Anulare act administrativ . Decizia 1842/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1842
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.172/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.13200/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și PREFECTURA MUNICIPIULUI B - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - reclamant - personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatele - pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, din partea intimatei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, întâmpinare la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.
Curtea înmânează apărătorului recurentului - reclamant copie de pe întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
Apărătorul recurentului - reclamant precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, apreciind că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile noilor norme, în special prevederile art. 3. Depune la dosar Concluzii, la care atașează și practică judiciară în materie. Precizează totodată că autorul petentului a fost pus în posesie și a plătit chirie iar în speță nu este vorba de nici o despăgubire. Prin simpla posesie a terenului se face dovada că petentul și-a achitat obligațiile față de stat, acesta fiind și motivul pentru care a rămas în posesia terenului. Pârâta nu a depus la dosar un document al Comisiei, prin care să se stabilească întinderea despăgubirilor, astfel că s-a creat prezumția că petentul și-a achitat obligațiile față de stat. Legea nouă în materie este aplicabilă și în speța de față iar prevederile art. 3 sunt interpretate greșit de instanța de fond, motiv pentru care solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței civile de fond nr. 172/16.01.2009, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea acțiunii sale cu anularea Deciziei nr. 178/11.02.2008 și Hotărârii nr. 3343/12.10.2006, cu obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună acordarea compensațiilor pentru bunurile abandonate de autorul recurentului - reclamant în Bulgaria.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.172/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul B Sectia a IX-a Contencios administrativ si fiscal s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a actiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Seviciul pentru Aplicarea Legii 9/1998 și Prefectura Municipiului B-Comisia pentru aplicarea Legii 9/1998,actiune prin care s-au solicitat următoarele: anularea deciziei nr. 178 din 11.02.2008 prin care s-a validat hotărârea nr. 3343 emisa de parata 2 la data de 12.10.2006; obligarea paratei 1 la emiterea unei decizii de invalidare a hotărârii nr. 3343/12.10.2006 in vederea emiterii unei hotărâri prin care sa se acorde despăgubiri pentru bunurile abandonate de defunctul ( ) in; obligarea paratei 2 la emiterea unei hotărâri prin care sa se acorde despăgubiri pentru bunurile abandonate de defunctul ( ) in.
Pentru a pronunta această solutie instanta a retinut că reclamantul are calitatea de descendent de prim grad al defunctului, zis si, fost colonist in, decedat la data de 14.12.1970, cu ultimul domiciliu in satul, comuna, județul
In aceasta calitate, prin cererea adresata paratei 2 si inregistrata sub nr. 7998/3844, 3864/28.04.2005, reclamantul a solicitat compensații pentru bunurile abandonate de autorul sau pe teritoriul comunei, satul, județul, bunuri trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
La momentul evacuării din, autorul reclamantului avea calitatea de proprietar al următoarelor bunuri imobile situate pe teritoriul localității sus menționate: 10 hectare teren agricol; un loc de casa in suprafața de 2.400.; o casa cu dependințe si anexe gospodărești; recolte neculese de porumb pe o suprafața de 7 hectare (file 50-55).
Autorul reclamantului dobândise bunurile mai sus enumerate, mai puțin recoltele neculese, prin cumpărare de la statul R, conform prevederilor Legii asupra colonizării din anul 1930 (fila 46).
Dupa revenirea in România, la data de 24.07.1942, autorul reclamantului a fost pus in posesie asupra a 10 hectare teren agricol, un loc de casa in suprafața de 2.500. si o casa cu dependințe si anexe gospodărești situate pe teritoriul comunei, satul, județul T, bunuri care i-au fost arendate/inchiriate de către statul R (fila 46).
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 328/30.06.1948 la Tribunalul județului T, in baza art. 12 din Legea asupra colonizării din anul 1940, statul Rat ransmis autorului reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilelor sus menționate. Prețul bunurilor vândute, in suma de 270.000 de lei, stabilit conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 715/1946, urma a fi achitat de cumpărător sau de urmașii, in mod eșalonat, in termen de 10 ani, incepand cu data de 01.01.1950.
In aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, reclamantului si numitului G, in calitate de moștenitori ai fostului proprietar deposedat, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha. teren arabil amplasat pe teritoriul comunei, sat, județul T.
Prin hotărârea nr. 3343/12.10.2006, parata 2 respins cererea reclamantului, propunând paratei 1 neacordarea compensațiilor bănești solicitate, cu motivarea ca s-au primit despagubiri la stabilirea in tara (fila 30).
La adoptarea acestei hotărâri, parata 1 avut in vedere raportul tehnic de evaluare intocmit de Comisia tehnica de specialitate, conform căruia valoarea bunurilor primite de autorul reclamantului la intoarcerea in tara o intrece pe cea a bunurilor trecute in proprietatea statului bulgar cu suma 17.945 de lei.
Prin decizia atacata, parata 1 validat hotărârea paratei 2.
Teza reclamantului in sensul ca bunurile primite de autorul sau la intoarcerea in România nu constituie o compensație pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar,nu a fost primita de instanta de fond.
Astfel,se arată că, potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea asupra colonizării din anul 1930, autorul reclamantului avea obligația sa plătească statului R prețul de cumpărare a bunurilor menționate la pct. 1.3 de mai sus in 60 de rate semestriale egale (30 de ani).
Cum reclamantul nu a produs dovezi in sensul ca prețul datorat ar fi fost achitat anticipat, pe de o parte, si, pe de alta parte, intre momentul dobândirii bunurilor si momentul evacuării au trecut mai puțin de 10 ani, rezulta ca, la acest ultim moment, autorul reclamantului era debitor fata de statul R pentru cel puțin doua treimi din numărul ratelor.
Dupa evacuare, autorul reclamantului a fost recolonizat in D Veche conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 766/1941, primind in folosința bunurile menționate anterior.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 766/1941, coloniștii urmau a fi debitați cu valoarea bunurilor primite in temeiul acestei legi dupa remiterea titlurilor de proprietate, iar in conformitate cu dispozițiile alin. 3 al aceluiași text legal, executarea debitelor coloniștilor proprietari pentru bunurile atribuite de stat si abandonate in D Noua se suspenda pana cand statul avea sa decidă asupra despăgubirilor pe baza Acordului romano-bulgar privitor la schimbul de populație si bulgara, sumele plătite in contul lor urmând sa se scadă din noile debite.
In continuare, art. 10 din același act normativ stabilea ca sumele datorate de coloniști ca pret al bunurilor primite in baza legii se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide si exigibile ce au de primit, conform art. 5 si 12 din Acordul romano-bulgar privitor la schimbul de populație atunci cand statul va hotăra asupra acestor despăgubiri, dupa ce se vor scădea debitele vechi si sarcinile ce grevau proprietățile abandonate in D Noua.
In contextul intrării României in război, activitatea de remitere a titlurilor de proprietate coloniștilor evacuați din D de Sud si recolonizati in D de Nord a fost temporizata, iar reglementarea situației despăgubirilor cuvenite acestora pentru bunurile abandonate in a fost amânata pana in anul 1946.
Prin Legea nr. 715/1946 pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de Sud in urma Tratatului romano-bulgar din 7 septembrie 1940, s-au conferit unor comisii de lichidare anume infiintate următoarele atribuții:stabilirea existentei bunurilor abandonate sau a recoltelor ramase (art. 1); reevaluarea bunurilor abandonate de evacuații din, conform normelor cuprinse in art. 2;stabilirea consistentei si valorii bunurilor primite de la stat de evacuații din, conform normelor cuprinse in art. 3.
Conform prevederilor art. 3 alin. 2 din Legea nr. 715/1946, soldurile debitoare rezultate in favoarea Ministerului Agriculturii si Domeniilor se vor urmări conform codului d e procedura fiscala, iar potrivit dispozițiilor alin. 3 al aceluiași text legal, pentru evacuații coloniști recolonizati, acest sold va putea fi eșalonat in cel mult 10 rate anuale.
In fine, prin alin. ultim al art. 3 din Legea nr. 715/1946 se stabilea ca drepturile cuvenite evacuaților vor fi lichidate in numerar si in titluri de renta, in proporția ce se va stabili prin "osebita lege".
