Anulare act administrativ . Decizia 193/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 193/2010
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2288/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI C și REGIA AUTONOMA A DOMENIULUI PU- având ca obiect anulare act administrativ proces verbal de ridicare autovehicul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 19.11.2009 s-a depus la dosar, de către intimata Regia Autonomă a Domeniului Public, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2288/28.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și lipsei calității de act administrativ a procesului-verbal de ridicare a autovehiculului.
S- admis excepția lipsei plângerii prealabile.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI C și REGIA AUTONOMA A DOMENIULUI PUBLIC.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția necompetentei materiale a Tribunalului Cluj a fost respinsă raportat la prevederile art. 315 Cod Procedură Civilă întrucât pe de o parte, a fost stabilită competența de instanța de recurs, fapt ceea ce nu constituie o îndrumare obligatorie, fiind vorba de aceeași instanță, însă deoarece nu există proces-verbal de contravenție, procesul-verbal de ridicare a autoturismului apare ca o măsură principală și nu complementară a unei alte sancțiuni administrative.
Aceasta este situația si în privința lipsei calității de act administrativ pentru că din moment ce procesul-verbal de ridicare a autoturismului s-a încheiat de către o autoritate administrativă si a produs efecte nefiind legat de un alt act administrativ, el întrunește caracteristicile prevăzute de art. 2 alin.l lit.c din Legea 554/2004.
Prin urmare, atât excepția necompetenței materiale a tribunalului cât si excepția lipsei calității de act administrativ a fost respinse.
In ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile aceasta a fost admisă pentru că plângerea prealabilă este potrivit art. 7 raportat la art. 8 din Legea 554/2004 o condiție de admisibilitate a acțiuni în contencios administrativ și în acest caz reclamanta a introdus acțiunea fără ca în prealabil să fi solicitat revocarea actului administrativ.
De asemenea, orice act administrativ este de regulă cu executare imediată, fapt care nu conduce la ideea că nu ar trebui efectuată plângere prealabilă pentru că există si posibilitatea ca odată cu plângerea prealabilă să se solicite suspendarea actului administrativ.
Așa fiind, in baza prevederilor art. 8 din Legea 554/2004 tribunalul a respins acțiunea formulată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei Tribunalului Cluj spre competentă soluționare a recursului împotriva sentinței civile nr.12582/2008 a Judecătoriei Cluj -N, iar în subsidiar, casarea sentinței în sensul respingerii excepției neîndeplinirii procedurii prealabile și trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a dosarului nr- către Tribunalul Cluj.
În motivare reclamanta ridică excepția necompetenței materiale a tribunalului dea soluționa cererea privind anularea procesului-verbal de ridicare a autovehiculului nr.-/08.09.2008, respectiv a Curții de Apel dea judeca recursul.
Competența privind soluționarea în primă instanță a cererii reclamantei în favoarea Tribunalului Cluja fost stabilită prin decizia civilă nr.1003/R/2009 a Tribunalului Cluj. Chiar și în aceste condiții, în virtutea art. 312 alin. 6.pr.civ. coroborat cu art. 22 alin. 3.pr.civ. Curtea de Apel ca instanță de recurs poate stabili cărei instanțe îi revine dreptul de a judeca în primă instanță și, pe cale de consecință, cărei instanțe îi revine competența de a judeca recursul.
Pe fondul excepției, menține afirmațiile din Notele de ședință depuse în dosarul nr- al Tribunalului Cluj..
Măsura ridicării autovehiculului poate fi dispusă prin preocesul-verbal de contravenție (art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002) sau separat (art. 5 alin. 1 lit. j) din Regulamentul anexă la HCL 670/2006). Fiind, în general, o măsură accesorie sancțiunii contravenționale, având ca temei săvârșirea unei contravenții, stabilirea legalității sau nelegalității măsurii revine în competența judecătoriei, potrivit dispozițiilor OUG 195/2002 coroborată cu OG 2/2001.
Practica judiciară a stabilit în mai multe situații că este necesară o stabilire în mod unitar a competenței soluționării cererilor care își au sursa În reglementările aceluiași act normativ. În acest mod s-a stabilit de exemplu că cererile privind obligarea autorității administrative la emiterea Dispoziției de soluționare a notificărilor, în temeiul Legii nr. 10/2001 sunt în competența tribunalelor - secțiile civile - și nu în competența judecătoriilor sau a instanțelor de contencios administrativ, deoarece sunt în strânsă legătură cu dispozițiile legii 10/2001, astfel încât aceleași instanțe care sunt competente să soluționeze contestațiile împotriva dispozițiilor emise sunt competente să soluționeze și cererile privind obligarea la emiterea dispozițiilor. O asemenea practică este în mod cert în beneficiul sistemului jurisdicțional, păstrând competența de soluționare a cererilor referitoare la un act, indiferent de contextul emiterii sale.
