Anulare act administrativ . Decizia 1841/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1841
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale B și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.329/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.24642/3/CA/2007, în contradictoriu cu reclamanta - - și cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, BIROUL VAMAL OTOPENI CĂLĂTORI și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - prin consilier juridic Bulgariu, cu delegație de reprezentare la dosar, intimata - reclamantă - - - prin avocat, lipsind celelalte părți: recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale și intimatele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, BIROUL VAMAL OTOPENI CĂLĂTORI și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurentei - pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ precum și apărătorul intimatei - reclamante precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cele două recursuri ce fac obiectul cauzei deduse judecății.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii de fond formulată de reclamantă și pe cale de consecință a menținerii actelor administrativ - fiscale atacate, ca fiind legale și temeinice. Pune concluzii de admitere și în ceea ce privește recursul formulat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale
Apărătorul intimatei - reclamante - - solicită respingerea celor două recursuri, ca nefondate și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. În motivarea sentinței atacate instanța de fond a reținut în mod corect, în principal, că Autoritatea vamală a interpretat în mod arbitrar Legea nr. 133/1994 pentru ratificarea Acordului privind aplicarea articolului VII al prin renunțarea aplicării principiilor și regulilor prevăzute la art. 1, fără vreo justificare a elementelor sau rațiunilor care au condus la aceasta. S-au depus la dosarul cauzei toate înscrisurile cerute de lege. Depune la dosar Note, în cuprinsul cărora a dezbătut pe larg motivele de recurs. Solicită astfel menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul celor două recursuri.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.329/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală B și Biroul Vamal Otopeni Călători; s-a dispus anularea Deciziei nr.228/2006 emisă de Biroul Vamal Otopeni și a deciziei nr.34/2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de control nr.- din 15.11.2006, pârâtul Biroul Vamal Otopeni a reținut că reclamanta nu probează valoarea în vamă declarată la importul mărfurilor derulat cu susmenționata, în condițiile în care documentele prezentate de reclamanta au fost: și factura -/02.08.2006 și în condițiile în care s-a constatat ca articolele 2 si 3 din (respectiv CD-, CD-RW, -, -RW si UNITATE MEMORIE CENTRALA), având încadrarea tarifară 84.71.70.30 respectiv 84.71.70.20 "sunt sub prețul din baza de date a Autorității Vamale" (decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.226/15.11.2006). Ulterior, reclamanta a prezentat, cu titlu de documente justificative a prețului real: factura de transport., credit note, dispoziție de plată externă, swift, contract de achiziție, OP nr.121 8/11.08.2006.
Deși autoritatea vamală a stabilit de plată în sarcina reclamantei diferențe de drepturi vamale de import ca urmare a neacceptării valorii în vamă declarată pe baza prețului înscris în facturile externe nu a putut stabili pe baza de documente că prețurile de import declarate în vamă nu ar fi cele reale, respectiv că s-ar fi achitat alte sume furnizorului extern, ori că în contabilitatea contestatoarei mărfurile ar fi fost înregistrate la o altă valoare decât cea din declarația vamală de import.
Autoritatea vamală a interpretat in mod arbitrar Legea nr. 133/1994 pentru ratificarea Acordului privind aplicarea articolului VII al prin renunțarea aplicării principiilor si regulilor prevăzute la art. 1, fără nici o justificare a elementelor sau rațiunilor care au dus la aceasta. Intr-adevăr, tribunalul constată că autoritatea vamală pârâtă a furnizat metoda utilizată în determinarea valorii în vamă conform art.3 din Acordul privind aplicarea Articolului VII și nu au fost respectate prevederile legale prin nefundamentarea cu documente și date în cuprinsul deciziei a rațiunilor care au stat la baza determinării valorilor în vamă. Astfel, deși s-a pus în vedere să se depună toată documentația stand la baza respectivelor decizii de regularizare și de soluționare a contestației reclamantei, nu s-au depus înscrisuri apte a dovedi ca in baza de date a autoritarii vamale valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export, cu destinația aceleiași țări de import si exportate în același moment este mai scăzută și, mai ales, în opinia instanței este de neînțeles de ce nu s-ar fi putut face aplicabilitatea prev. art. din art. VII, anume prin raportare la mărfuri identice ( ci nu doar similare), cu atât mai mult cu cât numai cu privire la anumite mărfuri din - respectiv CD-, CD-RW, -, -RW si UNITATE MEMORIE CENTRALA, având încadrare tarifară 84.71.70.30 respectiv 84.71.70.20- s-a apreciat ca valoarea din actele prezentate de reclamanta nu ar fi reală, ori nu se poate verifica prin raportare la ce alte mărfuri s-a făcut evaluarea, impunându-se inclusiv a se verifica condiția similarității respectivelor mărfuri.
