Anulare act administrativ . Decizia 1835/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1835
Ședința publică de la 28.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER: -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de către recurenta - reclamantă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, împotriva sentinței civile nr. 1379/07.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații - pârâți PROFESOR UNIVERSITAR DR. și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - reclamantă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, prin consilier juridic precum și intimații - pârâți PROFESOR UNIVERSITAR DR. prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 152/25.09.2009 și prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 59411/25.09.2009, toți reprezentanții cu delegații pe care le depun la dosarul cauzei în ședință.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta - reclamantă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, prin consilier juridic, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, dispuse prin rezoluție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea dă cuvântul pe recurs.
Recurenta - reclamantă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, prin avocat, solicită admiterea recursului și respingerea sentinței civile pronunțate de către instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală.
Intimatul - pârât, prin avocat, solicită respingerea cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
Intimatul - pârât PROFESOR UNIVERSITAR DR., prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 1379/07.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, considerând - o ca fiind legală și temeinică.
Intimatul - pârât, prin avocat, asupra recursului formulat, susține că în concepția sa, cererea recurentei - reclamante DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B este inadmisibilă, considerând că autoritățile ce se consideră prejudiciate de fapte ale unor funcționari nu au la dispoziție o acțiune în răspundere civilă, ci o acțiune administrativă, neexistând în acest sens o procedură prealabilă începută.
Curtea, în temeiul art. 150.Pr.Civ., declară dezbaterile incheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.1379/07.04.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, în contradictoriu cu pârâții Prof.. Dr. și - Consilier juridic și a obligat reclamanta la plata sumei de 1785 lei către pârâta și 1190 lei către pârâta și 1190 lei către pârâtul, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, în contradictoriu cu pârâții Prof.. Dr. și - Consilier Juridic, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 36.617 lei către reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma pretinsă reprezintă prejudiciul adus instituției pentru drepturi salariale și cheltuieli de judecată plătite pentru perioada cât doi salariați au fost suspendați din funcțiile deținute și foloase nerealizate, iar decizii de imputare nu se pot emite întrucât raportul de serviciu al unuia dintre pârâți au încetat, iar al celuilalt este suspendat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.270 mc. art.998 și urm. civ. art.84 și 85 din legea nr. 188/1999.
S-au depus la dosar adrese al Curții de Conturi, notificări.
Pârâții au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția necompetenței funcționale, apreciind că este un litigiu de muncă, excepția necompetenței materiale, față de temeiul civil invocat, excepția prescripției dreptului la acțiune față de data producerii pagubei, iar pe fond au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 7.04.2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale și necompetenței funcționale, având în vedere că voința reclamantei a fost de a sesiza instanța cu un litigiu de muncă, iar litigiile de muncă privind funcționarii publici sunt de competența instanței de contencios administrativ.
La același termen, pârâții au susținut și excepția inadmisibilității acțiunii față de procedura specifică prevăzută pentru răspunderea materială a funcționarilor.
Cu privire la excepția inadmisibilității, tribunalul a considerat că este neîntemeiată și a respins-o, având în vedere că aspectele privind modalitatea de a atrage răspunderea materială vor fi analizate cu prilejul cercetării temeiniciei acțiunii deduse judecății și nu reprezintă un impediment în aprecierea caracterului justificat al acțiunii. Totodată, tribunalul nu s-a mai pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că termenul prev. de art.85 alin.3 din Legea nr.188/1999 se referă la dreptul conducătorului unității de a emite ordinul sau dispoziția de imputare, iar nu la o eventuală acțiune formulată în fața instanței pentru același scop.
Pe fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere disp. art. 85 din Legea nr.188/1999, potrivit cărora repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare.
Reclamanta a motivat că nu mai poate emite decizii de imputare întrucât raporturile de serviciu au încetat pentru unul dintre pârâți, iar celălalt are raporturile de serviciu suspendate. Insă aceste aspecte nu sunt de natură să justifice sesizarea instanței de contencios administrativ, instanță aleasă în mod expres de reclamantă prin cererea introductivă, cu o acțiune vizând repararea prejudiciului pretins.
In cazul în care unul dintre pârâți - respectiv, nu mai prestează activitate pentru reclamantă, aceasta din urmă are posibilitatea de a promova acțiune in pretenții de drept comun, în baza art.998 civ. la instanța civilă de drept comun. Pentru pârâtul cu raporturile de serviciu suspendate -, nu există impediment legal in cercetarea condițiilor răspunderii materiale, mai ales că din Ordinul nr.- al - filele 49-50, rezultă că pârâtul și-a reluat activitatea de la data emiterii ordinului - 30.03.2008.
