Anulare act administrativ . Decizia 1822/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1822
Ședința publică de la 28.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER: -
...
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva Sentinței civile nr. 3578/15.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 31917/3/CA/2008 de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - reclamant, prin avocat în baza delegației aflată la fila 54 dosar și intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI prin consilier juridic cu delegație pe care o depune în ședință.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului declarat astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal și anularea deciziei nr. 8/14.08.2008.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod eronat că procedura aplicabilă în vederea constatării încetării de drept a mandatului de consilier în temeiul art. 9 alin. (2) lit.1 este reglementată de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, nereținând susținerile recurentului - reclamant cum că norma aplicabilă de drept este reprezentată de art. 45 și următoarele din Legea nr. 215/2001, în care se menționează că având un caracter individual, hotărârea trebuie luată prin vot secret. Totodată, se susține faptul că, deși recurentul - reclamant era prezent la consiliul local în momentul procedurii de votare, acesta nu a putut participa, în ciuda faptului că nu se putea vorbi despre un interes patrimonial al său. Astfel, în concepția recurentului - reclamant, prin apărător, problemele privind modalitatea desfășurării procedurii de votare a hotărârii care face obiectul prezentului litigiu nu pot conduce decât la sancțiunea nulității absolute a actului, solicitând, în cele din urmă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, considerând că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, aceasta reținând în mod corect că hotărârea nr. 8/14.08.2008 a Consiliului Local al Comunei nu privea aspecte personale ale recurentului - reclamant, fiind doar o hotărâre prin care se stabilea componența acesteia.
În temeiul art. 150.Pr.Civ. Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.3578/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei județul
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii nr.8/14.08.2008 a pârâtului și în baza art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea hotărârii până la soluționarea cauzei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a constatat in mod nelegal prin hotărârea respectivă încetarea de drept a mandatului sau de consilier local, având în vedere că nu i s-a permis să participe la vot, deși era consilier local validat. De asemenea, hotărârea a fost adoptată prin vot deschis, deși art.45 alin.5 din legea nr.215/2001 prevede că hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr.554/2004, legii nr.215/2001 și Legii nr.393/2004.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, hotărârea contestată și acte care au stat la baza emiterii acesteia.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că mandatul de consilier al reclamantului a încetat de drept la data excluderii din partidul pe listele căruia fusese ales, respectiv 21.06.2008. Nu s-a luat o hotărâre privind persoana dlui, așa cum susține acesta, ci o hotărâre cu privire la mandatul acestuia de consilier juridic. Având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut expres procedura de vot privind încetarea mandatului de consilier, s-a aplicat prin analogie art.31 alin.5 din Legea nr.215/2001, care reglementează procedura de validare sau invalidare a mandatelor și care prevede că persoana al cărei mandat este supus validării sau invalidării nu participă Ia vot.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a stabilit următoarele:
Prin hotărârea nr.8/14.08.2008 a pârâtului - fila 6, s-a luat act de încetarea de drept a mandatului de consilier local deținut de reclamantul, ca urmare a pierderii calității de membru al partidului politic pe lista căruia a fost ales.
Conform art.9 alin.2 lit.1din Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali, calitatea de consilier local încetează de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în cazul pierderii calității de membru al partidului politic pe lista căruia a fost ales.
Reclamantul a fost exclus din Partidul Social Democrat, începând cu data de 21.06.2008, astfel că, în conformitate cu art.12 din Legea nr.393/2004, consiliul local din care făcea parte reclamantul avea obligația de a emite o hotărâre prin care să ia act de încetarea de drept a mandatului și să declare vacant postul de consilier in cauză.
De altfel, reclamantul nu a contestat fondul actului atacat, ci doar modalitatea de adoptare.
Tribunalul a constatat că pârâtul Consiliul Local a aplicat în mod corect prev. art.31 alin.5 din Legea nr.215/2001, acestea făcând parte din capitolul II - Consiliile Locale, secțiunea I - constituirea consiliului local, nefiind aplicabile in cauză, așa cum susține reclamantul, disp. art.46 din legea nr.215/200 1, aflate în secțiunea 3 funcționarea consiliului local.
Hotărârile adoptate în conformitate cu art.46 nu se referă la componența consiliului local, ci la exercitarea atribuțiilor acestuia de autoritate publică. Hotărârea nr.8/2008 atacată de către reclamant nu este o hotărâre privitoare la o persoană, adoptată de consiliul local in exercitarea atribuțiilor sale de autoritate publică, ci o hotărâre privind componența consiliului local, respectiv legala constituire a acestuia.
