Anulare act administrativ . Decizia 1938/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1938
Ședința publică de la 12.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursurile declarate de recurenții-pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL C, împotriva sentinței civile nr.3082/14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 29502/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C prin avocat cu delegație la dosar și intimata-reclamantă - - prin avocat cu împuternicire la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă părților cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenții-pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C prin cererea de recurs.
Recurentul-pârât Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C prin apărător, depune la dosar hotărârea Consiliului Local prin care este reglementată înființarea Serviciului Public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local C și totodată fotocopie a deciziei nr. 553/26.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, prin care înțelege să-și întemeieze cererea de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților-pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI Susține că Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local este un simplu organ executiv al Municipiului C, sumele percepute din taxa specială ce formează obiectul prezentei cauze devenind, în final, venituri la bugetul local al Municipiului
Intimata-reclamantă - -, prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, și obligarea Municipiului C în calitate de titular al Local la restituirea sumei achitate de contribuabil.Susține că recurentul-pârât Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local este un simplu mandatar al Municipiului C, potrivit hotărârii consiliului local prin care este reglementată înființarea și funcționarea serviciului public, sumele încasate cu titlul de impozite și taxe fiind virate într-un termen de aproximativ 48 de ore în contul Municipiului
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul părților pe recurs.
Recurentul-pârât Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, prin apărător, solicită admiterea recursului.Potrivit dispozițiilor anexei 1.5. a 360/2007, toți operatorii de telefonie mobilă au obligația de a achita contravaloarea taxei locale, temeiul de drept pentru taxa datorată de intimata-reclamantă - - fiind art. 283 din Fiscal. Menționează că, în baza art. 283 din Legea 571/2003, consiliile locale sau alte autorități locale pot institui alte categorii de taxe reprezentând taxe locale, în afara celor prevăzute de art. 282 din aceeași lege. În această categorie a taxelor locale se înscrie și taxa pentru fiecare stație fixă de telefonie mobilă. Susține că pe domeniul public al Municipiului C există stații de telefonie mobilă ale căror echipamente produc efecte negative asupra mediului, prin contractul colectiv unic la nivel național stabilindu-se un spor pentru condiții vătămătoare de lucru pentru angajații ce lucrează în clădiri pe care sunt amplasate astfel de stații. Pentru toate aceste motive, apărătorul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței civile pronunțate de instanța de fond. Solicită și cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Intimata-reclamantă - -, prin apărător, solicită respingerea recursurilor formulate în prezenta cauză ca nefondate și menținerea dispozițiilor sentinței civile 3082/14.11.2008 ca temenică și legală. Susține că ceea ce contestă este actul administrativ-fiscal individual, prin care se constată existența unei creanțe la bugetul local fără ca intimata să beneficieze de serviciile taxei instituite, și pe care, instanța de fond l-a anulat în mod corect, dispunând, totodată, restituirea sumei încasată necuvenit. Arată că nu a contestat Hotărârea Consiliului Local ce reglementează aceste taxe pentru că astfel s-ar fi produs efecte juridice și în privința firmelor de telefonie mobilă ce beneficiază într-adevăr de aceste servicii. Consideră că este greșită aplicarea taxei în temeiul art. 283. Fiscal deoarece, conform adreselor emise de Agenția de Mediu, echipamentul folosit nu are impact semnificativ asupra mediului înconjurător. În plus, firma de telefonie mobilă nu folosește nici infrastructură și nici nu deține utilaje de construcții, ci doar autorizații de construire, iar spațiul pe care sunt situate echipamentele în cauză este de domeniu privat, fapt ce reiese din contractele de închiriere depuse la dosarul instanței de fond.
Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Deliberand constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.3082/14.111.2008 pronuntata de Tribunalul B- Sectia a--a Contencios Administrativ si Fiscal in dosar nr- a fost admisa actiunea formulata de reclamanta - - in contradictoriu cu paratii MUNICIPIUL CONSTANTA prin Primar si SERVICIUL PUBLIC IMPOZITE SI ALTE VENITURI ALE LOCAL din cadrul Consiliului Local Constanta, dispunandu-se anularea dispozitiei de solutionare nr.R-B 70011/02.07.2008 emisa de al doilea parat si declaratia de impunere nr. G 43402/13.05.2008 si bligat pârâtul Municipiul Constanta la restituirea sumei de 32058 lei către reclamantă, cat si bligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4803,3 lei către reclamantă. Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a avut urmatoarele argumente:
S-a retinut, in fapt, careclamanta a depus o declarație de impunere înregistrata la parata din cadrul Consiliului Local Constanta, reținându-se ca s-a stabilit prin aceasta declarație un cuantum al taxei pentru un număr de 9 stații fixe de telefonie mobile in cuantum de 32058 lei RON. In condițiile in care aceasta declarație de impunere poarta mențiunea efectuata de reclamanta in sensul ca întocmirea prezentei declarații nu reprezintă acceptul pentru plata acestei taxe, pe care o considera ilegal stabilita si fata de care nu beneficiază in concret de vreun serviciu si in considerarea prev. OG nr. 92/2003 privind proc. Fiscala ( ce nu prevăd expressis verbis pierderea exercitării dreptului de contestare a unei declarații de impunere depusa de către contribuabil, prin prisma împrejurării ca este cel care a completat si depus respectiva declarație, întrucât acest act își produce efectele juridice doar in momentul înregistrării la organul fiscal, in modalitatea respectivă de completare), tribunalul a considerat ca nu poate retine ca declarația de impunere, fiind un act emanând reclamanta, nu poate fi atacat.
S-a mai apreciat ca, in urma contestației administrative formulate de reclamanta- prin care era contestata obligația fiscala stabilita pentru aceleași considerente învederate in prezenta acțiune- prima parata a soluționat contestația printr-o dispoziție de respingere, motivele respingerii constând in justa stabilire a obligației fiscale de către organul fiscal, anume in temeiul Hotărârilor Consiliului Local Constanta nr.360/2007 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2008, taxa speciala necesara pentru reducerea impactului negativ asupra mediului înconjurător produs de respectivele stații si, pe de alta parte, fata de utilizarea de către operatorii de telefonie mobila a infrastructurii publice locale.
Instanța de fond a constatat ca taxa avuta in vedere de către organul fiscal in stabilirea obligației fiscale contestate de reclamanta este una speciala, prev. de art. 282 din Codul fiscal rap. la ar 30 din Legea nr. 273/2006. Or, potrivit prevederilor legale susmenționate, taxa speciala se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
S-a mai constatat ca in cuprinsul dispoziției de soluționare a contestației administrative s-a menționat ca taxa pentru fiecare stație fixa pentru telefonie mobila este motivată, pe de-o parte, de impactul negativ asupra ediului înconjurător produs de aceste stații, iar, pe de alta parte, de utilizarea de către operatorii de telefonie mobila a infrastructurii publice locale iar în hotărârea Consiliului Local Constanta nr.360/2007 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2008, s-a prevăzut ca taxa este fundamentata de necesitatea utilizat-ii domeniului public(in vederea amplasării stațiilor pentru telefonia mobila) si a infrastructurii publice de iluminat.
Astfel,fata de exigentele art.30 din Legea 273/2006, a fost considerata întemeiată susținerea reclamantei in sensul ca taxa nu putea fi impusa decât persoanelor juridice care folosesc serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxe speciale, iar iluminatul public în întreg municipiul Constanta nu poate fi considerat ca un serviciu de natura speciala de care beneficiază exclusiv o anumita categorie de persoane, in cadrul căreia se regăsește si reclamanta. Tribunalul a avut in vedere si definiția data de legiuitor, prin art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 termenului juridic de "taxa", anume: "suma plătita de o persoana fizica sau juridica, de regula, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publica sau un serviciu public". Așadar o taxa poate fi instituita ca si echivalent al serviciilor prestate plătitorului de taxa, inclusiv de către un serviciu public, precum in speța. Or, in cauza, nu ne regăsim in aceasta situație juridica.
In temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâților, instanța a dispus obligarea acestora la plata sumei de 4803,3 reprezentând cheltuieli de judecat (taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat). In cauza au formulat, in termen legal, recurs ambele parate.
