Anulare act administrativ . Sentința 185/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 185/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă-"Marfă"-Sucursala I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local P N - Direcția de Taxe și Impozite, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrată din această hotărâre iar, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 26 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal de față.
Inițial reclamanta Marfă CFR MARFĂ SA -Sucursala Ias olicitat în contradictoriu cu prin Direcția Taxe și Impozite din cadrul Consiliului Local al municipiului P N să se dispună anularea actului administrativ fiscal Decizia de impunere nr. 6018/E/10.08.2006 și a actelor ce a stat la baza întocmirii acesteia prin care s-au stabilit în sarcina sa taxe și impozite în sumă totală de 509.768,11 lei (RON), reprezentând 502.233,11 lei (RON) taxă lipsă folosință teren și 7.535,00 lei (RON) impozit pentru clădiri; anularea Deciziei nr. 106/2006 privind suspendarea soluționării contestației emise de Direcția Taxe și Impozite din cadrul Consiliului local P N; repunerea sa în situația anterioară prin restituirea sumei de 518.619,11 lei(RON) și plata dobânzilor/penalităților legale prevăzute și cuantificate de dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 399 din 9.02.2007 pronunțată de Tribunalul Iașia fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași -Secția de contencios administrativ.
La instanța competentă, reclamantul și-a completat acțiunea și în sensul de a fi obligat organul fiscal competent conform art. 177(2) raportat la art. 179 din Codul d e procedură fiscală să soluționeze contestația și să procedeze la emiterea unei decizii sau dispoziții după caz, mai ales că la data de 6.02.2007 a fost emisă și Somația nr. 478 E din partea pârâtului (7 dosar curte).
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că aceasta este o sucursală a unei societăți comerciale, care potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, modificată și completată, este un dezmembrământ, fără capacitate de exercițiu și de folosință depline și ca atare nu poate sta în justiție în nume propriu.
O altă excepție este aceea a prematurității și excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile art. 175 și următoarele din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, procedura prealabilă - cale de atac administrativ-jurisdicțională este obligatorie.
Potrivit dispozițiilor art. 175 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală, baza de impunere și impozitul sau taxa stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
S-a mai invocat și excepția tardivității acestei cereri, motivat de faptul că decizia a cărei anulare s-a solicitat de către reclamantă i-a fost comunicată acesteia în data de 24.10.2006, înregistrată la sediul său sub nr.8339. Acțiunea în anularea deciziei a fost introdusă de intimată pe rolul instanței Tribunalului Iași la data de 08.01.2007.
La data de 17.04.2007 a fost depus răspunsul la întâmpinare (pag. 28-44).
La termenul din 23.04.2007 a fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a, motivat de faptul că actele administrate atacate sunt emise de Consiliul Local P N - Direcția Taxe și impozite.
La termenul din 28 mai 2007 s-a făcut dovada că în cauză s-a început urmărirea penală față de unii funcționari din Consiliul Local PNs olicitându-se suspendarea judecății cauzei conform art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin cererea formulată de reclamant la data de 23.07.2009 s-a solicitat continuarea judecății, deoarece a fost soluționată definitiv și irevocabil plângerea penală, ocazie cu care a fost depusă Ordonanța din 23 octombrie 2008 și Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 9 decembrie 2008.
După repunerea pe rol a cauzei, nu au mai fost administrate noi probe.
Curtea examinând întreaga documentație și excepțiile invocate reține următoarele:
Cu prioritate vor fi analizate excepțiile invocate și anume excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - CFR Marfă SA B - Sucursala I se va reține că această excepție nu este întemeiată avându-se în vedere dispozițiile art. 19 pct. 2 din 582/1998, "Directorul general, poate delega din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricăror alte persoane din cadrul "CFR Marfă, iar disp. art. 19 pct. 3 din 582/1998, stabilesc, ", atribuțiile și răspunderile directorilor executivi sunt stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare a Marfă".
Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a "CFR Marfă" SA Sucursala I, Cap. VII "Competențe și răspunderi" lit. a, oct. 8, directorul sucursalei, semnează orice cerere în justiție care privesc Sucursala CFR Marfă SA.
Totodată se va observa și procura judiciară nr. 983 din 27.08.2009.
Referitor la excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii se va reține că nici această excepție nu este întemeiată avându-se în vedere dispozițiile art. 8 și 11 din Legea 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ, cel care se consideră vătămat într-un drept al său prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii. În accepțiunea art. 2 al. 1 lit. h din Legea 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit ca fiind "exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva o cerere" iar excesul de putere presupune "exercitarea dreptului de apreciere, aparținând autorităților administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de constituție sau lege".
În cauza de față, de la data de 17.08.2006, când s-a depus contestația împotriva actelor administrativ fiscale -Decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscală nr. 6018/E/10.08.2006, la organul emitent potrivit disp. art. 176(3) Cod procedură fiscală și conform pro0cedurii prealabile obligatorii, și până în prezent, organul fiscal emitent nu a procedat la soluționarea contestației și nici înaintarea acesteia organului competent potrivit disp. art. 177(2) raportat la art. 179 Cod procedură fiscală, ci refuză nejustificat a soluționa contestația.
