Anulare act administrativ . Decizia 1849/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1849
Ședința publică de la 17 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr Președinte Secție
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 957 din data de 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă și intimata pârâtă Direcția De Muncă, Solidaritate Socială Și Familie.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se instanței răspunsul la întâmpinare depus de către recurenta reclamantă A.
S-au arătat cererile privind judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 formulate de părți.
Curtea luând act de cererile de judecarea cauzei în lipsă formulate de părți, apreciază cauza în stare de judecată și trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 2075 din 28 mai 2007, admis acțiunea formulată de reclamanta A și a anulat hotărârea 101 și decizia de imputare nr.467/2006, emise de G, reținându-se că reclamanta nu este în culpă pentru acordarea ajutorului, eventuala eroare aparținând pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială G, care efectuat ancheta la domiciliul reclamantului.
Împotriva sentinței pârâta declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta neîndeplinind condițiile impuse de art. 2 al.2 din OUG 91/2005, nedeținând sobă de teracotă.
Prin decizia nr. 8333 din 29.11.2007, Curtea de APEL CRAIOVA admis recursul și a casat sentința trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât se impunea verificarea prin administrare de probe dacă reclamantul a avut sobă în locuință și dacă utiliza gaze naturale pentru încălzirea locuinței.
Prin sentința nr.957 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în mod corect s- emis decizia de recuperare ajutorului bănesc acordat reclamantei sub forma de bonuri valorice în cuantum de 1.500 lei, acesta nefiind îndreptățit la acest bun, neîndeplinind condiția prevăzută la art. 2 al. 2 lit. a din OUG 91/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului recurenta reclamantă invocat dispoz. art. 1.10, 11 și 12 din Legea nr. 554/2004 referitoare la o persoană care se consideră vătămată pentru un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ poate solicita instanței de contencios administrativ anularea actului sau recunoașterea dreptului pretins (art. 1 alin. 1 din legea contenciosului administrativ).
A precizat că nu a dat declarație pe proprie răspundere privind existența sobei cu gaze.
S-a invocat nulitatea deciziei de imputație pentru nemotivare și că actul administrative, respectiv decizia autorității pârâte care a intrat în circuitul civil nu mai poate fi revocat prin decizia autorității emitente.
Examinând probele administrate în cauză, legislația aplicabilă și motivele de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Prin OUG nr. 91/2005 s-a instituit programul de acordarea a unor ajutoare bănești populației cu venituri reduse care utilizează gaze naturale pentru încălzirea locuinței, în vederea creșterii eficienței consumului, siguranței și calității vieții.
Actul normativ a precizat categoriile de persoane îndreptățite să beneficieze de acest program, astfel în articolul 2 alin.2 sunt precizate condițiile în care se acordă ajutorul bănesc, respectiv utilizarea de gaze naturale pentru încălzirea locuinței venitul net lunar, precum și faptul că nu trebuie să dețină centrale termice individuale și să dețină sobe de teracotă.
În considerarea prevederilor legale enunțate mai sus Gaa probat reclamantului, prin decizia nr. 310/05.07.2006, acordarea ajutorului bănesc, sub formă de bonuri valorice în cuantum de 1500 lei RON.
OUG nr. 91/2005 reglementează în art. 14 competența de monitoriza aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.
În exercitarea prerogativelor de monitorizare s-a constatat că s-a acordat greșit ajutorul bănesc reclamantului, deoarece acesta nu a îndeplinit cumulativ toate condițiile cerute de art. 2 alin.2 din OUG nr. 91/2005, situație în care s-a emis decizia de imputație nr. 467/14.12.2006.
Împotriva acestei decizii s-a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă.
Curtea, verificând legalitatea deciziei de imputare și a hotărârii pronunțate în procedura prealabilă, constată că acestea sunt legale.
Din probele administrate la instanța de fond rezultă cu evidență că reclamantul nu a deținut sobă de teracotă pentru încălzirea locuinței și nici nu a utilizat pentru încălzirea locuinței gaze naturale.