In recursul formulat Municipiul Constanta prin Primar a criticat hotararea in temeiul art. 304 pct. 8 si 9.c Cod Penal, invocand in aceatsa faza procesuala exceptia lipsei calitatii procesuale si respingerea in consecinta a actiunii, in urma modificarii hotararii recurate. S-a sustinut, astfel, ca singurul cu calitate procesuala pasiva este recurentul- parat SPITVL, ce are personalitate juridica, ori atat decizia contestata, cat si dispozitia de solutionare a contestatiei este emisa de acest parat. Si n privința capătului din cerere vizând restituirea sumei plătite ca nedatorata mun. B nu are calitate procesuala pasiva, fiind necesar a se verifice unde au intrat sumele plătite si destinația lor.
Au mai fost aduse urmatoarele critici hotararii recurate:
- Nu s-a tinut seama ca 360/2007, in baza careia a fost prelevata obligatia fiscala a fost supus controlului de legalitate integral si s-a constatat prin hotărâre judecătoreasca irevocabila ca este legal.
- Anularea declarației de impunere se putea face numai in baza unor probe certe ca aceasta are la baza un viciu de consimțământ (eroare, dol, violenta) ceea ce nu s-a demonstrat, reclamanta depunând de bunăvoie, in termen declarația de impunere.
- in mod gresit instanta de fond a retinut neconcordanta intre motivarea din dispoziție si cea din, dimpotriva ambele facand trimitere la utilizarea domeniului public (infrastructura publica locala), dar si impactul negativ asupra mediului înconjurător - stațiile de telefonie - fapt notoriu, demonstrat științific si care nu mai trebuie dovedit in instanță.
- Din punct de vedere procedural, potrivit dispozitivului in toate capetele de cerere s-a creat o solidaritate pasiva, inclusiv la obligarea la cheltuieli de judecata, fără a face distincție ce capete de cerere s-au admis in contradictoriu cu cine, dar si neobservându-se, potrivit primului motiv, lipsa calității procesual pasive atât a Municipiului Constanta cat si a Primarului.
- S-a încălcat principiul autonomiei locale fiind demonstrat ca reclamanta folosește infrastructura Municipiului Constanta, produce poluare, astfel încât datorează taxa speciala la care sunt indrituite a le reglementa consiliile locale.
- Reclamanta nu a contestat executarea, achitând sumele datorate.
In recursul sau, SPITVL a adus urmatoarele critici hotararii recurate:
In mod eronat retine instanța de fond ca, in prezenta cauza, taxa nu este datorata întrucât autoritatea publica-recurenta nu prestează către subiecții impozabili niciun serviciu in contravaloarea căruia sa încaseze acea taxa, motiv pentru care intimata - nu datorează taxa. In fapt, temeiul pentru taxa datorata de - este altul, respectiv art. 283 din Codul fiscal, axa pentru fiecare stație fixa de telefonie mobila înscriindu-se in aceasta din urma categorie, iar in cuprinsul Anexei 1.5 360/2007, anexa ce reglementează aceasta taxa, se arata in mod explicit ca taxa este instituita in temeiul art. 283 alin 1 si 2 Legii 571/2003, ca taxa locala. Ori, onsecința imediata a încadrării in aceasta categorie este aceea ca pentru sumele încasate cu acest titlu, consiliul local nu trebuie sa facă dovada prestării vreunui serviciu. Mai mult, considera recurentul ca instituirea si încasarea unei astfel de taxe are in vedere fie folosirea domeniului public, fie crearea de către autoritățile locale a infrastructurii pentru desfășurarea unei anumite activitatea, fie rolul general al autoritarilor locale în crearea si menținerea condițiilor normale de a trai in oraș.