Se concluzionează ca, in concepția legiuitorului, valoarea actualizata a bunurilor primite de coloniștii recolonizati in D Veche urma sa constituie o componenta a unei scheme de compensare, cealaltă componenta (despăgubirea cuvenita) constând intr-o parte din valoarea actualizata a bunurilor abandonate in, determinata proporțional cu numărul ratelor din debitul inițial achitate de colonist (art. 4 din Lege).
In cauza, prețul contractului de vânzare - cumpărare menționat a fost stabilit conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 715/1946, referirea la anul 1943, ca an al adoptării legii menționate, fiind o evidenta eroare materiala.
Potrivit clauzei nr. 4) din contract, plata prețului de vânzare se poate face si anticipat, in numerar, precum si prin lichidarea prevăzuta de Legea nr. 715/1946.
Reclamantul nu a dovedit executarea integrala a obligației de plata a prețului echivalent valorii bunurilor primite in D de Nord,iar împrejurarea ca decretul sus menționat nu a fost publicat este irelevanta in condițiile in care aplicarea sa de către organele statului era obligatorie, iar reclamantul nu a probat faptul ca autorul sau ar fi achitat prețul anticipat sau ca a făcut parte din categoria persoanelor excluse de la beneficiul remiterii de datorie, ori ca, desi se număra printre beneficiarii decretului, dupa anul 1953, din pricina necunoașterii dispozițiilor acestui decret, ar fi făcut plați nedatorate, primite de stat.
În concluzie,s-a retinut că autorul reclamantului a pierdut, ca urmare a aplicării Tratatului, cel mult o treime din valoarea bunurilor menționate (cota stabilita proporțional cu numărul ratelor achitate), la care se adaugă cel mult o treime din valoarea bunurilor menționate (cota stabilita in raport de numărul ratelor plătite in intervalul 1950-1953), dobândind, in schimb, dreptul de proprietate asupra celor din urma bunuri.
In ceea ce privește construcțiile si parte din terenul aferent acestora, dreptul de proprietate a supraviețuit in patrimoniul reclamantului, sub rezerva transmiterii lui prin vreunul dintre modurile prevăzute de lege, pana la data morții acestuia si, apoi, sub aceeași rezerva, in patrimoniul moștenitorilor, pana in anul 1990.
In ceea ce privește terenul agricol in suprafața de 10 ha. si partea ce depășea suprafața de 250. din terenul aferent locuinței si anexelor gospodărești, desi dreptul de proprietate al autorului reclamantului s-a stins prin efectul reglementarilor orientate către abolirea proprietății private adoptate in timpul regimului comunist, reclamantul a redobândit, prin reconstituire, la cerere, in condițiile art. 8 si urm. din Legea nr. 18/1991, respectiv de drept, in condițiile art. 8 din Decretul Lege nr. 49/1990 si art. 23 din Legea nr. 18/1991, proprietatea libera de orice sarcini si datorii.
In consecința, desi operațiunile necesare lichidării prin compensare, in modalitatea preconizata de Legea nr. 715/1946, nu au mai fost realizate, in fapt, prin efectele conjugate ale actelor analizate, dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate, chiar cu titlu oneros, a reprezentat nu doar o compensație pentru prejudiciul suferit de autorul reclamantului in urma aplicării Tratatului, ci, având ca reper temporal anul 1954, chiar o imbogatire a acestuia.
Caracterul compensatoriu al dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor situate in D Veche rezulta si din prevederile art. 8 alin. 1 lit. a) din HG753/1998, redate la pct. II.2 de mai sus, conform cărora compensațiile in bani la care sunt indreptatiti beneficiarii Legii nr. 9/1998 se determina in raport de diferența dintre suprafața de teren avuta in proprietate in si suprafața pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, fara a se face vreo distincție in funcție de caracterul oneros sau gratuit al actului inițial de dobândire a dreptului de proprietate reconstituit.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs reclamantul,arătând că în mod eronat a retinut instanta de fond împrejurarea ca autorul său a primit compensatii la data stabilirii sale pe teritoriul României,din moment ce acesta a fost obligat la plata sumei de 270.000 lei cu titlu de pret pentru cele 10 ha de teren agricol,loc de casa de 2500 mp si o casa cu anexe în comuna,jud.
