Anulare act administrativ . Sentința 187/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 187/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, cu domiciliul procedural ales în I, șoseaua, nr.31, -.A,.7,.28, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei Și Protecției Sociale, având ca obiect anulare act administrativ+ suspendare act administrativ -( Ordinul nr.472/2009).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefierul de ședință, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această. Din lipsă de timp pentru deliberare, cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune și concluzii scrise la dosar, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 26 octombrie 2009.
După deliberare,
.
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față.
Prin cererea înregistrată la data de 22.05.2009 reclamantul - a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea Ordinului nr. 472/23.04.2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, suspendarea executării acestui act administrativ, reintegrarea în funcția deținută anterior datei de 25.05.2009 sau în funcția corespunzătoare acesteia cu toate consecințele ce decurg din aceasta și obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
În motivarea acțiunii, arată reclamantul, că dispozițiile art. III din OUG37/2009, în baza căruia a fost emis ordinul contestat,sunt neconstituționale, iar în ampla dezvoltare a acestei susțineri arată că ordonanța în cauză contravine disp. art. 41 al. 1, art. 20 al. 1, art. 1 al.5 din Constituția României, precum și art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; prevederile Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, Sociale și Culturale, Directiva nr. 2000/78/CE privind egalitatea la locul de muncă.
Arată reclamantul, în esență, că prin desființarea unei funcții publice, precum cea pe care el a ocupat-o, de Inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului I, și crearea în locul acesteia a unei "funcții contractuale", se realizează o discriminare nepermisă. OUG37/2009 elimină conducătorii serviciilor deconcentrate din categoria funcționarilor publici, încălcând art. 54 al. 2 din Constituția României.
Coordonarea unui serviciu public deconcentrat este o activitate ce presupune exercitarea unor atribuții și responsabilități în realizarea unor prerogative de ordine publică, iar prin înlocuirea funcției publice cu posturi ocupate în baza unor relații contractuale de management se înlătură răspunderea specifică funcției, consacrată în însăși legea fundamentată.
Motivând nelegalitatea Ordinului 472/23.04.2009 prin care s-a dispus desființarea funcției publice de Inspector al al Județului I, reclamantul arată următoarele:
Acest act administrativ a fost emis cu încălcarea flagrantă a prevederilor disp. art. 97 lit. c și art.99, alin. 1 lit. b din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, întrucât, potrivit textelor legale menționate mai sus, în cazul reclamantului, încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere are loc doar în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Ori, în speță, reorganizarea activității ITM I prin desființarea postului ocupat de reclamant funcționar public, nu se susține, de vreme ce:
- nu se află în nici unul de cazurile de "reorganizare a activității", enumerate limitativ de dispozițiile art. 100, alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată - când se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; când sunt reduse atribuțiile unui compartiment; când este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; când este schimbată structura compartimentului;
- nu se justifică reducerea postului de inspector șef al reclamantului raportat la dispozițiile art. 100, alin. 4 din Legea nr. 188/1999, republicată, de vreme ce nu s-au modificat nici atribuțiile acestui post în proporție de peste 50% și nici nu s-au modificat condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii;
- în temeiul disp. art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, republicată, în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Cu toate acestea, prin nr.OUG 37/2009, în baza căreia s-a emis Ordinul contestat, se ignoră cu desăvârșire dispozițiile din Legea nr.188/1999, prevăzându-se expres că în locul funcției publice desființate ca urmare așa-zisei "reorganizări a activității" se înființează funcții contractuale identice, nici măcar similare cu cele desființate anterior, fără a mai pune la socoteală din nou necesitatea respectării termenului de 1 an, prevăzut de art. 100, al. 5 din Legea 188/1999, republicată.
Prin Ordinul nr. 472/23.04.2009 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale atacat se desființează funcția publică ocupată de recurent în cadrul I, și anume cea de inspector șef, invocându-se ca temei legal art. III, alin. 1 din nr.OUG 37/2009, cu toate că, pe de o parte, noțiunea de "desființare a funcției publice" nu este definită și reglementată în legislația privind funcționarii publici, iar pe de altă parte, această funcție publică a fost înființată printr-o lege organică - Legea nr. 188/1999 -, deci cu desființarea funcției publice în cauză nu se poate realiza decât printr-un act normativ cu aceeași putere juridică -lege - și nicidecum printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului.
O confirmare a celor afirmate este modalitatea în care s-a derulat evaluarea candidaților la șefia instituțiilor publice pe bază de contract. Nu există nici un candidat admis fără să aibă binecuvântarea partidului. Nu a contat performanța și eficacitatea managerială. Nu a fost cerută nici o condiție de profesionalism. Astfel, în cazul ITM I au fost acceptați doar membrii din, partid aflat la guvernare și care anunțase înainte de organizarea "schimbării" că membrii de partid aleși de el vor ocupa conducerea instituției. Și așa au și făcut. Nimeni nu i-a oprit, nimeni nu le-a cenzurat abuzul. Tot ce a contat a fost partidul.