Având în vedere că, pentru situația de încetare de drept a mandatului prev. de Legea nr.393/2004, legiuitorul nu a prevăzut o procedură distinctă de adoptare a hotărârii prin care se constată acest fapt, Consiliul Local a apreciat în mod corect că trebuie să aplice prevederile din secțiunea privind constituirea consiliului local și nu pe cele din secțiunea privind funcționarea acestuia.
A făcut în mod corect o interpretare logică și sistematică a reglementărilor legale cuprinse în cele două secțiuni. Situațiile de încetare înainte de termen a mandatului unui consilier local țin de constituirea acestuia și nu de funcționarea sa.
Având în vedere cele arătate, a apreciat că nu sunt întemeiate criticile reclamantului privind faptul că nu a fost lăsat să voteze cu privire la încetarea propriului său mandat sau cu privire la necesitatea adoptării hotărârii prin vot secret.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
1. În mod greșit instanța a reținut că procedura aplicabilă în vederea constatării încetării de drept a mandatului de consilier în baza art. 9 alin. 2 lit.1este reglementată de art.31 alin.1 din Legea nr.215/2001, înlăturând susținerile reclamantului în sensul că norma aplicabilă este reprezentată de art.45 și urm. din Legea nr.215/2001.
A reiterat susținerile cu privite la cadrul legislativ aplicabil:
În baza art. 45 alin. 5 din Legea 215/2001 hotărârea, având un caracter individual, ar fi trebui să fie luată prin vot secret. Norma legală este foarte clară în aceasta privința: "hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepțiile prevăzute de lege." Nici o excepție de la această regulă nu este prevăzută de Legea 215/2001, de Legea 393/2004 sau de alt act normativ.
În mod greșit instanța de fond a reținut că hotărârea luată nu privește persona, ci componența consiliului local. Chiar dacă o astfel de hotărâre are repercusiuni asupra componentei consiliului local, ea privește în primul rând încetarea de drept a calității de consilier a domnului, și în nici un caz componența consiliului cum a reținut instanța sau validitatea mandatului cum a susținut pârâta.
În conformitate cu art. 45 alin. 1 din Legea 215/2001 "Consiliul local adoptă hotărârile cu majoritatea membrilor prezenți. ". De la această regulă se prevede o singură excepție la art. 46: "nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local". Ori, în situația supusă judecații, reclamantul era prezent, nu avea un interes patrimonial.
Față de acestea a arătat că instanța a reținut in mod greșit temeiul de drept a cărui nerespectare a fost invocate de către reclamant. Cererea de anulare a hotărârii se întemeiază pe prevederile art. 45 si următoarele din Legea 215/2001, încălcările legii săvârșite cu ocazia adoptării hotărârii fiind multiple si nelimitându-se la excluderea de la vot a reclamantului.
A arătat și faptul că instanța a procedat la o delimitare artificială a normelor legale aplicabile ce nu își găsește sensul nici în litera, nici in spiritual legii. În nici un caz nu se poate considera că procedura de constatare a încetării de drept este supusă normelor de validare a mandatelor sau celor de constituire a consiliului. Consiliul a fost validat și constituit conform normelor legale după momentul alegerilor locale, conform procedurii speciale create de legiuitor strict pentru această fază. După cum chiar instanța de fond a reținut, conform art. 12 din Legea 313/2004, consiliul este ținut să emită o hotărâre prin care se ia act de încetarea de drept a mandatului. Dacă s-ar aplica așa cum a reținut instanța procedura prevăzută de art. 31, aceasta ar presupune să se creeze o comisie de validare care sa invalideze mandatul consilierului în cauză. A subliniat faptul că cele două notiuni invalidarea si încetarea de drept nu se suprapun, nu pot fi confundate si nici nu li se poate aplica aceeași procedură de constatare.
Prevederile art. 45 si 46 sunt clare, iar pentru interpretarea lor nu se impune examinarea prin analogie a prevederilor art. 31 alin. 5 din legea 215/2001, cu atât mai mult cu cât acest articol se referă numai la validarea mandatelor si fiind o normă de ordine publică este de strictă interpretare.