În drept,au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 proc.civ.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Din analiza Legii 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940,se poate concluziona cu usurinta in sensul ca persoanele care au fost despăgubite anterior pentru bunurile abandonate în nu intră sub incidența legii reparatorii, iar persoanele despăgubite parțial beneficiază de compensațiile bănești oferite de această lege în măsura rămasă neacoperită de despăgubirea anterioară.
Astfel, art. 1 alin. 1 al legii circumscrie sfera de aplicare a acesteia la "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi,în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiripentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Mai departe, art.3 din lege dezvolta ipoteza prevazuta in art.1 privitor la persoanele despagubite partial,prin aceea ca stabileste limita pana la care acestea pot primi compensatii,stipuland ca "În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art.2".
În speta,se constata ca prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 30.06.1948 intre Statul R, prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Oficiul National, in calitate de vânzător si autorul reclamantului, colonistul, in calitate de cumpărător "colonist", acesta din urma dobândește in proprietate, teren agricol in suprafața de 10 ha, un imobil compus din 4 camere si dependințe și un teren loc de casa de 2500 mp în comuna,jud.T, prețul fiind, potrivit contractului 270.000 lei,urmând a se achita fara dobânda de către colonistul cumpărător sau de urmașii sa in termen de 10 ani incepand cu 1 ianuarie 1950.
Ulterior încheierii contractului, a fost adoptat Decretul nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din D de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte, decret al cărui art. 1 statua:"Se anulează,în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941".
Reclamantul nu a probat efectuarea plății prețului imobilelor cumpărate,desi a sustinut achitarea acestora integral.
Recurentului reclamant ii incumba dovada platii pretului,in conditiile in care partea adversa,recurenta parata a invocat existenta contractului de vanzare-cumparare, contract care a statuat exclusiv asupra acordului de vointa al partilor in privinta stramutarii proprietatii imobilelor si a pretului acestora.Cu alte cuvinte,in acord cu principiul statuat de art.1169 civ(cel care face o propunere inainte judecatii trebuie sa o dovedeasca),din punctul de vedere al repartizarii sarcinii probei,creditorul trebuie sa dovedeasca existenta unei obligatii,iar debitorul,in ipoteza in care pretinde ca a fost stinsa prin plata,trebuie sa probeze faptul efectuarii platii.
Nu exista nicio dovada in sensul platii de catre autorul reclamantului a ratelor pe perioada celor 5 ani de la data incheierii contractului si pana la aparitia Decretului 553/1953,astfel ca nu poate fi primita nici concluzia cum ca pretul ar fi ramas dobandit de catre vanzator.
De altfel,chiar rațiunea adoptării menționatului decret a fost aceea a realității faptice a imposibilității de plată a acestor rate de către coloniști.
Relevantă este, prin urmare, nu atât natura oneroasă inițială a contractului- Legea nr. 9/1998 neoperând cu acest termen-,ci dacă autorul reclamantului a fost despăgubit pentru bunurile abandonate în Bulgaria,respectiv folosul final obținut de acesta. Or,și cumpărarea (inițial) de la stat, la un preț favorabil, cu plata în rate pe 10 ani, fără dobândă, preț la care ulterior Statul Român a renunțat, constituie o compensare pentru bunurile abandonate.
Împrejurarea căDecretul nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din D de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contractenu a fost publicat în Monitorul Oficial al României nu prezinta relevanta în raționamentul juridic al cauzei; aceasta întrucât Statul Român era tocmai vânzătorul - creditor al prețului, astfel încât manifestarea de voință a acestuia, în calitate de parte într-un contract civil, în sensul renunțării sale la un drept contractual nu trebuie să fie publicată pentru a produce efecte juridice.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea reține că reclamantul,contrar,nu este îndreptățit la beneficiul Legii nr. 9/1998, autorul său fiind despăgubit anterior, in maniera arătată, pentru bunurile abandonate în Bulgaria, astfel că,solutia instantei de fond apare ca legală și temeinică.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 coroborat cu art. 3041.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.172/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.13200/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și PREFECTURA MUNICIPIULUI B - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică,azi 01.10.2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Lucretia
Red.
29.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
