Anulare act administrativ . Decizia 191/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 191/CA
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE I, cu sediul în I, str.-, nr.26, județul I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 1060/CA/28.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurentă,lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită, recurs în termen.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pune concluzii de admitere a recursului, de casare a hotărârii primei instanțe și de respingere a acțiunii prin care se solicită restituirea integrală a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față reține cele ce urmează:
Prin sentința civilă nr. 1060/CA din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Iași admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I și Statul Român, a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu acești pârâți, a admis, în parte, acțiunea introdusă de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice I și a obligat-o pe pârâtă să îi restituie reclamantului suma de 3376,03 lei, încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, și să îi plătească dobânda legală de la data încasării și până la data restituirii efective.
A respins cererea reclamantului de anulare a adresei nr. 35581/5.03.2008 emisă de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, că potrivit prev. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată deoarece, potrivit art. 3 alin. 1 și art. 6 alin. 3 din nr.HG 686/ 2008, competent să restituie diferența de taxă plătită, este, în cazul persoanelor fizice, organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal, ce urmează a fi stabilit conform regulilor prev. de art. 31 Cod procedură fiscală
Reținând că, în cazul persoanelor fizice, organul fiscal competent restitui diferența de taxă prev. de art. 11 din nr.OUG 50/ 2008, îl constituie administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al solicitantului, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții A jud. I și Statul Român, prin ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește procedura prealabilă obligatorie de urmat pentru restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite, prev. de art. 6 alin. 3 din nr.HG 686/2008, instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri.
Astfel, potrivit disp. art. 6 alin. 17 din nr.HG 686/2008, pentru cererile de restituire depuse la organele fiscale înainte de data intrării în vigoare a prev. nr.OUG 50/2008,s-a stabilit curgerea termenului legal de soluționare începând cu data de 1.07.2008, legiuitorul urmărind ca toate cererile având acest obiect, să primească soluții în conformitate cu reglementările cuprinse în noul act normativ, indiferent de momentul formulării lor ( înainte sau după intrarea în vigoare a nr.OUG 50/ 2008 ).
Deși organul fiscal a respins cererea reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare, prin actul administrativ fiscal nr. 31812/25.02.2008, instanța apreciază că, potrivit prev. art. 6 alin. 17 din nr.HG 686/ 2006, pentru cererile depuse anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/ 2008 s-a stabilit curgerea unui nou termen legal de soluționare cu începere de la 1.07.2008, motiv pentru care se impunea ca organul fiscal să soluționeze cererea reclamantului menționate anterior în conformitate cu noile prevederi legale cuprinse în nr.OUG 50/ 2008.
Întrucât, din precizările scrise depuse la dosar de reprezentantul I - I, la termenul de judecată din 10.10.2008, rezultă că nu s-a procedat în sensul indicat mai sus, dându-se o interpretare diferită art. 6 alin. 17 din nr.HG 686/ 2008, instanța asimilează acest răspuns refuzului de soluționare a cererii reclamantului, constatând îndeplinită de către acesta din urmă procedura prealabilă obligatorie instituită de nr.OUG 50/ 2008.
În ceea ce privește fondul cererii, instanța, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază că acțiunea este întemeiată în parte pentru motivele ce urmează a fi prezentate.
Prin înscrisurile depuse la dosar reclamantul a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate autoturismului marca Hunday cu nr. de identificare -, înmatriculat în Germania la data de 22.02.2002, sub nr. H-140S.
Acest autovehicul a fost înmatriculat în România, la data de 26.11.2007, sub nr. -, în acest scop reclamantul plătind taxa de primă înmatriculare în sumă de 3376,03 LEI potrivit DE nr. -/22.11.2007
Astfel, taxă de primă înmatriculare achitată de reclamant, a fost instituită prin disp. art. 2141-2143Cod procedură fiscală, reglementări abrogate prin adoptarea nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie sa se țină cont de necesitatea adoptării demăsuri pentruaasigurarespectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv jurisprudenței Curți de Justiție a ComunitățilorEuropene,și că se are în vedere faptul că acestemasuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice, negative ale situației actuale.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conf. disp. art. 90paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunității Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
La data plății de către reclamant a taxei speciale de înmatriculare, aceasta nu era perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate In România, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât aceasta taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp. art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de TRATAT să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraf 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al începând cu data de 1.01.2007, sunt activate disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar, conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
De asemenea, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt de exemplu, autoritățile fiscale.
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o astfel de situație, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În ceea ce privește reglementările cuprinse în OUG nr. 50/2008, instanța reține că, potrivit disp. art. 11, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007- 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/ 2008.
Instanța reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1.07. 2008, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În această situație, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, și nu doar a unei părți din taxa respectivă.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prev. art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE-, cazul nr. 68/79 I/ S contre re danois des impts accises, precum și cauza conexată nr. C- 290/5 și C- 333/05 și - paragr. 61-70 ).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1.07.2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă, ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult, noua taxă instituită de nr.OUG 50/ 2008, este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare, ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
În consecință, instanța apreciază că reglementările cuprinse în art. 11 din G nr. 50/ 2008, referitoare la restituire doar a unei părți din taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant, ca rezultat la diferenței dintre această din urmă taxă și taxa de poluare nou instituită, contravin principiului restituirii integrale a taxelor impuse cu încălcarea dreptului comunitar, în astfel de situații dându-se prioritate prevederilor tratatelor constitutive ale față de normele interne contrarii, făcându-se aplicabilitatea principiului aplicării directe și supremației dreptului comunitar, instituit prin art. 148 alin. 2 din Constituția României.
În acest sens, relevantă este Hotărârea Francovich (6/90) (Cehia) prin care Curtea de Justiție aac onsacrat că statul este răspunzător pentru prejudiciul provocat particularilor în urma încălcării dreptului comunitar de către stat (state liability).
În ceea ce privește cererea reclamantului de anulare a adresei nr. 35581/5.03.2008 emisă de instanța apreciază că aceasta nu are caracter de act administrativ fiscal, neîndeplinind condițiile imperative prev. de art. 43 Cod procedură fiscală, motiv pentru care această cerere va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul I, obligând pârâtul la plata integrală a taxei de primă înmatriculare în sumă de 3376, 03 lei achitată de reclamant, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal conf. prev. art. 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu există temei legal pentru restituirea sumei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, achitată de reclamant cu ocazia primei înmatriculări în România, acesta neîncadrându-se în nici una dintre categoriile de autoturisme prevăzute expres și limitativ de lege - art. 2141, art. 2143din Legea 571/2003 privind Codul fiscal. În sprijinul acestei susțineri este și adoptarea nr.OG 50/2008 ce instituie taxa de poluare și care prin art. 11, stabilește temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre cele două taxe.
Noile reglementări în materie sunt conforme cu normele europene, iar reclamantul are posibilitatea de a se adresa cu o cerere organului fiscal competent pentru restituirea diferenței de taxă.
Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în limitele dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca HUNDAY înmatriculat în Germania la data de 22.02.2002, sub nr. H-140S și pentru înmatricularea căruia, în România, i s-a impus plata și a achitat taxa specială în sumă de 3376,03 lei, în temeiul art. 2141- 2133Cod fiscal.
Prin actul administrativ fiscal nr. 35581/05.03.2008 emis de I s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că nu există temeiul legal în care să se facă restituirea și cu recomandarea că în cazul în care nu este satisfăcut de răspuns, să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Taxa de primă înmatriculare instituită prin art. 2141Cod fiscal, în vigoare la data introducerii acțiunii și abrogat prin OUG50/2008, se aplica autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenind din alte state, nu și celor de producție internă.
Conform art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Aceste dispoziții au rolul de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe discriminatorii.
la Uniunea Europeană, România are obligația de a respecta dispozițiile Tratatului, iar taxa de primă înmatriculare a autoturismelor, în forma prevăzută de art. 2141Cod fiscal, contravenea acestor dispoziții.
Având deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil, judecătorul național este în măsură și trebuie să înlăture legea internă, atunci când aceasta este contrară celei europene, comunitare.
Cât privește aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008, este de arătat că acțiunea în justiție a fost formulată la data de 14.03.2008, iar hotărârea a fost pronunțată la data de 28.11.2008. Ca atare, în cauză erau aplicabile, sub aspectul dreptului material, normele în vigoare la data când s-a formulat raportul de drept fiscal, respectiv la data de 21.02.2008 când a fost achitată taxa de înmatriculare, iar nu prevederile nr.OUG 50/2008, intrată în vigoare la 01.07.2002.
Nu se poate invoca nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond în raport cu o lege care nu era în vigoare la data pronunțării, chiar dacă această lege a survenit până la soluționarea recursului.
Pe de altă parte, reglementarea conținută în art. 11 din nr.OUG 50/2008 privind restituirea doar a diferenței dintre cele două taxe, intervenită în cursul litigiului, este contrară art. 6 din
a statuat, în cauza Stan și Andredis vs. că intervenția legiuitorului în timpul desfășurării procedurii judiciare, într-o cauză în care statul era parte, contravine dreptului la un proces echitabil, creând un avantaj pentru stat și nu dezavantaj vădit pentru cealaltă parte.
Nu în ultimul rând, atât timp cât întreaga taxă, astfel cum a fost instituită, contravine dreptului comunitar, nu poate fi supusă restituirii doar o parte a acesteia, în temeiul unui act normativ care, într-o astfel de interpretare ar retroactiva.
În consecință, apreciind că instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a legii în cauză, Curtea va respinge recursul, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către - a Mun. I împotriva sentinței nr. 1060/CA/28.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- - I--
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
08.05.2009
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