Prin întâmpinare, intimatul invocă inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate a OUG37/2009. Totodată arată, că anterior intrării în vigoare a Ordinului 472/23.04.2009, reclamantul a solicitat mutarea în funcția publică de conducere de șef serviciu vacantă, cererea sa fiind admisă prin Ordinul nr. 722/22.05.2009.
Mai arată pârâtul că prin Ordinul 472/23.04.2009 au fost executate prevederile OUG37/2009, iar reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 al. 1 din Legea 554/2004, acțiunea sa fiind inadmisibilă.
Potrivit art. III alin. 1 din OUG nr. 37/22.04.2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației publice, funcțiile publice, "funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestora se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
La expirarea termenului menționat mai sus serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență vor fi conduce de un director coordonator al serviciului public deconcentrat.
Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți în limita numărului de posturi care se desființează.
Aceste funcții se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv, pe o perioadă de maximum 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii specifici de performanță, obiectivele, clauzele contractuale care reglementează drepturile și obligațiile părților precum și condițiile de încetare și reziliere a acestuia.
Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate.
La alineatul 11 al. art. III din același act normativ, se prevede că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. 1 li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv, a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.10 alin.(1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordonanța de urgență intră în vigoare la data publicării, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o altă dată.
Față de aceste prevederi legale, imperative, a fost emis Ordinul Ministerului Muncii, familiei și protecției sociale nr. 472/23.04.2009, prin care funcția publică de conducere de Inspector al Inspectoratului Teritorial se Muncă I se desființează.
De asemenea, prin același ordin în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c și art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, domnului - -Inspector șef - Inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la ITM I îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 25.05.2009.
Având în vedere că, acestor funcționari publici care sunt eliberați din funcția publică de conducere li se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prevăzute în Legea nr. 188/1999, în temeiul prevederilor art. 99 alin. 3 din acest act normativ, domnului i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Prin încheierea de ședință din data de 27.06.2009 instanța a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 472/23.04.2009.
Reclamantul a depus la dosar precizări, arătând că invocă excepția de neconstituționalitate a OUG37/2009, cerere nesusținută ulterior, având în vedere că prin Decizia 1257/7.10.2009 Curtea Constituțională a admis această excepție.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că acțiunea este întemeiată în parte, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a ocupat funcția publică de Inspector al
Prin Ordinul nr. 472/23.04.2009 al Ministrului, Familiei și Protecției Sociale, această funcție publică de conducere a fost desființată, reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcție la data expirării termenului de preaviz, respectiv 25.05.2009. Acest ordin a fost dat strict în executarea dispozițiilor OG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, aspect ce rezultă cu claritate din motivarea în fapt și în drept înserate în actul administrativ.
Ca atare, este evident că eliberarea din funcția publică de conducere a reclamantului nu a avut la bază alte considerente, care să țină în vreun mod de exercitarea concretă a atribuțiilor reale, de eventuale disfuncționalități înregistrate în toată activitatea sa.
Anterior împlinirii termenului de preaviz (ce expiră la 25.05.2009) reclamantul a înregistrat pe rolul Curții de Apel acțiunea de față (22.05.2009).
La data de 14.05.2009, în cursul termenului de preaviz, ca urmare a ofertei pârâtului, reclamantul și-a exprimat "opțiunea" de a ocupa funcția de șef serviciu în cadrul compartimentului de Control Securitate și Sănătate în Muncă, iar la data de 22.05.2009 s-a emis Ordinul 722 al, prin care se modifică raportul de serviciu al reclamantului, prin mutarea definitivă în funcția publică de conducere de șef serviciu.
Având în vedere situația creată și succesiunea evenimentelor este evident că opțiunea exprimată de reclamant la data de 14.05.2009 nu poate fi interpretată, prin ea însăși, ca o acceptare a dispozițiilor Ordinului 472, care ulterior a și fost atacat, ci ca o necesitate în condițiile date și impuse, manifestată în scopul păstrării, totuși, a unui loc de muncă.
Prin decizia 1257/7.10.2009 publicată în Monitorul Oficial 758/6.11.2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG 37/2009 prin unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, reținând că prin respectiva Ordonanță a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate.
Prin art. III din ordonanță funcțiile publice, funcțiile publice specifice, posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale precum și adjuncții acestora, s-au desființat. În locul acestor funcții a fost instituită funcția de "director coordonator al serviciului public deconcentrat" ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, persoane ce urmau să ocupe respectivele posturi exercitându-și atribuțiile în baza unul "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă maximă de 4 ani, contract anulat "contract individual de muncă".
Astfel precum se arată în decizia Curții Constituționale, "această construcție deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management". Se mai arată că prin OG37 Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând disp. art. 115 al. 6 din Constituția României, că a fost afectat grav statutul unor funcționari publici ce dețineau funcții de conducere, iar viciul fundamental al ordonanței nu poate fi acoperit prin aprobarea ei prin lege de către Parlament.