Refuzul nejustificat este menținut și după formularea acestei acțiuni.
În termen legal reclamantul a depus la organul fiscal emitent, spre soluționare contestația împotriva Deciziei de impunere nr. 6018/E/10.08.2006 a Raportului de inspecție fiscală cu același număr, procesului verbal de control și a actelor anexă la acestea. Potrivit disp. art. 2 lit. G din Legea contenciosului administrativ, 183 (actualul 213) Cod procedură fiscală, art. 179 (actualul 209) Cod procedură fiscală și în termenul prevăzut de dispozițiile art. 68 ind. 1(1) și (2) actualul (70) Cod procedură fiscală, organul fiscal emitent avea obligația să procedeze la analizarea contestației în raport de susținerile părții, de dispozițiile legale invocate și de documentele existente la dosarul cauzei, precum și în limita sesizării.
Referitor la excepția tardivității invocate de pârât se va reține că nici aceasta nu este întemeiată avându-se în vedere că cercetarea legalității unui act și anulabilitatea lui se poate face doar de către instanța de judecată. Decizia de suspendare este emisă din oficiu de organul fiscal cu încălcarea condițiilor imperative prevăzute de lege. Cazurile și condițiile de suspendare a soluționării contestației pe cale administrativă, sunt expres prevăzute de art. 184 actual 214), a) "existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni și b) "atunci când soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte de existența sau inexistența un ui drept care face obiectul unei alte judecăți", pârâta neavând posibilitatea să ia altă măsură, în alte situații, așa cum este cazul în speță.
Limitele de apreciere de care se bucură administrația publică, sunt stabilite chiar de lege, miar depășirea acestora atrage nevalabilitatea actului astfel emis, devenind nelegal. Actul este încheiat astfel printr-un exces de putere, urmărindu-se alt scop decât cel prevăzut de lege, făcându-l astfel ineficace și anulabil, producând totodată o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
Decizia de suspendare a soluționării contestației pe cale administrativă, în general, nu are un termen imperativ de contestare, iar pedeapsa este de strictă interpretare. Întreaga teorie a pârâtei referitoare la natura actului administrativ individual și la competența organului fiscal emitent, precum și procedura instituită de disp. art. 6 din Legea contenciosului administrativ, are doar ca scop atragerea prin analogie a termenului de 15 zile prevăzut în cazuri speciale, or decăderea intervine numai în cazurile de nerespectare a termenelor imperative și nu prin analogie. Din coroborarea art. 6 cu art. 2 lit. d din Contenciosul administrativ, raportat și la practica în domeniu, rezultă că: actul administrativ jurisdicțional, este actul emis de o autoritate administrativă cu atribuții jurisdicționale în soluționarea un ui conflict, independența și împărțeala atât față de părțile în litigiu cât și în darea soluției, neavând n ici un interes în cauză iar actul trebuie emis după o procedură bazată de contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la apărare. Actele administrativ jurisdicționale se aseamănă astfel cu hotărârile judecătorești.
Decizia de suspendare, conform dispozițiilor art. 184 (actualul 214) Cod procedură fiscală este prin esența ei un act administrativ individual, nedefinitiv în sistemul căilor administrative de atac, procedura de soluționare a contestației fiind astfel reluată (revocată). Singurul act definitiv în sistemul căilor administrative de atac, potrivit disp. art. 180(actualul 210) Cod procedură fiscală, este doar decizia sau dispoziția, emise în soluționarea contestației și care pot fi contestate în termenul prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004 și nicidecum în termenul prevăzut de dispozițiile art. 6 din Legea 554/2004.
Astfel că la acest moment nu s-a făcut dovada că a fost soluționată contestația și reclamantul nu a primit nici un răspuns la solicitările sale privitoare la soluționarea pe fond a contestației, mai ales că în cauză decizia contestată se pare că a și fost executată.
Cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a, se va observa că acesta figurează ca parte în prezenta cauză numai pentru opozabilitate neexistând nici o corespondență directă cu acesta, motiv pentru care urmează a fi respinsă și această excepție.
Având în vedere că în temeiul art. 68 indice 1 din Codul d e procedură civilă pârâtul era obligat să se pronunțe, fie să înainteze dosarul organului competent, fie să soluționeze pe fond contestația, nu a rezolvat nici până în prezent această problemă însă a pornit la executarea actului administrativ contestat.
Față de această situație, curtea va admite acțiunea și va obliga organul fiscal să soluționeze contestația sau să o înainteze organului competent pentru emiterea deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile:
Admite acțiunea promovată de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR MARFĂ -Sucursala I în contradictoriu cu prin Direcția Taxe și Impozite din cadrul Consiliului Local al municipiului P N, așa cum a fost completată la data de 23.03.2007.
Obligă organul fiscal -respectiv pârâtul să soluționeze contestația sau să o înainteze organului competent spre soluționare și emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE
- -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.11.2006
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia
