Anulare act administrativ . Decizia 1867/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1867
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 14 aprilie 2009 privind recursurile formulate de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL și pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva sentinței nr.1971 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 14 aprilie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 1971 din 13.10.2008 Tribunalul Doljaa dmis în parte acțiunea formulată de reclamantul - INTERNAȚIONAL SRL, împotriva pârâților DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR, și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE.
A dispus anularea Deciziei nr.142/03.12.2007 emisă de către D Deciziei nr.33134/19.10.2007 și 351/31 decembrie 2007, precum și prevederile procesului verbal de control nr.33133/19.10.2007, în ceea ce privește majorările de întârziere.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul-verbal de control nr. 33133/19.10.2007 întocmit de Direcția Regională Accize si Operațiuni Vamale C s-a stabilit că au fost încălcate dispozițiile art.74, 75 din Legea 141/1997 și de art.54,55 din Legea nr.86/2006, acordându-se petentei un regim vamal preferențial neîntemeiat. Prin urmare, s-a stabilit o datorie bugetară în cuantum total de 5.157 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal, accize și TVA, precum și accesorii.
În consecință s-au emis Deciziile nr. 33134/19.10.2007 și 351/19.10.2007 de regularizarea situației privind obligațiile suplimentare, Decizii întocmite de Serviciul Vamală din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamanta - INTERNATIONAL SRL a formulat contestație la DGFP D, contestație respinsă prin Decizia nr.142/03.12.2007.
In acest fel, reclamanta a parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art.205 Cod procedura fiscala coroborat cu art.7 din Legea 554/2004.
Potrivit Declarației Vamale de import nr.12452/09.07.2004, reclamanta a efectuat o operațiune vamală de import având ca obiect o serie de mărfuri second-
hand, prezentând la controlul vamal inițial dovezile de origine pentru mărfurile importate.
In baza acestor dovezi de origine, reclamanta a beneficiat de un regim vamal tarifar preferențial fiind scutită de plata taxelor vamale, accize și comisioane.
Ca urmare a efectuăm unui control vamal "a posteriori" de către Administrația Vamală a țării de export, în speță Germania s-a stabilit și s-a comunicat Autorității Vamale Române cu adresa 52182/25.09.2007, ca firma exportatoare a mărfurilor second-hand importate în România în baza Declarației vamale nr.12452/09.07.2004 nu a fost în măsură să prezinte documente în dovedirea originii preferențiale
Prin urmare, la data de 09.07.2004, regimul vamal tarifar preferențial a fost stabilit în mod netemeinic.
Controlul ulterior s-a efectuat în concordanță cu prevederile art.32 din Protocolul nr.4 anexă la Acordul România -UE, cu art.75 din Codul Vamal al României la solicitarea Direcției Regionale Vamale C în scopul determinării exacte a cadrului legal în baza căruia s-a stabilit și s-a atribuit caracterul originar al bunurilor.
In consecință, s-au aplicat de către organele de control în mod legal și temeinic dispozițiile art.107 alin. l din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, conform cărora autoritatea vamală este abilitata în contextul mai sus descris să ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale, retroactiv.
Referitor la stabilirea accesoriilor debitului datorat la data efectuării importului, accesorii reprezentate de majorările de întârziere aferente taxelor vamale, comisionului vamal, accizelor și TVA-ului se constată că nu există un teniei juridic.
In acest sens, este adevărat că potrivit art.141 alin. l din Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.141/1997; în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale.
De asemenea, potrivit art.223 alin. l lit. a din Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.86/2006 se dispune că: "datoria vamală la import ia naștere prin: a) punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import".
Pe de altă parte însă, conform art.16 din Protocolul anexă la Acordul România - produsele originare din Comunitate beneficiază la importul în România de preferință favorabile în urma prezentării fie a unui certificat de origine EUR 1, fie în baza unei declarații pe factură aferente fiecărui import, iar potrivit art.21 din același Protocol "exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să prezinte, în orice moment, la solicitarea autorităților vamale ale țării exportatoare toate documentele care dovedesc caracterul originar al produselor.
Din interpretarea acestor dispoziții legale a rezultat că petenta a beneficiat de regimul tarifar în baza unor documente prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, că nu avea obligația să cerceteze suplimentar veridicitatea și realitatea declarației dată de exportator astfel încât nu i se pot imputa accesoriile aferente debitului.
De altfel, datoria vamală a devenit certa și exigibilă pentru reclamanta la data efectuării controlului "a posteriori" și întocmirii Deciziei de regularizare, context în care, doar la această dată pot fi aplicate accesorii (majorări si penalități) pentru întârziere în efectuarea plății.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL și pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
În recursul său a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă).