În speță, indiferent că a fost aplicată și sancțiunea contravențională principală sau nu, procesul-verbal de ridicare a autovehiculului a fost emis În considerarea săvârșirii unei contravenții, așa cum reiese din temeiul legal indicat în cuprinsul său, astfel încât suntem în prezența unui act emis în procedura contravențională stabilită de dispozițiile art. art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, coroborat cu art. 5 alin. 1 lit. j) din Regulamentul anexă la HCL 670/2006 și dispozițiile OG nr. 2/2001 la care ambele acte normative anterior menționate fac referire. Prin urmare, plângerile Împotriva "măsurilor tehnico-administrative" vor beneficia de aceeași competență de soluționare ca și plângerile contravenționale, datorită strânsei lor legături cu aceasta (ca și toate celelalte măsuri dispuse în legătură cu fapta contravențională), indiferent că au fost dispuse prin același înscris ca și sancțiunea contravențională sau printr-un Înscris diferit. Practica judiciară susține punctul nostru de vedere, așa cum reiese din Sentința civilă nr. 12207/2008 a Judecătoriei Cluj -N depusă de intimata C-N odată cu recursul declarat împotriva plângerii contravenționale.
Deci, sunt în prezența unui act administrativ pentru care este prevăzută o competență specială, respectiv competența judecătoriei.
2. În cazul în care se va respinge excepția necompetenței materiale, solicită să se constate că în mod eronat instanța a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, fiind vorba de un act irevocabil.
În motivarea sentinței se arată că orice act administrativ este de regulă cu executare imediată. Există însă o diferență între posibilitatea generică de executare imediată și executarea efectivă.
Un al motiv invocat de instanță este acela al posibilității introducerii unei cereri de suspendare, odată cu plângerea prealabilă. În speță, actul fiind executat material de o altă persoană decât autoritatea emitentă (autovehiculul ridicat și transportat În spațiul de depozitare ) în momentul încheierii procesului-verbal,fără a se comunica în prealabilacest proces-verbal către reclamantă,nu mai exista posibilitatea suspendării efectelor.Din temeiul legal invocat în procesul-verbal contestat reiese că a fost emis În cadrul procedurii contravenționale, în care actele sunt irevocabile.
Plângerea împotriva Procesului-verbal de ridicare a autovehiculului nr. -/08.09.2008 a fost înregistrată la instanță după ce reclamanta a și achitat taxa de restituire a autoturismului. Reclamanta a aflat de la vecini că autovehiculul i-a fost ridicat, s-a deplasat la în 09.09.2009 pentru a afla care este situația și a achitat taxa de restituire, fiecare zi de întârziere atrăgând penalități. La acel moment, reclamanta nu avea de unde să știe dacă a fost Întocmit sau nu un proces-verbal de contravenție, deoarece în practică este posibil ca, fiind încheiat separat, procesul-verbal de contravenție să fie comunicat mult mai târziu. Acest aspect este relevat de motivarea Sentințelor civile nr. 3680/2008 și nr. 12207/2008 ale Judecătoriei Cluj -N depusă cu titlu de practică judiciară de intimata C împreună cu întâmpinarea în dosarul de fund al Tribunalului Cluj. Din ambele hotărâri reiese că respectivi lor reclamanți le-au fost comunicate procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției chiar după un interval de 30 de zile, în care ar fi trebuit apreciată necesitatea procedurii prealabile. Nu i se poate pretinde reclamantei să fi așteptat pentru a vedea dacă i se comunică sau nu un proces-verbal de contravenție, pentru a ști dacă trebuie să respecte un termen de 15 zile pentru introducerea plângerii contravenționale sau să efectueze procedura prealabilă, cât timp penalitățile pe zi de depozitare curg de la data ridicării și în mod cert, fără achitarea taxei de restituire autovehiculul nu poate fi ridicat.
Fiind un act executat material în întregime imediat ce a fost emis, Procesul-verbal de ridicare a autovehiculului nr. -/08.09.2008 se încadrează, potrivit doctrinei și practicii judiciare, în categoria actelor administrative irevocabile. Practica judiciară a instanțelor de contencios administrativ, inclusiv a Curții de Apel Cluj, a stabilit constant că în cazul cererilor pentru anularea unui act administrativ irevocabil procedura administrativă prealabilă nu este necesară deoarece este inutilă datorită faptului că actul oricum nu poate fi revocat de autoritatea emitentă.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile se impune a fi respinsă.
