Anulare act administrativ . Decizia 192/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 192/CA
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE I, cu sediul în I, str.-, nr.26, județul I în contradictoriu cu intimatul G, având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 1061/CA/28.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurenta P I, și intimatul
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, pune concluzii de admitere a recursului și de respingere a acțiunii, susținând că intimatul-reclamant nu este îndreptățit la restituire întregii taxe speciale, ci doar la restituirea diferenței dintre cele două taxe.
Intimatul G solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Iași pentru cele arătate în întâmpinare și în concluziile scrise, pe care le depune la dosar.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1061/CA din 28.09.2008 pronunțată de Tribunalul s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I la restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare pentru autoturisme în cuantum de 3174,01 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului menționat, calculat de la data achitării taxei și până la restituirea acesteia.
A fost respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. 5365/25.04.2008 și a chitanței seria - nr. -/3.03.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I la plata către reclamant a sumei de 539,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin depunerea facturii nr.116/2008 și a contractului de vânzare-cumpărare din 28.02.2008, reclamantul a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate autoturismului marca WOLKSWAGHEN-GOLF VARIANT, cu numărul de identificare -, înmatriculat în Germania, la data de 16.04.2004, sub nr.-.
Acest autovehicul a fost înmatriculat în România, la data de 4.03.2008, sub nr. -, în acest scop reclamantul plătind taxa de primă înmatriculare în sumă de 3174,01 lei potrivit chitanței seria - A nr.- din 3.03.2008.
Astfel, taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant a fost instituită prin dispozițiile art. 2141- 2143Cod procedură fiscală, reglementări abrogate prin adoptarea nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie sa se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv jurisprudenței Curți de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunității Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
La data plății de către reclamant a taxei speciale de înmatriculare, aceasta nu era perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât aceasta taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraf 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al începând cu data de 1.01.2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar, conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
De asemenea, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt de exemplu, autoritățile fiscale.
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o astfel de situație, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În ceea ce privește reglementările cuprinse în OUG nr. 50/2008, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 11, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007- 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/ 2008.
Instanța reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1.07. 2008, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În această situație, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, și nu doar a unei părți din taxa respectivă.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE - cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises, precum și cauza conexată nr. C- 290/5 și C- 333/05 și - paragr. 61-70 ).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1.07.2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă, ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult, noua taxă instituită de nr.OUG 50/ 2008, este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare, ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
În consecință, instanța apreciază că reglementările cuprinse în art. 11 din G nr. 50/ 2008, referitoare la restituire doar a unei părți din taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant, ca rezultat la diferenței dintre această din urmă taxă și taxa de poluare nou instituită, contravin principiului restituirii integrale a taxelor impuse cu încălcarea dreptului comunitar, în astfel de situații dându-se prioritate prevederilor tratatelor constitutive ale față de normele interne contrarii, făcându-se aplicabilitatea principiului aplicării directe și supremației dreptului comunitar, instituit prin art. 148 alin. 2 din Constituția României.
În acest sens, relevantă este Hotărârea Francovich (6/90) (Cehia) prin care Curtea de Justiție aac onsacrat că statul este răspunzător pentru prejudiciul provocat particularilor în urma încălcării dreptului comunitar de către stat (state liability).
În ceea ce privește cererea reclamantului de anulare a adresei nr. 5365/2008 și a chitanței seria -, nr.-/03.03.2008, instanța apreciază că acestea nu au caracter de acte administrative fiscale, neîndeplinind condițiile imperative prevăzute de art. 43 Cod procedură fiscală, motiv pentru care această cerere va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I - Administrația Finanțelor Publice a Județului I, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică motivat de susținerile recurenților avute în vedere nici una din susținerile recurenților.
Astfel, susține recurenta, că potrivit Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, nu prevede în mod expres un temei legal pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
În baza acestei Ordonanțe a fost emisă nr.HG 686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare acestei ordonanțe.
Prin aceasta s-a precizat că se poate restitui numai o parte a taxei achitată în perioada 1.01.-30.06.2008 și nu restituirea integrală a acesteia, creând posibilitatea reclamantului de a se adresa cu o cerere la autoritatea fiscală competentă în vederea restituirii diferenței dintre cele două taxe.
De asemenea se apreciază că nici capătul de cerere privind dobânzile solicitate nu este întemeiat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru restituirea întregii sume solicitate de reclamant.
Intimatul deși legal citat nu a formulat întâmpinare, formulând apărări prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosar.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata următoarele:
În luna februarie 2008 reclamantul a cumpărat un autoturism marca Wolkswaghen - Golf Variant -, cu datele de identificare din cartea tehnică, conform contractului de vânzare cumpărare, înmatriculat în Germania la data de 16.04.2004 cu nr. -. Conform articolului 214 ind. 1 214 ind. 2 Cod fiscal, pentru a înmatricula autoturismul în România, a plătit taxa specială auto în cuantum de 3174,01 RON, conform chitanței seria - nr. - din 03.03.2008.
La data importului autoturismului, cu privire la temeinicia cererii, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Totodată, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamant, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, s-a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin nr.OUG 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc. Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin OUG nr. 50/2008.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calcula după formula prevăzută de art. 2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s- menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, s-a reținut supr emația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat, apreciind că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Instanța reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza normei legale abrogată la 1 iulie 2088 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune probl ema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin. 1 din Constituție.
Potrivit art. 11 din nr.OUG 50/1998 instanța reține că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa specială a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În acest caz se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE cazul 68/79 I/S contre ere danois des impots accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 și paragraf 61-70).
Corect s-a reținut că statul român nu are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 are ca fundament alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Nu este așadar posibilă, pe de o parte, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, iar pe de altă parte, nici nu poate fi obligat reclamantul să urmeze procedura în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrară dreptului comunitar.
Pe aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către - a Municipiului I împotriva sentinței nr.1061/CA/28.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - I -
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
14.IV.2009.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