Se precizează că înlăturând obligația societății de achita majorările de întârziere de la data efectuării formalităților de vămuire pentru operațiunea vamală derulată în baza declarației vamale de import nr. 12452/09.07.2004, judecătorul fondului a ignorat argumente importate pentru soluționarea justă a cauze și textele legale aplicabile.
Recurenta arată că în conformitate cu prevederile art. 141 alin. 1 din Codul Vamal (în vigoare la data efectuării operațiunii de import), în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale iar art. 148 alin. 1, din același act normativ, stipulează cuantumul drepturilor vamale de import ce se stabilește pe baza elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale, elemente de taxare valabile la data înregistrării fiecărei declarații vamale de import definitiv.
Învederează recurenta că majorările de întârziere aferente diferenței de drepturi vamale sunt datorate de reclamantă începând din ziua imediat următoare celei în care a fost înregistrată declarația vamală de import și până la data achitării acestei diferențe, în conformitate cu art. 115 lit. a din OG 92/2003.
Se mai arată că instanța de judecată avea obligația de a indica în dispozitiv, alături de majorările de întârziere care au fost anulate, data de la care apreciază că trebuie calculate aceste accesorii aferente diferențelor de drepturi vamale )taxe vamale, comision vamal și TVA) individualizate în cuprinsul deciziei nr. 33134/19.10.2007.
În recursul său, - INTERNAȚIONAL SRL critică sentința, arătând că instanța de fond a apreciat greșit că mărfurile importate nu sunt originare în sensul prevederilor Protocolului 4 anexă la Acordul European și ca atare nu pot beneficia de regimul preferențial.
Se mai arată că la data importurilor conform actelor justificative, lucrătorii biroului vamal au acordat liber de vamă în urma controlului fizic și documentar, stabilindu-se că marfa importată este cea declarată și cuprinsă în documentele însoțitoare ale declarațiilor vamale de import.
Precizează recurenta că instanța de fond nu a dat nicio relevanță faptului că Autoritatea Vamală din Germania nu menționează de ce apreciat că mărfurile nu sunt originare în sensul prevederilor Protocolului 4, deși bunurile sunt fabricate exclusiv în Germania (televizoare, biciclete) și fac parte din comunitatea europeană.
Recurenta menționează că la momentul importului s-au efectuat toate verificările cu privire la legalitatea acordării regimului, facturile de marfă emise de firma exportatoare însoțind marfa pe tot parcursul acesteia.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține:
Reclamanta a importat mărfuri second-hand iar în baza dovezilor de origine a beneficiat de un regim tarifar preferențial fiind scutită de plata taxelor vamale, accize și comisioane.
La controlul ulterior, Autoritatea Vamală Română a solicitat relații, cu privire la originea mărfii, iar cu adresa nr. 51182/25.09.2007, Autoritatea Vamală Germană, a comunicat că pentru mărfurile importate în baza declarației vamale nr. 12452/09.07.2004, exportatorul nu poate să furnizeze nicio dovadă de origine.
În conformitate cu art. 16 din Protocolul nr. 4 ratificat de România prin OUG nr. 192/2001, bunurile importate din țările membre ale Uniunii Europene beneficiază de facilități vamale, dacă importatorul prezintă organului vamal un certificat de circulație al mărfurilor EUR 1 sau declarație pe factură dată de exportator.
Potrivit art. 105, 106 și 107 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, preferințele tarifare stabilite prin acordurile ori convențiile internaționale se acordă la depunerea certificatului doveditor al originii mărfurilor, iar în cazul în care autoritatea vamală are îndoieli asupra realității datelor din dovada de origine, poate solicita autorității emitente a certificatului, verificarea acestuia, urmând ca, în situația în care acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, să ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale, prin întocmirea de acte constatatoare.
Prin actele constatatoare, taxele vamale și comisionul vamal se stabilesc cu ocazia controlului ulterior, iar TVA-ul se determină în raport de acest moment, baza de impozitare constituind-o aceste taxe și nu cele de la momentul efectuării importului, în acel moment s-a apreciat că nu se datorează taxe.
Ca urmare, dobânda și penalitățile se stabilesc tot raportat la momentul controlului ulterior.
Prin înlăturarea beneficiului scutirii acordate pentru produsele originare din Comunitate, exigibilitatea dobânzii și penalităților calculate, se raportează la data stabilirii datoriei prin actele constatatoare întocmite și nu la data importului definitiv, cum greșit au procedat organele vamale.
În consecință, având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr. civilă va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL și pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva sentinței nr.1971 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. GC
Ex.2//2.06.2009
Jud. fond L
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