3. Pe fond, procesul-verbal de ridicare a autovehiculului nr. -/ 08.09.2008 este nelegal.
a) Din cuprinsul HG 147/1992 și HCL-a Consiliului local al municipiului C-N rezultă că măsura ridicării autovehiculului poate fi dispusă doar dacă în prealabil s-a constatat săvârșirea unei contravenții, respectiv cea prevăzută de art. 108 alin. l lit. b) pct. 7 din OUG 195/2002. Nu există un asemenea proces-verbal de contravenție.
b)OUG195/2002se referă la circulația pe drumurile publice, iar art. 108 alin. l lit. b) pct. 7 din acesta sancționează staționarea pe drumul public. În actul contestat, la descrierea faptei se arată că autovehiculul meu era staționat pe trotuar. În actul contestat, temeiul legal indicat este art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3, al cărui text nu corespunde cu descrierea faptei. În art. 5 alin. 1 lit. g), din Regulamentul anexă la HCL-se arată că:"Agenții constatatori abilitați să aplice prevederile prezentului Regulament sunt ofițerii și agenții Poliției Rutiere pentru drumurile publice și împuterniciții Primarului pentru trotuare în zona de acțiune a indicatoare lor oprirea interzisă sau staționarea interzisă, cu adiționalul inclusiv pe trotuar, parcări aflate pe domeniul public și spații verzi. În toate aceste cazuri, este obligatorie prezența semnelor adiționale de avertizare privind ridicarea autovehiculelor și/sau remorcilor".
Raportat la cele arătate mai sus, temeiul legal este greșit indicat, atât pentru că autovehiculul nu se afla staționat pe drumul public cât și pentru că nu corespunde cu descrierea faptei. Actul contestat este nelegal și pentru că la locul unde se afla staționat autoturismul nu exista semnul adițional de avertizare privind ridicarea autovehiculelor. Actul contestat a fost întocmit de Poliția rutieră și nu de "împuternicitul primarului" (mașina fiind pe trotuar), prin urmare a fost emis de o autoritate necompetentă.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.3 și pct. 9.pr.civ. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 noiembrie 2009, pârâta Regionala Autonomă a Domeniului Public C-N a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii atacate, și pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de ridicare contestat.
În motivare arată că ridicarea autovehiculului a fost o măsură de urgență tehnico-administrativă luată de către agentul constatator (reprezentantul C), în consecință, consideră că este întemeiată măsura luată. Măsura a fost una tehnico-administrativă, și anume, de decongestionarea circulației traficului și nu a fost o sancțiune contravențională. Din acest motiv consideră că instanța, respectiv Tribunalul Cluja fost competentă să judece plângerea formulată.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefundat, din următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 12582/177.11.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N s-a admis plângerea formulată de petenta împotriva procesului-verbal de ridicare seria - nr. -/08.09.2008 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. C, care a fost anulat.
Prin decizia civilă nr. 1003/R/2009, Tribunalul Cluja admis recursul declarat de către recurenta Regia Autonomă a Domeniului Public C-N împotriva sentinței civile nr. 12582/17.11.2008 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a casat-o în întregime și a reținut cauza spre judecată în primă instanță de către completul specializat de contencios administrativ.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că, dat fiind faptul că în speță se contestă un act administrativ, competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Cluj, ca instanță de contencios administrativ și nu Judecătoriei Cluj -
Rezultă din cele de mai sus că nu mai poate fi adusă în discuție problema competenței materiale, în condițiile în care această chestiune a fost tranșată irevocabil de o instanță de recurs. În acest sens sunt și dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate (așa cum este cazul de față) sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În consecință, dat fiind faptul că o instanță de recurs a dispus, în mod irevocabil, cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea de anulare a unui proces verbal de ridicare a unui autoturism, chiar în condițiile în care cele decise de instanța de recurs nu coincid cu practica unanimă a Curții, nu se mai poate invoca, în această etapă procesuală, excepția necompetenței materiale a instanței care a soluționat fondul.
În ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că introducerea plângerii prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, legea nefăcând distincție între actele administrative cu executare io ictu sau cu executare succesivă. De asemenea, din acest punct de vedere, nu are relevanță dacă actul administrativ contestat a intrat sau nu în circuitul civil, în baza principiului potrivit căruia unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu o poate face.
Or, din actele dosarului, rezultă că reclamanta nu a înțeles să formuleze plângere prealabilă cu privire la procesul verbal de ridicare a autovehiculului seria - nr. -/08.09.2008, cererea sa privind anularea acestui act administrativ, în lipsa plângerii prealabile, fiind inadmisibilă.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este nefundat, motiv pentru care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2288/28.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
AUGUSTA
Red./Dact.
5 ex/15.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Delia Marusciac, Augusta Chichișan
