Anulare act administrativ . Sentința 190/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.190/CA.
Ședința publică din 08 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul -, domiciliat în T,-, jud.T, în contradictoriu cu pârâta - UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sect.5, nr.5, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 06 mai 2009 și la data de 08 mai 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curți de Apel Constanța sub nr- la data de 02 martie 2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâta UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, a solicitat anularea Deciziei nr.1458/03.02.2006 emisă de Comisia permanentă din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, obligarea instituției să îi recunoască calitatea de avocat stagiar în cadrul Baroului T, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat reclamantul că prin Decizia nr.1458/03.02.2006 a Comisiei permanente a s-a susținut în mod fals că "după susținerea probelor orale, candidatul a fost declarat respins" fapt ce nu este adevărat, întrucât a obținut nota 6 (șase), iar conform art. 10 alin.2 din Regulamentul Comisiei permanente a "candidații trebuie să obțină la disciplina susținută la proba orală, minimum nota 5 (cinci)".
Se mai arată de către reclamant că față de cele mai sus enunțate potrivit art. 7 pct.4 din Regulamentul "examinarea se va face oral sau scris ";conjuncția "sau" disjungând cele două adjective "oral sau scris". Potrivit interpretării gramaticale era obligatoriu să se facă distincția între candidații stagiari și definitivi conform art. 53, alin.2 lit. h) din Legea nr.51 (r1) 1995 modificată și republicată, ceea ce nu s-a întâmplat de fapt.
Sancțiunea este prevăzută de art. 1008 cod civil art. 2 din Decretul nr.167/10.04.1958 care presupune, în principiu, hotărârea organului competent de jurisdicție, deoarece actul intitulat "decizie sub nr. 2458 Comisiei permanente din cadrul - B" - este sancționabil fiind vorba de nulitatea absolută sau, actul numit decizie este nul.
În drept se invocă dispozițiile art. 108 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 1008 Cod civil, raportat la art. 2 din Decretul nr.167/10.04.1958.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii cu motivarea că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr.554/2004 "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă"și a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă.
Arată pârâta că este indubitabil că actul administrativ individual, în speță, Decizia nr.1458/03.02.2006 emisă de Comisia Permanentă a i-a fost comunicată anterior reclamantului, din moment ce încă din data de 01.08.2006 acesta a formulat plângere penală împotriva Președintelui ca urmare a presupusului fals comis prin semnarea respectivului act administrativ.
Dacă termenul de 6 luni de zile este potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr.554/2004, un termen de prescripție, potrivit aceluiași alin. 5, termenul de 1 an de zile prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr.554/2004 este un termen de decădere.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că singurul motiv de nelegalitate al Deciziei nr.1458/03.02.2006 - împrejurare că aceasta ar fi falsă.
Potrivit Deciziei penale nr.22/8/12.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr- i-a fost respinsă plângerea formulată de reclamant împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată ca nefondată și au fost menținute rezoluțiile nr.265/II/2007 din 14 decembrie 2007 și nr.29/P/2007 din 6 noiembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Decizia penală sus menționată a rămas definitivă prin nerecurare și a stabilit că "cele înscrise în Decizia nr.1458/03.02.2006 corespund adevărului".
La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2009 instanța a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii plângerii prealabile, iar acesta a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat.
Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 pr.civ. excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 52 (1) din Constituția României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, iar potrivit alin. 2 din legea fundamentală condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
Exercitarea acestui drept fundamental este reglementată prin Legea 554/2004, care, prin art. 7, instituie o procedură prealabilă sesizării instanței, potrivit căruia înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia (alin.1).
De asemenea, potrivit art. 109 alin. 2 din pr.civilă în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procedura prealabilă este imperativă astfel că anterior formulării cererii de chemare în judecată pentru anularea actului administrativ reclamantul avea obligația de a solicita emitentului actului revocarea acestuia, dovada efectuării procedurii prealabile urmând să fie anexată la cererea de chemare în judecată.
Așadar procedura prealabilă se constituie într-un,fine de neprimire", neîndeplinirea acesteia având drept consecință inadmisibilitatea acțiunii.
Or, reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată cu încălcarea condițiilor prevăzute în legea organică de exercitare a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică.
Faptul că reclamantul s-a adresat instanței de contencios pentru a dispune anularea examenului organizat de Baroul Tulcea în perioada 23.11.2005 - 29.11.2005 precum și faptul că a solicitat cercetarea penală a persoanei care a semnat decizia contestată în speța de față nu prezintă relevanță, aceste demersuri ale reclamantului nu echivalează cu efectuarea procedurii prealabile în sensul legii ( art.2 alin.1 lit.j) din Legea nr.554/2004plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia).
În sensul celor de mai sus este și jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, instanță care, potrivit art. 126 alin.3 din Constituția României asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești(ex. Deciziile nr.995/2002; 1889/2003; 4808/2005; 777/2005; 3940/2006 4523/2006; 994/2007; 3405/2007; 2175/2008).
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii, cu consecința respingerii acesteia ca atare.
Având în vedere reținerea ca întemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii formulată de reclamant cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea 554/2008 nu se mai impune analiza celorlalte excepții invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepțiainadmisibilității.
Respinge acțiuneaîn contencios administrativformulată de reclamantul -, domiciliat în T,-, jud.T, în contradictoriu cu pârâta - UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sect.5, nr.5,ca fiind inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 mai 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnoredactat hot.jud.-- -
4 ex./27.05.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