In plus fata de dispozițiile 360/2007, taxa in discuție este necesara pentru reducerea impactului negativ asupra mediului înconjurător produs tocmai de stațiile de telefonie mobila si fata de utilizarea de către operatorii de telefonie mobila a infrastructurii publice locale. Ori, sustine recurenta, s-a avut in vedere faptul ca stațiile fixe de telefonie mobila sunt, pe de o parte, recunoscute ca echipamente ce produc efecte negative asupra mediului - prin Contractul colectiv unic la nivel național s-a stabilit un spor salarial cuvenit angajaților ce lucrează in clădiri pe care sunt amplasate astfel de stații - spor pentru condiții vătămătoare de lucru, motivat de faptul ca aceste echipamente produc radiații si magnetice vătămătoare, iar e p. de alta parte, exista stații de telefonie mobila amplasate pe domeniul public al Municipiului Constanta (inclusiv pe clădirea Primăriei Constanta), chiar daca acestea nu aparțin intimatei-reclamante, ci altor operatori de telefonie mobila. In ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv anularea declarației de impunere, considera recurenta-parata ca acest capăt de cerere este daca nu inadmisibil, cel puțin vădit neîntemeiat, fata de faptul ca intimata-reclamanta solicita instanței anularea propriului act juridic, invocând faptul ca nu avea obligația de a completa o astfel de declarație, nefăcând parte din subiecții impozabili. Or, nstanța de fond nu face altceva, prin soluția pronunțata, decât sa încalce dispozițiile principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, in sensul ca nimănui nu îi este îngăduit sa se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția unui drept.
In sfarsit, s-a sustinut ca instanța de fond nu a facut corect aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul d e Procedură civilă in sensul de a reduce onorariul avocaților (având în vedere atât cuantumul acestuia, care se apropie în valoare de cuantumul pretențiilor reclamantei - acțiunea are ca obiect restituirea sumei de 5.424 RON iar prin hotărârea recurată, SPITVL a fost obligat la plata unor cheltuieli de judecata în cuantum de 4.764 RON.
Intimata-reclamanta - - a formulat intampinare, solicitand respingerea recursurilor ca nefondate, prezentand pe larg consideratiile pe care isi sprijina apararea in recurs.
Analizând motivele de recurs în raport de disp. art. 304 pct. 8 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciaza ca recursurile ca nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
In primul rand, fiind o exceptie de ordine publica ce poate fi ridicata si in caile de atac, aplecandu-se asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a mun. Constanta ( ce a fost invocata in vederea admiterii recursului ), Curtea constata ca partea parata are legitimatio ad processum pasiva in speta pe petitul al treilea ( cel pe care, de altfel, a fost si chemta in judecata ), cat timp sumele achitate de reclamanta si solicitate cu titlu de taxa locala se face venit la bugetul local, asadar al mun. Constanta, tinand seama de prev. Legii nr.215/2001 a administratiei publice locale si Legii nr.273/2006 privind finantele publice locale, potrivit carora bugetul local apartine unitatii administrativ-teritoriale, in speta mun. Constanta. In consecinta, aceasta critica este nefondata. Critica intemeiata pe disp. art. 304 pct. 8. si iterata de mun. Constanta nu poate fi examinata, intrucat recurentul nu a argumentat acest motiv de recurs.
