Poprire asiguratorie. Decizia 194/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 194/2010
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de către debitoarea -, împotriva sentinței civile nr. 2448/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea - - și terții popriți BANCA BANK-SUCURSALA RM. V și BANCA COMERCIALA -SUCURSALA R-V, având ca obiect poprire asiguratorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 26.01.2010 s-a depus la dosar, de către - - întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2448 din 18 septembrie 2009 Tribunalul Cluj, a admis cererea formulată de - -, în contradictoriu cu debitoarea -, si cu terții popriți BANCA BANK-SUCURSALA RM. V, BANCA COMERCIALA -SUCURSALA R-
S-a dispus instituirea unei popriri asiguratorii asupra contului bancar cu nr. -U- deschis la Banca Bank-Sucursala Râmnicu-V precum si a contului bancar cu nr. -B- deschis la Banca Comercială Română - Sucursala Râmnicu-V, având ca titular de cont pe debitoarea până la concurenta sumei de 83.021,25 lei cu condiția achitării în termen de 5 zile a unei cautiuni de 8300 lei sub sanctiunea desfiintarii de drept a popririi.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a emis facturile fiscale 9146, 9207, 9208/2009 în sumă de 77.187,63 lei reprezentând contravaloare produse metalurgice livrate în baza contractului 1925/2008 la care s-au adăugat penalități contractuale de întârziere de 5.833,62 lei. In baza acestor acte reclamanta a formulat cerere de somare la plata a debitoarei în dosarul - a Tribunalului Cluj potrivit OUG 119/2007.
Potrivit art.597 Cod Procedură Civilă poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în conditiile stabilite de art. 591 Cod procedură civilă, care sunt îndeplinite în prezenta cauză, creditorul având o creanță constatată printr-un act scris, exigibilă și a intentat actiune pentru recuperarea acestei creanțe.
De asemenea, debitorul are conturi deschise la terții popriți, astfel că aceste conturi pot fi alimentate cu sumele necesare creditorului pentru recuperarea creanței sale.
Având în vedere însă suma pentru care s-a solicitat poprirea asiguratorie, instanța a apreciat că este necesară depunerea unei cauțiuni în termen de 5 zile, cauțiune în sumă de 8300 lei sub sanctiunea desființării de drept a popririi conform art. 592 alin.4 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs debitoarea - - Râmnicu V solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii în sensul respingerii cererii creditoarei - - de instituire a popririi asiguratorii, ca fiind neîntemeiată.
Prin motivele de recurs, debitoarea solicită în temeiul dispozițiilor art.597 raportat la art.591 și următ.proc.civ. coroborat cu art.908 din Codul Comercial, să fie obligată creditoarea, la depunerea unei cauțiuni în cuantumul stabilit de către instanță.
La termenul de judecată din 18.09.2009, instanța nu a pus în discuția părților depunerea de cauțiune ci numai competența secției de contencios administrativ trecând la judecarea cererii însă, prin sentința recurată, instanța atât în considerente cât și în dispozitiv apreciază că este necesară depunerea unei cauțiuni cu condiția achitării în termen de 5 zile a unei cauțiuni de 8300 lei sub sancțiunea desființării de drept a popririi.
Atât prin întâmpinare cât și prin susținerile orale din cadrul ședinței de judecată din 18.09.2009, societatea recurentă a invocat faptul că nu i-a fost comunicată cererea de înființare poprire a creditoarei și nu cunoaște care este temeiul de fapt și de drept pe care își întemeiază creditoarea cererea de înființare poprire asiguratorie în sensul formulării apărărilor, nefăcându-se mențiunea despre acest fapt în sentința criticată.
De asemenea, consideră că instanța nu putea trece la soluționarea cererii creditoarei până când nu îi punea în vedere să depună cauțiunea și aceasta făcea dovada depunerii cauțiunii. Totodată, solicită a se constata că au fost încălcate dispozițiile art.907-908 comercial care prevede că poprirea asiguratorie se poate înființa numai cu dare de cauțiune, aceasta fiind o condiție prealabilă de admisibilitate a cererii de poprire asiguratorie.
Arată că instanța de fond în mod greșit a admis cererea creditoarei și a impus condiția ca, creditoarea să achite cauțiunea în termen de 5 zile, neinvocând dispozițiile legale în temeiul căruia se poate dispune o astfel de măsură, invocând numai în considerentele sentinței că în temeiul dispozițiilor art.592 alin.4 proc.civ. nedepunerea cauțiunii în termen de 5 zile atrage desființarea de drept a popririi.
Instanța de fond, prin sentința pronunțată, a stabilit cuantumul cauțiunii și că trebuie plătită în termenul de 5 zile, dar nu a stabilit de la ce dată curge termenul de 5 zile și anume de la data pronunțării, de la data rămânerii irevocabile a sentinței, de la data introducerii cererii.
Dispozițiile art.908 comercial prevăd norme de procedură imperative, deci de ordine publică, nesocotite de prima instanță, astfel: au fost nesocotite prevederile care impun ca judecata cererii să fie facută fără prealabila chemare a părților, în camera de consiliu, în speță, cererea judecându-se cu citarea părților. De asemenea, au fost nesocotite și dispozițiile referitoare la obligația reclamantului de a depune cauțiunea, înainte de judecarea cererii, aceasta fiind o condiție prealabilă de admisibilitate a cererii de poprire asiguratorie. Recurenta invoca aceasta deoarece, cererea creditoarei privind ordonanța de plată ce formează obiectul dosarului nr.- își întemeiază pretențiile pe dispozițiile OUG nr.119/2007 care prin însăși titlul acesteia și anume - privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, conferă speței natura comercială fiind aplicabile dispozițiilor art.908 comercial, și nu una civilă.
