că reclamantul a fost dat în urmărire și este subiectul unui mandat de arestare, fiind acuzat de tulburarea ordinii publice prin participarea la o manifestație de stradă neautorizată organizată împotriva unui decret prezidențial de înlocuire a ministrului informațiilor și al noilor tehnologii al.

Dat fiind acest context politic violent existent în țara de origine a reclamantului, Curtea apreciază că există motive obiective pentru a aprecia că libertatea. integritatea fizică și chiar viața reclamantului poate fi pusă în pericol prin predarea sa către autoritățile statului, sta în care nu este garantată, în acest context politic, o anchetă independentă a autorităților judiciare.

Împrejurarea că reclamantul nu a obținut statutul de azilant nu poate constitui un motiv pentru a nu lua în considerare situația actuală din staul său de origine în examinarea condițiilor de acordare a statutului de tolerat. Textul art. 102 alin. 2 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 definește motivele obiective ca fiind "acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României".

Or, situația instabilă din - generată de preluarea puterii politice de către armată - constitui un motiv obiectiv de împiedicare a returnării reclamantului din România în această perioadă.

Reținând pericolul la care s-ar expune reclamantul prin returnarea sa în țara de origine, în contextul în care a fost emis un mandat de arestare pe numele său, Curtea apreciază că ignorarea acestui pericol ar putea fi asimilată unei încălcări a obligației asumate de Statul Român prin ratificarea Convenției europene a drepturilor omului,

Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Soering contra Marii Britanii (1989), în care Curtea a concluzionat că Părțile Contractante nu sunt absolvite de responsabilitatea prevăzută de articolul 3 (interzicerea torturii) pentru toate consecințele previzibile care pot fi suferite în afara jurisdicției lor, ca urmare a extrădării (paragraful 86), chiar în cazul în care alte documente internaționale care menționează expres și specific problema plasării unei persoane sub o altă jurisdicție, unde ar putea să existe consecințe nedorite.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru și va anula hotărârea nr. -/D3/S4//24.12.2008 emisă de Oficiul Român pentru - Direcția Migrație.

În baza art. 104 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, Curtea va acordă reclamantului tolerarea rămânerii pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.

Totodată, Curtea va atrage atenția reclamantului asupra dispozițiilor art. 100 alin. 6, 7, și 8 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, conform cărora:

- Reclamantul este obligat să se prezinte lunar sau ori de câte ori este chemat la formațiunea teritorială a Autorității pentru străini care i-a acordat tolerarea și să anunțe orice schimbare a reședinței.

- are valabilitate teritorială limitată la raza de competență a formațiunii Autorității pentru străini care a acordat-o, iar orice deplasare în afara acesteia este permisă numai cu aprobare prealabilă.

-În situația nerespectării obligațiilor anterior menționate poate fi dispusă măsura luării în custodie publică a străinului.

Față de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 178 din 4 noiembrie 1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Național Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești, precum și față de dispozițiile art. 1 lit. a) din Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților nr. 772/C-414 din 5 martie 2009 privind stabilirea tarifelor pentru plata interpreților și traducătorilor autorizați folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești, conform cărora "tarifele pentru plata interpreților și traducătorilor autorizați folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești se stabilesc astfel:

a) 23,15 lei/oră sau, după caz, pentru fracțiuni de oră, pentru plata interpreților autorizați pentru efectuarea traducerilor din/în limbi străine în/din limba română", Curtea va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către interpret a sumei de 92, 60 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de interpret și traducător prestate în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul, (cetățean al statului, născut la data de 19.11.1980 în -, fiul lui și ) în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru, cu sediul în mun. B,--5, sector 5,reprezentat în prezenta cauză de Serviciul pentru, cu sediul în mun. T, strada -, nr. 8-10, județ T.

Anulează hotărârea nr. -/D3/S4//24.12.2008 emisă de Oficiul Român pentru - Direcția Migrație.

Acordă reclamantului tolerarea rămânerii pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.

Atrage atenția reclamantului asupra dispozițiilor art. 100 alin. 6, 7, și 8 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, conform cărora:

- Reclamantul este obligat să se prezinte lunar sau ori de câte ori este chemat la formațiunea teritorială a Autorității pentru străini care i-a acordat tolerarea și să anunțe orice schimbare a reședinței.

- are valabilitate teritorială limitată la raza de competență a formațiunii Autorității pentru străini care a acordat-o, iar orice deplasare în afara acesteia este permisă numai cu aprobare prealabilă.

-În situația nerespectării obligațiilor anterior menționate poate fi dispusă măsura luării în custodie publică a străinului.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către interpret (interpret de limba franceză posesoare a seria - nr. - eliberat de Poliția T la data de 16.12.2002, având CNP -, autorizația de traducător și interpret pentru limba Franceză nr.21479 din 13.12.2007, eliberată de Ministerul Justiției - Direcția pentru Servicii Juridice ) a sumei de92, 60 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de interpret și traducător prestate în prezenta cauză.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prezenta hotărâre este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red./12.06.2009

Tehnored./19.06.2009/ 2 ex.

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 180/2009. Curtea de Apel Timisoara