Este adevărat că reclamanta nu a anexat declarația vamală de export, însa restul documentelor justificative sunt suficiente a proba valoarea în vamă declarată la importul mărfurilor derulat cu nr.-/09.08.2006, cu atât mai mult cu cât nici chiar autoritatea vamală nu a dovedit contrariul, astfel cum s-a reținut mai sus, autoritatea vamală neprezentând niciun motiv serios pentru care prețul plătit a fost considerat nereal, nerespectându-se astfel acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru tarife și comerț, simpla presupunere a organului vamal ca prețurile cuprinse în facturi erau nereale, neputând răsturna, în opinia societății reclamante, dovada cu acte prezentată de aceasta.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe disp. art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, a arătat că petenta nu a probat valoarea în vamă, declarată la importul definitiv al mărfurilor, motiv pentru care s-a procedat la executarea garanției constituite de 5.953 Ron.
Din documentele existente la dosar rezultă că petenta nu a prezentat organelor vamale declarația vamală de export, aceste documente sunt insuficiente și nu probează valoarea în vamă declarată la importul mărfurilor.
Petenta nu prezintă motivele pentru care valoarea mărfii importate este cea declarată și nu o alta și nu prezintă documente noi în susținerea cauzei din care să rezulte o altă situație decât cea constatată de organele vamale.
Recurenta a susținut că reclamanta nu a înțeles să depună declarația vamală de export nici în susținerea contestației formulate pe cale administrativă și nici în fața instanței, astfel încât Biroul Vamal Otopeni Călători a procedat la stabilirea valorii definitive în vamă, având în vedere valoarea de tranzacție a mărfurilor similare conform art.3 din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului General pentru tarife vamale și comerț.
În drept au fost invocate disp, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a dis.p art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanța de fond că documentele justificative depuse de reclamantă au probat valoarea în vamă declarată la importul mărfurilor derulat cu nr.-/09.08.2006.
Chiar dacă printre acestea nu s-a aflat și declarația vamală de export, celelalte documente constând în, factură comercială de achiziție, factură de transport, dispoziție de plată externă, contract de achiziție, ordin de plată probează împrejurarea că valoarea mărfurilor declarate prin sus menționată se situează sub nivelul stabilit prin baza de date întocmită conform art.7 din HG 973/2006.
Or, potrivit art.57 alin.5 din Legea nr.86/2006, autoritatea vamală poate proceda la executarea garanției numai în situația în care importatorul nu prezintă în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii documente concludente privind determinarea valorii în vamă.
Curtea apreciază că înscrisurile prezentate de reclamantă au un caracter concludent în această privință, instanța de fond reținând în mod corect faptul că autoritatea vamală nu a putut stabili pe bază de documente că prețurile de import declarate în vamă nu sunt cele reale.
În aceste condiții, autorității vamale îi revenea obligația de a stabili definitiv valoarea în vamă a mărfurilor în baza principiilor și regulilor prev. la art.1 din Acordul privind aplicarea art.VII al conform căruia valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import.
Recurenta a făcut aplicarea art.3 din Acordul sus menționat, stabilind valoarea în vamă a mărfurilor importate prin raportare la valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export, cu destinația aceleiași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat, fără să justifice de ce nu este aplicabil art.2 care se fereră la luarea în considerare a valorii de tranzacție a mărfurilor identice și care se aplică cu prioritate.
Se constată aplicarea fără temei, în mod nejustificat a principiilor și regulilor cuprinse în art.7 din Acord în condițiile în care recurentele au dovedit inexactitatea valorii declarate de importator, inexactitate care să nu permită acceptarea acesteia ca bază de determinare a valorii în vamă.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că nu este incident în cauză motivul de recurs prev. de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, instanța neacordând mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Instanța de fond a analizat legalitatea actelor administrative contestate de reclamantă și a constatat nelegalitatea acestora prin prisma încălcării disp. art.1 din Acord și a disp. HG 973/206.
De asemenea, nu este incident nici motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat de cele două recurente hotărârea atacată nefiind lipsită de temei legal sau dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În consecință, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale B și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.329/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.24642/3/CA/2007, în contradictoriu cu reclamanta - - și cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, BIROUL VAMAL OTOPENI CĂLĂTORI și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./8 ex.
16.10.2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
