Anulare act administrativ . Decizia 192/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/CA
Ședința publică din data de 02 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI - cu sediul în C, bd. - nr. 51, județul C, împotriva Sentinței civile nr.707 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI - cu sediul în M,-, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 02 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2007 sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta Instituția Prefectului Județului C reprezentată prin Prefect a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului M anularea HCL nr.356/12.12.2006 emisă de pârâtă, invocând disp. art.26 din Legea nr.340/2004 modificată și completată prin OG nr.179/2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin actul administrativ adoptat de pârât a fost aprobată taxa de utilizare tramă stradală de către autovehicule pe raza municipiului M cu încălcarea prevederilor art.30 alin.6 și 7 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, respectiv a normelor care stabilesc că aceste taxe nu pot fi încasate decâtîntr-un cont distinct, deschis în afara bugetului local,fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate. În speță, taxa este încasată de către Serviciul de Impozite, Taxe Locale și Control Fiscal din cadrul Primăriei Municipiului M, neexistând un serviciu special creat pentru încasarea ei.
S-a mai arătat că taxa reglementată prin hotărârea echivalează cu impozitul/taxa asupra mijloacelor de transport prevăzută de art.263 din Codul fiscal, taxă care în considerarea disp. art.295 alin.5 Cod fiscal se constituie venit exclusiv pentru lucrări de întreținere, modernizare, reabilitare și construire a drumurilor locale și județene.
La termenul de judecată din 25.06.2007 instanța a dispus, conform art.164 Cod procedură civilă, conexarea dosarului nr- la cauza dedusă judecății.
Prin cererea conexă, reclamanta Instituția Prefectului Județului Cas olicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local M anularea parțială a HCL nr.22/25.01.2007, respectiv a art.1 pct.1 referitor la modificarea HCL nr.356/2006 privind instituirea taxei de utilizare tramă stradală.
În motivarea cererii reclamanta arată că adoptarea HCL nr.22/2007 s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr.571/2003 modificată, în sensul că actul administrativ dedus judecății nu reprezintă intrarea în legalitate a hotărârii nr.356/2006, deoarece nelegalitatea nu constă doar în faptul că încasarea taxei în litigiu a fost făcută de către Serviciul de Impozite, Taxe Locale și Control Fiscal și nu într-un cont deschis în afara bugetului local, așa cum prevăd dispozițiile legale. S-a susținut că instituirea taxei speciale încalcă principiul unicității impozitelor și taxelor locale, principiu instituit de art.248 din Codul fiscal și principiul așezării juste a sarcinilor fiscale consacrat de art.56 alin.2 din Constituție.
Prin sentința civilă nr.707/2007 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și au fost respinse atât cererea principală, cât și cererea conexă ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut,cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, că Prefectul, în temeiul art.123 alin.5 din Constituție, al art.26 din Legea nr.340/2004privind prefectul și instituția prefectuluimodificată și completată prin OUG nr.179/2005, precum și al art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, este autoritatea de tutelă administrativă jurisdicțională pentru autoritățile publice locale.
În speță, acțiunea în contencios administrativ a fost promovată de Instituția Prefectului reprezentată prinPrefectca reprezentant al statului, în temeiul legii speciale (Legea nr.340/2004) și al legii generale (Legea nr.554/2004) și, prin urmare, are legitimare procesuală activă conferită prin aceste reglementări.
Pe fond, s-a reținut că prin HCL nr.356/21.12.2006 emisă de autoritatea locală în temeiul disp. art.38 și art.46 din Legea nr.251/2001 modificată și completată cu referire la prevederile art.282 din Legea nr.571/2003 și ale art.5 și art.26 din OUG nr.45/2003 s-a aprobat instituirea taxei de utilizare tramă stradală de către autovehicule pe raza municipiului M, taxă ce constituie venit cu destinație specială.
Prin HCL nr.22/25.01.2007, autoritatea locală a dispus modificarea HCL nr.356/2006 (art.1 alin.7) în sensul "contravaloarea taxei poate fi achitată și prin ordin de plată într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local la Trezoreria Municipiului M".
Art.38 alin.2 și 4 din Legea nr.215/2001 modificată prevede că "printre atribuțiile principale ale Consiliului Local, există și aceea a stabilirii taxelor locale, precum și a taxelor speciale în condițiile legii.
Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale (art.30 alin.1 și 3) stabilește că "pentru funcționarea în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, aprobă taxe speciale, iar prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxe speciale ".
A 6 și 7 din textul menționat prevede că "taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care sau instituit taxele respective, taxe care se încasează într-un cont deschis "în afara bugetului local ".
În cauză, instanța a apreciat că taxa specială instituită prin HCL nr.356/2006 modificată prin HCL nr.22/2007 a fost adoptată de autoritatea publică locală în concordanță cu prevederile art.282 alin.2 din Legea nr.571/2003 și potrivit competenței stabilită de art.46 alin.2 din Legea nr.215/2001 modificată și completată.
Din conținutul documentației depuse la dosar (filele 27-48, 55-81) rezultă, în mod vădit, că taxa specială în litigiu a fost instituită în deplină concordanță cu prevederile art.30 din Legea mr.273/2006, în sensul că prin nr.346/2006 a fost aprobat "regulamentul" care stabilește organizarea și funcționarea serviciului public de drumuri; modalitățile de consultare și obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective, precum și faptul că taxa respectivă va fi încasată într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local.
De asemenea, s-a apreciat că susținerea reclamantei în sensul că prin instituirea taxei de utilizare tramă stradală se încalcă principiul unicității instituit de art.248 Cod fiscal nu poate fi primită deoarece pentru același serviciu nu sunt stabilite mai multe taxe datorate de contribuabili, această taxă specială nefiind identică cu taxa auto care în realitate este un impozit pe proprietate.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta Instituția Prefectului Județului C care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta că motivarea primei instanțe arată că taxa specială în litigiu a fost instituită în deplină concordanță cu prevederile art.30 din Legea nr.273/2006, însă autoritatea deliberativă nu a înțeles să-și fundamenteze actul administrativ pe prevederile Legii nr.273/2006, ci pe disp. OUG nr.45/2003, deși se impune o taxă specială pentru anul fiscal 2007.
A mai arătat recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.295 alin.5 din Codul fiscal. În realitate, taxa specială instituită de autoritatea locală este datorată de persoane fizice și juridice care dețin în proprietate sau utilizează mijloace de transport, suprapunându-se cu taxa stabilită de art.263 alin.4 și 5 din Codul fiscal, și se încalcă astfel principiul unicității taxei impus de Codul fiscal.
Intimatul - pârât, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că temeiul legal față de care instanța de fond a analizat legalitatea Hotărârii nr.356/2006, respectiv art.30 din Legea nr.273/2006, este cel invocat de însăși reclamanta în cererea de chemare în judecată. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile menționate, susținând că taxa instituită de autoritatea locală nu poate fi încasată decât într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local. Într-o atare situație, critica privind reținerea unui alt temei legal decât cel din preambulul hotărârii apare ca nefondată.
În orice caz, dispozițiile art.26 alin.7 din OUG nr.45/2003 privind finanțelor publice locale, în vigoare la momentul adoptării hotărârilor atacate, prevedeau aceeași condiție a încasării taxelor într-un cont distinct, în afara bugetului local, condiție față de care autoritatea locală s-a conformat prin emiterea HCL nr.22/2007.
De asemenea, Curtea apreciază că și cel de-al doilea motiv de recurs invocat, privind încălcarea principiului unicității taxei, este nefondat.
În accepțiunea Codului fiscal (art.282), taxele speciale sunt acelea instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul unor persoane fizice sau juridice. Ele pot fi adoptate de consiliile locale pentru servicii publice locale, în anumite domenii și cuantumuri stabilite în conformitate cu prevederile OUG 45/2003 privind finanțele publice locale, lege în vigoare la momentul emiterii actelor administrative contestate.
Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligații bugetare datorate de persoane fizice sau juridice care solicită o anumită activitate din partea unor instituții sau beneficiază de servicii publice în timp ce, în cazul impozitului, lipsește total obligația unui serviciu direct din partea statului. Într-o atare situație, este evident că impozitul pe mijloacele de transport prevăzut de art.263 Cod fiscal este diferit de taxa în discuție, neputându-se afirma că este vorba de o dublă taxare.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulformulat de recurentul reclamant INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI - cu sediul în C, bd. - nr. 51, județ C, împotriva Sentinței civile nr.707 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI - cu sediul în M,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:,
Red. dec. Jud.
2 ex/15.04.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