Legiuitorul, prin reglementarea condițiilor legale în care se constată încetarea de drept a calității de consilier, nu a urmărit in nici un caz a dispune printr-o normă lipsită de eficiență juridică, ci chiar neprecizând sancțiuni exprese, așa cum adesea se întâmplă în cazul normelor de drept administrativ, a lăsat la indemna celor interesați, si nu numai, sancțiunile comune ale dreptului, respectiv nulitățile. Această idee se sprijină și pe faptul că legiuitorul, prin articolul 9 din Legea 393/2004, a creat o procedură specială de constatare a încetării de drept, prevăzută cu o cale de atac reglementată de dispoziții speciale.
Problemele ridicate de modalitatea în care s-a adoptat hotărârea atacată sunt relevante întrucât, în conformitate cu art. 121, 122 din Constituția României, consiliile locale sunt autorități ale administrației publice locale, iar in conformitate cu art. 3 din Legea 393/2004, activitatea autorităților publice locale are caracter "public și legitim". Aceste prevederi constituționale si legale, dar și opiniile exprimate in doctrină îl întemeiază să considere că normele ce reglementează existența si funcționarea consiliilor locale sunt norme de drept public.
Susținerea recurentului-reclamant, sprijinită pe doctrina din domeniu este în sensul că în lipsa unei sancțiuni exprese prevăzute pentru încălcarea unei anumite norme, sancțiunea ce se impune a se aplica actului ce a încălcat norma, este nulitatea absolută. Susține această opinie întrucât, în mod constant s-a apreciat ca pentru clasificarea și identificarea nulităților, ce afectează încălcările normelor de drept, trebuie avut în vedere interesul ocrotit de norma juridică. Astfel, atunci când interesul ocrotit prin norma încălcată este unul precumpănitor privat, nulitatea ce va afecta actul ce încălcă norma, va fi relativă, in lipsa unei alte prevederi exprese a legii. Atunci când interesul ocrotit de norma încălcată este unul precumpănitor public, norma fiind imperativa, sancțiunea ce afectează actul ce o încălcă este nulitatea absolută.
2. Instanța nu s-a pronunțat asupra capătului 2 de cerere respectiv cu privire la suspendare.
În drept, și-a întemeiat recursul pe următoarele prevederi legale: art.9 alin.4 din Legea nr.393/2004, art.45, 46 din Legea nr.215/2001, art.121, 122 din Constituția României, art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul Consiliul Local al comunei județul Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele reținute de instanța de fond.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material în soluționarea prezentului recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă, art.299 Cod procedură civilă și art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, cum corect a reținut și instanța de fond, întrucât pentru situația de încetare de drept a mandatului prevăzută de art.9 alin.2 lit.1din Legea nr.393/2004, legiuitorul nu a prevăzut o procedură distinctă de adoptare a hotărârii prin care se constată acest fapt, din interpretarea logică și sistematică a prevederilor din secțiunile 1 și 3 ale capitolului II din Legea nr.215/2001 rezultă că trebuie aplicată procedura reglementată de art.31 alin.5 din Legea nr.215/2001, făcând parte din Secțiunea 1 - constituirea Consiliului local, nefiind aplicabile în cauză, așa cum susține recurentul, dispozițiile art.46 din Legea nr.215/2001, aflate în secțiunea 3 - funcționarea Consiliului local.
Pe lângă faptul că aplicarea în speță a art.46 din Legea nr.215/2001 ar conduce la consecințe absurde, întrucât s-ar permite recurentului să voteze cu privire la încetarea propriului său mandat, este evident că situațiile de încetare înainte de termen a mandatului unui consilier local țin de constituirea acestuia și nu de funcționarea sa, deoarece constituirea privește întreaga durată a mandatului, iar nu doar momentul inițial al acestuia.
Pe de altă parte, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant în întregul ei, deci inclusiv în privința capătului de cerere privind suspendarea hotărârii până la soluționarea irevocabilă a cauzei, iar din considerentele sentinței civile rezultă, fără echivoc, că instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile prevăzute de art.15 în referire la art.14 din Legea nr.554/2004, nefiind relevante împrejurările de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și considerând că hotărârea contestată nu are aptitudinea să cauzeze o pagubă imediată, deoarece nu face altceva decât să ia act de o situație preexistentă.
Pe cale de consecință, întrucât sentința instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva Sentinței civile nr. 3578/15.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 31917/3/CA/2008 de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Obligă recurentul către intimat la plata sumei de 3000 (trei mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./08.02.2010
- Secția a IX-a -
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena, Voicu Rodica, Hortolomei
