Anulare act administrativ . Decizia 1845/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1845
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și de reclamantul împotriva sentinței civile nr.153/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.34643/3/CA/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurenta - pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul celor două recursuri.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.153/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis excepția inadmisibilității; s-a admis ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea chitanței Seria - 2A nr.-/10.05.2007; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 B; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1862 lei încasată conform chitanței Seria - nr.-/10.05.2007, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că actul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci atestă efectuarea plății taxei de înmatriculare.
Se reține că actul atacat nu îndeplinește condițiile impuse de lege, respectiv aceea de a produce efecte juridice prin el însuși, astfel că excepția inadmisibilității va fi admisă, cu consecința respingerii primului capăt de cerere ca atare.
Reclamantul a achiziționat în luna mai 2007 un autovehicul marca VW Passat care nu era înmatriculat pe teritoriul României, astfel că, în conformitate cu art.2141- 217 Cod fiscal a achitat taxa de primă înmatriculare în cuantum de 1862 lei, conform chitanței seria - nr. -/ 10.05.2008 depuse la dosarul cauzei.
Prin cererea depusă la data de 06.06.2008, reclamantul a solicitat Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B restituirea sumei anterior menționate, însă pârâta a răspuns negativ acesteia, astfel cum rezultă din adresa de la fila 7.
Instanța constată că refuzul pârâtei de restituire a taxei de înmatriculare este nejustificat
În reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, conform art.2141Cod fiscal, care stabilește în esență că taxa de înmatriculare nu se datorează pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea în țară.
Diferența de aplicare a taxei este discriminatorie pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul revânzării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce la revânzarea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene,"Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Acțiunea reclamantului întemeiată pe dispozițiile Tratatului Comunitarii Europene este perfect admisibila, de vreme ce dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Cât privește cererea de acordare a dobânzii, instan a reine că potrivit art.124 alin.1 pr.fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adică după trecerea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei. Totodată, s-a prevăzut în mod expres că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
În speță, reclamantul nu a solicitat pârâtei decât restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, neexprimându-și în cuprinsul cererii formulate la data de 06.06.2008 și voința de obținere a sumelor reprezentând dobânda legală. Așa fiind, solicitarea acestora pentru prima data în fala instanței de contencios administrativ nu poate fi primită, de vreme ce dispozițiile legale anterior menționate condiționează acordarea acestora de existența în prealabil a unei cereri a contribuabilului adresată organului fiscal.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile.
În motivarea cererii de recurs, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Baa rătat că reclamantul nu dovedește faptul că autoturismul a fost anterior înmatriculat în circulație într-un alt stat membru al Simplul fapt că a fost cumpărat dintr-un stat membru nu probează că a fost înmatriculat în statul respectiv, astfel încât nu se poate stabili dacă s-a născut raportul juridic în temeiul căruia bugetul de stat al României să fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Recurenta a susținut că disp. art.2141- 2143din Codul Fiscal nu sunt în contradicție cu aquis-ul comunitar, deci plata făcută de reclamant este datorată și a fost legal încasată.
Cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a apreciat că nu se reține în nici un fel culpa sa, fiind obligată la încasarea taxei de primă înmatriculare în condițiile prevăzute de lege.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe disp. art.304 pct.7 Cod procedură civilă, reclamantul a arătat că se impune actualizarea sumei conform art.1088 Cod civil, în vederea acoperirii prejudiciului integral suferit prin devalorizarea monedei, cu dobânda legală.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B conform căreia nu s-a făcut dovada că autoturismul în cauză a fost anterior înmatriculării într-un stat membru al UE este contrazisă de înscrisurile depuse în dosarul de fond în care la fila 29 se găsește copia certificatului de înmatriculare partea II (Carte de identitate) în Comunitatea Europeană - Republica Federală Germania a autoturismului în litigiu.
Conform mențiunilor din acest certificat, prima înmatriculare a avut loc la data de 04.09.2006, astfel încât se constată că reclamantul a probat această împrejurare.
În condițiile în care pentru acest autoturism a fost plătită taxa pentru a putea fi înmatriculat în Germania, nu se impunea ca o nouă taxă să fie plătită de reclamant pentru a-l putea înmatricula în România, chiar dacă această din urmă taxă era prevăzută de dispoziții legale în vigoare, respectiv art.2141 -2143Cod fiscal, fiind introdusă prin Legea 343/2006,astfel cum a fost modificată prin OUG 110/2006.
Aceste dispoziții instituie un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din Comunitatea Europeană în România pentru a fi reînmatriculate dacă au fost deja înmatriculate în statul străin, întrucât este percepută pentru acestea o taxă de înmatriculare în timp ce pentru autovehiculele care au fost deja înmatriculate în România, o asemenea taxă nu se mai percepe în cazul vânzării.
Caracterul discriminatoriu a fost reținut în mod corect de instanța de fond care a aplicat cu prioritate disp. art.90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene cu care vin în contradicție prevederile legale interne ce reglementează această taxă.
în aplicarea normelor comunitare este consacrată atât de Constituția României în art.11 alin.1 și 2 și art.148 alin.2 și 4, cât și de practica la care se face referire în considerentele sentinței recurate.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, fiind aplicate în mod corect de către instanța de fond disp. art.274 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Recurenta a căzut în prezenții prin admiterea acțiunii reclamantului și obligarea sa la restituirea taxei de primă înmatriculare care este o taxă nelegală în cazul autoturismelor înmatriculate anterior într-un stat membru UE, astfel încât obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este legală.
Nefondat este și recursul formulat de reclamant față de împrejurarea că acordarea dobânzilor pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget se face la cererea contribuabililor, potrivit art.124 alin.1 Cod procedură fiscală.
Or, prin cererea nr.68492/06.06.2008 (fila 6 dosar fond) reclamantul a solicitat Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B numai restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, nu și acordarea dobânzilor aferente acestei sume, în aceste condiții instanța neavând temei pentru obligarea pârâtei la plata și a acestor dobânzi.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.153/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.34643/3/CA/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./4 ex.
16.10.2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