Condițiile legii trebuiau cunoscute și respectate atât de către funcționarul care a întocmit ancheta socială și documentația în vederea acordării ajutorului, dar și de beneficiar.
În speța de față nu se pune în discuția cunoașterea legii ca principiu general și este vorba de cunoaștere în concret a legii pentru că reclamantul a întocmit o cerere și a depus actele necesare în susținerea acesteia fiind în cunoștință cu privire la temeiul în baza căruia a solicitat acordarea ajutorului, astfel în cuprinsul anchetei sociale se face referire la art. 6 din OUG nr. 91/2005.
Ancheta socială este semnată de către solicitant, mai mult și cererea depusă la data de 12.06.2006 de către reclamantă este întocmită în baza OUG nr. 91/2005 iar solicitantul a arătat că deține sobă de teracotă ( fila nr. 15 verso), fiind bifat în dreptul declarației sale că nu deține centrală termică individuală, context în care rezultă că deține sobă de teracotă, de altfel în dreptul acestei mențiuni este făcută precizarea privind obligativitatea de a declara existența sau inexistența sobei.
Altfel spus, dacă reclamanta recurentă nu ar fi susținut că deține sobă, trebuia să bifeze și rubrica privind această mențiune,declarațiile fiind făcute sub sancțiunile prev. de art.292 Cod penal.
În raport de probele analizate este evident că reclamanta a știut că solicită să i se acorde un ajutor bănesc, în temeiul unei legi și mai mult a știut și ce condiții trebuia să îndeplinească.
Eroarea funcționarilor care au aprobat cererea nu poate să-i profite reclamantei, pentru motivul mai sus enunțat, dar și pentru că s-ar ajunge la îmbogățirea fără justă cauză.
Ca principiu în Dreptul Civil român este instituită obligația de restituire atunci când are loc mărirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei peroane, fără să existe o cauză legală a acestei îmbogățiri.
Faptul juridic al îmbogățirii fără temei juridic dă naștere obligației persoanei care și-a mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Eroarea funcționarului nu constituie cauză legitimă de mărire a patrimoniului reclamantei, în detrimentul bugetului din ale cărui fonduri s-au alocat sume plătite reclamantei.
Prin declarația incorectă făcută de reclamantă, la care s-a adăugat și neglijența funcționarului,s-a ajuns la mărirea patrimoniului reclamantei care a fost efectuată fără justă cauză așa încât beneficiarul devine debitorul obligației de restituire.
Legea reglementează în art. 14 și competența de monitorizare a aplicării prevederilor acesteia cu privire la acordarea ajutorului bănesc.
Din această reglementare decurge dreptul celui care a acordat ajutorul de a verifica legalitatea măsurii, iar în caz contrar având la îndemână posibilitatea recuperării prejudiciului creat.
Referitor la motivul de recurs privind nulitatea deciziei de imputație, întemeiată pe faptul nemotivării acesteia, se constată că decizia este motivată, fiind indicat în cuprinsul acesteia temeiul de drept, precum și toate actele din care rezultă situația de fapt, respectiv procesul verbal de control, prin care s-a stabilit neîndeplinirea condițiilor pentru primirea ajutorului.
Alături de argumentele expuse, în speță sunt aplicabile și prevederile din Codul d e procedură fiscală privind recuperarea ajutorului e stat acordat ilegal.
Conform art.226 Cod pr.fiscală, furnizorul ajutorului de stat este obligat să adopte o decizie, prin care să dispună recuperarea ajutorului acordat ilegal, decizie care constituie titlu executoriu, decizia de imputare emisă de G fiind emisă cu scopul de a se recupera ajutorul de stat ilegal.
Având în vedere argumentele expuse în prezenta decizie, Curtea constată că sentința Tribunalului Gorj este temeinică și legală, că motivele de recurs sunt nefondate și în consecință, în baza art. 312 Cod pr. civilă se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 957 din data de 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/29.09.2008
Jud.fond:
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Iuliana Rîciu, Elena Canțăr