Se constată, din analiza actului normativ atacat și a rațiunilor pentru care acesta a fost emis că înlocuirea unei funcții publice de conducere a unui serviciu public, cu o funcție "contractuală" (director coordonator al serviciului public deconcentrat - atribuită prin numire directă, cu contract de management), pune în discuție însăși legalitatea conducerii și coordonării respectivului serviciu public, activitate care, prin natura sa, presupune exercitarea unor atribuții și responsabilități în realizarea unor prerogative de putere publică.
Se mai constată că decizia 37/2009 a fost emisă în scopul "îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare", ori reclamantului din prezenta cauză, care a ocupat funcția publică de conducere, nu i s-au imputat prin Ordinul atacat deficiențe manageriale sau de coordonare a serviciului public, iar pretinsa reducere a cheltuielilor bugetare prin înlocuirea denumirii funcției de conducere și a condițiilor de ocupare a acesteia, nu este în nici un mod justificat.
Ordinul 472/23.04.2009 al este în contradicție și cu dispozițiile art. 97 lit.c, art. 99 al.1 lit. b din Legea 188/1999, potrivit cărora încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere are loc doar în cazul în care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, ori, în cazul de față, nu a operat o reorganizare în sensul art. 100 al.1 din Legea 188/1999 și nu s-a justificat reducerea postului de inspector șef.
Postul înființat în locul celui ocupat de reclamant este unul cu aceleași atribuții și cu aceleași condiții aparente de ocupare, ceea ce vădește încălcarea dispozițiilor art. 100 al.5 din Legea 188/1999.
Trebuie evidențiat ca răspuns al aspectelor arătate în întâmpinare de către pârât, că opțiunea exprimată de reclamantul de a ocupa, în condițiile desființării abuzive a funcției sale, un alt post în cadrul instituției, nu poate fi interpretată ca o achiesare benevolă la măsurile luate împotriva sa prin aplicarea unui act neconstituțional, nu-i afectează sau îngrădește dreptul de a ataca în instanță Ordinul 472 și nu atrage inadmisibilitatea cererii sale.
Având în vedere caracterul măsurii dispusă prin ordinul contestat, măsura încetării raporturilor de serviciu și disp. art. 4 din Ordin, care îndrumă expres la contestarea actului în instanța de contencios administrativ, reclamantul nu era ținut să efectueze o altă procedură, cu caracter prealabil, excepția invocată fiind lipsită de suport.
Exprimarea de către reclamant a opțiunii de a ocupa altă funcție nu atrage lipsa de obiect a prezentului litigiu și, mai mult, atât această susținere, cât și cea privind neefectuarea procedurii prealabile sunt înlăturate prin efectele declarării ca neconstituțională a ordonanței 37/2009, aprobată prin lege, în condițiile în care ordinul 472 fost atacat în termenul legal la instanța de contencios administrativ.
Astfel precum s-a menționat în decizia Curții Constituționale, soluția aleasă de guvern de a emite în ziua premergătoare celei în care Curtea Constituțională urma să se pronunțe asupra constituționalității legii de aprobare a OUG 37/2009, o nouă ordonanță de urgență, prin care o abrogă pe cea anterioară, dar îi preia conținutul integral, pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională".
Ca atare, examinând cererea reclamantului prin prisma aspectelor obiective și subiective invocate și având în vedere dispozițiile Deciziei 1257/7.10.2009 a Curții Constituționale, instanța va admite cererea și va anula Ordinul 472/23.04.2009 al, act administrativ emis în baza unui act normativ neconstituțional, cu consecința reintegrării reclamantului în funcția deținută anterior datei de 25.05.2009 și a plății drepturilor bănești aferente sau a diferenței de drepturi bănești ce nu au fost încasate.
Cât privește cererea de acordare a daunelor morale, aceasta va fi admisă în parte. Instanța apreciază că prin aplicarea unei măsuri abuzive și neconstituționale reclamantului, a cărui funcție publică de conducere a fost desființată, i s-a adus un prejudiciu moral de necontestat, ce urmează a fi apreciat, în condițiile în care nu s-a administrat un probatoriu specific, la cuantumul de 5000 Euro, în acord cu valorile la care se cantonează și deciziile CEDO în această privință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul, domiciliat în I, șoseaua, nr.31, - scara A, etaj 7,.28, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în B, str. -. -, nr.2-4, sector 1.
Anulează Ordinul nr.472/23.04.2009 al Ministrului, Familiei și Protecției Sociale.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior datei de 25.05.2009, cu toate consecințele ce decurg din aceasta și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 5000(cinci mii)Euro.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE
- - -
Grefier
- -
Red.
26.11.2009
Tehnored.
2 ex.
26.11.2009
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