De altfel, alin.2 al art.85 din Legea nr.188/1999 prevede competența instanței de contencios administrativ numai in cazul contestării de către salariat a actului de imputare și nu conferă dreptul angajatorului de a apela la această instanță pentru pretențiile formulate împotriva prepusului său, iar dispozițiile de stabilire a competenței materiale sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse la situații neprevăzute de legiuitor.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamanta nu era îndreptățită să sesizeze instanța de contencios administrativ cu pronunțarea unei hotărâri privind răspunderea materială a celor doi pârâți, iar acțiunea dedusă judecății, fiind neîntemeiată, a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
În urma verificărilor efectuate în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B de către Camera de Conturi Ba C urții de Conturi a României, s-a constatat existența unor abateri financiar contabile constând în producerea unor pagube în patrimoniul instituției prin efectuarea de plăți din fondurile bugetare ale instituției pentru plata unor drepturi salariale câștigate în instanță, fără ca ulterior să fie luate măsurile legale în vederea recuperării plăților efectuate de la persoanele din vina cărora s-a produs paguba. Acest fapt a condus la diminuarea alocației bugetare prin plăți și majorarea nejustificată a cheltuielilor privind contribuțiile angajatorului la fondurile speciale, fapt constatat prin procesul verbal de constatare nr.25729/12.12.2008.
Cu privire la aceste fapte, controlul efectuat a constatat că nu au fost respectate Legea nr. 500/2002 și Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1792/2002, responsabili fiind pârâții.
Prin adresa nr.1111/23.12.2008 s-a dispus conducerii Direcției Sanitare Veterinare si pentru Siguranța Alimentelor B efectuarea de măsuri pentru recuperarea sumei de 29.437 lei și respectiv 9.436 lei (suma corectată ulterior prin adresa nr. 59/14.01.2009, în realitate transcrisă greșit, suma corectă fiind de 7.180 lei). Totodată, s-a dispus ca după recuperarea acestor sume să fie virate la bugetul de stat.
Față de această situație a fost formulată notificarea nr. 4829/15.01.2009, ce a fost transmisă persoanelor ținute responsabile prin procesul verbal de constatare. La data introducerii acțiunii, pârâții nu aveau relații de serviciu cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, d-na încetând raporturile de serviciu cu instituția recurentă iar dl, având raporturile de serviciu suspendate, astfel că nu se puteau emite eventuale decizii de imputare.
Totodată, arată faptul că obligațiile pârâților față de instituția recurentă decurg din raporturile de muncă care au existat. În această situație, fiind un litigiu de muncă, sunt aplicabile reglementările speciale cu privire la raporturile de muncă ale funcționarilor publici, în special Legea nr. 188/1999, republicată 2.
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă.
Intimații-pârâți Profesor Universitar Dr. și nu au formulat întâmpinare la recursul recurentului-reclamant.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta cauză, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și Legea nr.554/2004, modificată și completată.
Verificând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, cum corect a reținut și instanța de fond, pentru situația de încetare a raporturilor de muncă ale funcționarilor publici, cum este cazul intimatei, competența de soluționare a litigiilor derivând din modul de desfășurare a activității al unor astfel de persoane, revine instanței de drept comun, competența specială a unei instanțe de contencios administrativ fiind atrasă de calitatea de funcționar public, calitate care la data sesizării instanței de contencios administrativ nu mai exista. Este un raționament similar argumentului invocat de recurentă referitor la imposibilitatea emiterii deciziilor de imputare.
În ceea ce îl privește pe celălalt intimat, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că nu există impediment legal in cercetarea condițiilor răspunderii sale materiale, dat fiind și faptul că din Ordinul nr.- al - filele 49-50 dosar fond, rezultă că pârâtul și-a reluat activitatea de la data emiterii ordinului - 30.03.2008. Așadar, în acest caz, recurenta va putea uzita procedura art. 83 și urm. din Legea nr.188/1999.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocate, analizată ca și un element ținând de fondul recursului promovat, Curtea apreciază că este nefondată, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin prisma prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea își însușește din acest punct de vedere, aprecierile tribunalului în acest sens.
Pe cale de consecință, întrucât sentința instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta - reclamantă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, împotriva sentinței civile nr. 1379/07.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații - pârâți PROFESOR UNIVERSITAR DR. și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /2 ex./12.02.2010
- Secția a IX-a -
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena, Voicu Rodica, Hortolomei