Referitor la ultimul motiv de recurs, intemeiat pe art. 304 pct. 9.c Cod Penal, de asemenea este apreciat ca nefondat. Astfel, desi partial este justa sustinerea recurentului SPITVL, in sensul ca instanta de fond a adus ca argumente in admiterea actiunii si elemente de fapt si drept prin raportare la art. 282. fiscal rap. La art. 30 din Legea nr.273/2006 desi nu acesta era temeiul stabilirii taxei in baza careia a fost perceputa suma de bani reclamantei, totusi restul argumentatiei instantei de fond este judicioasa si, in plus, urmeaza a completa Curtea cu alte consideratii ce dovedesc temeinicia actiunii. Astfel, sunt corecte retinerea instantei de fond privind neconcordanta intre cuprinsul dispoziției de soluționare a contestației administrative ( unde s-a menționat, intr-adevar, ca taxa pentru fiecare stație fixa pentru telefonie mobila este motivată, pe de-o parte, de impactul negativ asupra ediului înconjurător produs de aceste stații, iar, pe de alta parte, de utilizarea de către operatorii de telefonie mobila a infrastructurii publice locale ) si hotărârea Consiliului Local Constanta nr.360/2007 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2008 ( unde s-a prevăzut ca taxa este fundamentata de necesitatea utilizat-ii domeniului public- in vederea amplasării stațiilor pentru telefonia mobila- si a infrastructurii publice de iluminat ), cat si retinerea admisibilitatii contestarii declaratiei de impunere, desi emana de la reclamant. Ca atare, toate criticile axate pe aceste aspecte, considerate solutionate gresit de instanta de fond, sunt nefondate. In continuare, verificand legalitatea stabilirii obligatiei fiscal- cu titlu de alta taxa locala- in considerarea temeiului juridic ce a stat la baza acesteia, anume art. 283 alin. 1 si 2 din Fiscal, dar si tinand seama de considerentele instituirii acestei taxe prin 360/2007 ( act administrativ reprezentand fundamentul perceperii taxei locale ), Curtea constata ca prin acest act administrativ s-a mentionat in preambulul HCL nr.360/2007 in anexa 1.5 pct. 6 ca taxa este "fundamentata de necesitatea utilizarii domeniului public ( in vederea amplasarii statiilor pentru telefonie mobila ) si a infrastructurii publice de iluminat". Ca atare, numai inauntrul sferei de reglementare prev. de aceasta hotarare a Consiliului Local poate fi examinata operatiunea administrativ-fiscala a autoritatilor locale abilitate de a impune plata taxei locale, astfel ca extinderea fundamentarii perceperii taxei prin motivarea prezentata in solutionarea contestatiei administrative si reluata apoi in motivele de recurs- anume "impactul negativ asupra ediului înconjurător produs de aceste stații"- nu poate fi primita si, ca atare, nu se va tinbe seama de argumentarile recurentelor axate pe aceasta justificare a prelevarii taxei. Ori, verificand obiectivele in vederea realizarii carora a fost stabilita taxa locala prin HCL Constanta nr.360/2007 - necesitatea utilizarii domeniului public ( in vederea amplasarii statiilor pentru telefonie mobila ) si a infrastructurii publice de iluminat- Curtea constata ca, in concret, pentru statiile fixe de telefonie mobila indicate la poz. 1- 9 in declaratia de impunere, nu se putea percepe taxa. Astfel, pe de-o parte, nu s-a facut dovada ca reclamanta "utilizeaza" ( termen folosit si impus de art. 283 alin 1. Fiscal ) temporar locuri publice, dimpotriva din contractele de inchiriere depuse la dosarul instantei de fond reiesind ca aceste statii sunt amplasate in totalitate pe proprietate privata a unor Asociatii de Proprietari, iar, pe de alta, parte, nu s-a dovedit ca pentru functionarea efectiva a statiilor fixe de telefonie mobila este folosita infrastructura publica de iluminat. In acest ultim sens, trebuie precizat ca din cuprinsul actului administrativ cu caracter normativ- ce sta la baza prelevarii taxei- nu este definit termenul de "infrastructura publica de iluminat", astfel incat o interpretare larga ar incalca principiile fiscalizarii ( aplicabile si in cazul taxelor locale ), in special cel al certitudinii impunerii, prev. de art. 3 lit. b ) din Codul fiscal. Dimpotriva, interpretarea cea mai corecta a expresiei ar trebui sa limiteze intelesul la serviciul de iluminat public, ci nu la retelele de energie ( ce nu se afla in proprietatea unitatii administrativ-teritoriala ), ori reclamantele-parate nu au dovedit ca pentru functionarea statiilor reclamanta necesita utilizarea iluminatului public, anume ca aceste statii sa beneficieze de iluminat in spatiile unde sunt amplasate. In aceste conditii restul asertiunile recurentelor-parate nu sunt retinute ca pertinente, nefiind apte a conduce la o concluzie contrara celei retinute de instanta de fond.
Nu este fondata nici critica referitoare la neaplicarea art. 274 alin. 3. Curtea apreciind ca nivelul onorariului de avocat nu este nepotrivit de mare.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare ori modificare a sentinței atacate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL C, împotriva sentinței civile nr.3082/14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 29502/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red./Tehnored.
2 ex.
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