În situația în care instanța va considera că cererea de înființare poprire asigurătorie se face cu citarea părților, recurenta solicită a se constata că nu i-a fost comunicată cererea creditoarei de înființare poprire asiguratorie și nu și-a putut formula toate apărările. Arată că acest aspect a fost invocat și prin întâmpinarea depusă, dar asupra căruia nu s-au purtat discuții.
De asemenea, recurenta mai invocă faptul că nu a fost și nu este de rea credință să nu facă plăți dar face precizarea că este o societate producătoare și furnizoare de agent termic populației municipiului Râmnicu V și agenților economici. Pe perioada de vară populația municipiului Râmnicu V, nu consuma agent termic ducând implicit la scăderea producției, și odată cu aceasta scad și încasările de la populație, fapt ce duce la lipsa disponibilităților bănești; de asemenea, în ceea ce privesc agenții economici cărora recurenta le furnizează agent termic, cu preponderenta la - - și - -, aceștia sunt și ei într-o situație foarte grea, ceea ce face ca să nu consume abur industrial la nivelul contractat, aceasta ducând la scăderea producției și a livrărilor, implicit la scăderea încasărilor și la lipsa disponibilităților bănești.
Mai mult decât atât, arată recurenta, criza actuală care afectează întreaga economie, duce și în cazul societății-recurente, la lipsa disponibilităților bănești.
Totodată, recurenta invocă faptul că prin înființarea popririi asiguratorii solicitată de creditoare, i se blochează conturile, aceasta ducând la blocarea întregii activități a societății, la imposibilitatea achitării drepturilor bănești salariaților societății și plăților urgente pe care societatea le are de făcut către furnizorii de utilități care sunt: societățile miniere care furnizează cărbunele necesar desfășurării activității și întregirii stocului de cărbune pentru perioada de iarnă și societățile care le furnizează gaz metan. Arată că, societatea-recurentă nu s-a sustras niciodată de la plata obligațiilor financiare; nu este în faliment și nici nu se pune această problemă; este societate pe acțiuni și nu un SRL oarecare; a comunicat creditoarei că va face plăți eșalonat și a efectuat plăți către creditoare în funcție de disponibilitățile bănești; că sumele solicitate de creditoare nu sunt certe, lichide și exigibile, că nu se justifică o asemenea măsură, deoarece a luat toate măsurile pentru achitarea sumelor pe care le datorează creditoarei, nu se va sustrage de la executare, iar prin înființareea popririi asiguratorii i se indisponibilizează întreaga avere, ducând la blocarea întregii activități.
În drept, recurenta își întemeiază recursul pe prevederile art.3041proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea - -, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Potrivit art.597 Cod procedură civilă poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite de art. 591. Potrivit acestor din urmă dispoziții legale, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere, este necesar ca creditorul, care nu are titlu executoriu, să dețină o creanță constatată prin act scris, care să fie exigibilă și să dovedească faptul că a intentat acțiune.
Este real că cererea se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 592 alin. 2 Cod procedură civilă, care se aplică corespunzător, dar încălcarea acestor dispoziții legale, prin citarea părților la termenul de judecată și soluționarea cererii în ședință publică, nu este de natură să atragă casarea hotărârii, în lipsa vreunei vătămări produse recurentei. Or, recurenta nu a arătat care a fost vătămarea care i s-a produs prin soluționarea în acest mod a cererii, astfel încât acest motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia nu i s-ar fi comunicat o copie după cererea de chemare în judecată, aceasta este contrazisă de actele dosarului. În acest context, Curtea constată că recurentei i s-a comunicat, odată cu citația, și copie după acțiune, aspect ce rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare, aflat la fila 31 dosar fond, care face dovada până la înscrierea în fals.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că singurul aspect invocat prin recursul formulat îl reprezintă greșita stabilire a cauțiunii direct prin hotărâre, recurenta apreciind că aceasta ar fi trebuit impusă a fi plătită anterior pronunțării hotărârii.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi reținut, în condițiile în care instanța de fond a respectat întocmai dispozițiile legale în materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 592 alin. 2 Cod procedură civilă, care se aplică corespunzător și în materia popririi asiguratorii, instanța va decideprin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înlăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Or, prin sentința civilă nr. 2448/2009 care face obiectul prezentului recurs, prima instanță a fixat cauțiunea în cuantum de 8.300 lei, stabilind că aceasta va trebui achitată în termen de 5 zile, sub sancțiunea desființării de drept a popririi.
Rezultă din cele de mai sus că instanța de fond a respectat dispozițiile legale care prevăd stabilirea cauțiunii, acest aspect netrebuind a fi pus în discuția contradictorie a părților, cuantumul cauțiunii fiind lăsat la aprecierea instanței. Mai mult decât atât, Curtea constată că pronunțarea instanței înainte ca și cauțiunea să fie depusă nu este de natură să ducă la atingerea drepturilor părții debitoare pentru că nedepunerea cauțiunii în termenul fixat duce la desființarea popririi.
În fine, Curtea constată că situația financiară precară a debitoarei nu poate paraliza demersul creditorului cu privire la înființarea popririi asiguratorii, în situația în care condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 591 Cod procedură civilă sunt îndeplinite.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, apreciind că motivele invocate în recurs nu sunt fondate în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 și 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul și va menține în totalitate sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - - RVî mpotriva sentinței civile nr.2448 din 18.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
AUGUSTA
Red./
16.02.2010 - 6 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Delia Marusciac, Augusta Chichișan
