Anulare act administrativ . Decizia 1947/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1947
Ședința publică de la 12.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr.379/F/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul-reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI I prin consilier juridic cu delegație pe care o depune în ședință.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că, la data de 07.10.2009, la serviciul registratură, s-a depus întâmpinare în dublu exemplar.
Se comunică apărătorului recurentului-pârât un exemplar de pe comunicarea depusă de intimatul-reclamant la dosarul cauzei.
Recurentul-pârât, prin avocat, menționează că nu dorește să ia cunoștință de întâmpinare și totodată, depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbrul judiciar aferent în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar dispuse prin rezoluție și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului-reclamant invocă excepția tardivității recursului și susține că, dintr-o eroare, calea de atac a fost formulată de propria instituție cu o zi în afara termenului prevăzut de lege. Pe recurs, solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 379/F/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița pe care o consideră temeinică și legală.
În temeiul art. 150.Pr.Civ. Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr.379/F/30.04.2009 Tribunalul I - Secția actiunea formulata de reclamantul JUDETULUI I in contradictoriu cu paratul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, dispunand anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local al comunei nr.34/29 noiembrie 2008 privind stabilirea impozitelor și taxelor pentru anul 2009, anexa 1, în ceea ce privește stabilirea următoarelor taxe:
- taxa pentru parcarea autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 3,5 tone pe spații aparținând domeniului public;
- taxa pentru tranzitul zonei de acces (intrare) în Baza. (cargiil) pentru autovehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 7,5 tone;
- taxa pentru eliberarea certificatului pentru atestarea ca proprietar;
- taxa pentru eliberarea procesului-verbal de identificare a imobilului:
- taxa de transport marfă/produce agricole cu tractorul remorcă;
- taxa de transport pasageri cu microbuzul;
- taxa de lucrări cu buldozerul;
- anularea în tot a Hotărârii Consiliului Local al comunei nr.7 din 28 ianuarie 2009 privind modificarea și completarea Hotărârii Consiliului Local nr.34/2008 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2009 și alte măsuri de organizare a perceperii taxelor, anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local al comunei nr.9 din 26 februarie 2009 privind modificarea unor prevederi din hotărârile privind impozitele și taxele locale în anul 2009, art.1 referitor la menținerea taxelor stabilite de Consiliul local al comunei bucu privind tranzitul zonei dintre 213 și Baza și art.2 în ceea ce privește stabilirea următoarelor taxe:
- taxa pentru eliberarea în regim de urgență a certificatului pentru
atestarea ca proprietar;
- taxa pentru eliberarea în regim de urgență a procesului-verbal de identificare a imobilului.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut urmatoarele:
Consiliul local al comunei a emis Hotărârea nr. 34 din 29.12.2008, modificată și completată prin Hotărârea nr.7/29.01.2009 și prin Hotărârea nr.9/26.02.2009, prin care a stabilit și alte taxe pe lângă cele stabilite de Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, Titlul IX - Impozite și taxe locale. Ori, instanta de fond a considerat ca taxele stabilite prin HCL nr.34/29.12.2008 exced categoriilor de taxe prevăzute de art.283 din Legea nr.571 /2003 privind codul fiscal, neputand fi asimilate nici taxelor speciale instituite de consiliile locale pentru funcționarea unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice și juridice, in conditiile in care potrivit art.5 al.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală republicată, cu modificările și completările ulterioare, autonomia locală conferă autorităților administrației publice locale dreptul ca, în limitele legii,să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date în mod expres in competența altor autorități publice.
Astfel, referitor la taxa pentru parcarea autoturismelor cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 3,5 tone, tribunalul a retinut că, potrivit prev. art.128 al.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare raportat la art. 128 al.2 din același act normativ autoritatea locală poate stabili reglementările referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule, dar acestea trebuiesc vizate de șeful politiei rutiere al județului adresa IPJ lalomița ( fila 47 dosar ) nefăcând dovada acordului în acest sens.
In ceea ce privește taxa pentru tranzitul zonei de acces (intrare)în baza ( ) pentru autovehiculele cu masa totală autorizată mai mare sau egală cu 7.5 tone, respectiv autorizația zilnică pentru tranzitul zonei de acces(intrare) în baza pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 7,5 tone și taxa pentru persoanele fizice sau juridice care nu optează pentru autorizația de circulație zilnică, tribunalul a inlaturat susținerea reclamantului în sensul că acesta nu reprezintă drum public, tinand seama ca, otrivit p. art.6 pct. 14 din OUG nr.195/2002, este considerat drum public orice cale de comunicare terestră, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier deschisă circulației publice, situație în care sunt aplicabile dispoz. art.41 din OG nr.43/1997 privind regimul drumurilor, conform cărora transporturile efectuate cu vehicule a căror masă maximă admisă, masă maximă admisă pe axă sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa 2 se efectuează pe baza autorizației speciale de transport emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței. Astfel, ntroducând obligativitatea autorizației de circulație zilnică pe acest sector de drum pentru autovehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mare de 7,5 tone fără avizul șefului Poliției Rutiere pârâtul a stabilit o taxă neconformă cu legea.
Referitor la taxa pentru eliberarea certificatului pentru atestarea ca proprietar în regim de urgență și taxa pentru eliberarea procesului verbal de identificare a imobilului tribunalul a constatat că acestea reprezintă taxe extrajudiciare de timbru prev. de Legea nr.117/1999,privind taxele extrajudiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare precum și de HG nr.797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora,precum și pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006,în cuantum de 1 leu. In acest sens s-a tinut seama ca, otrivit p. art.287 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare,taxele extrajudiciare de timbru nu pot fi modificate, ori, instituind aceste două taxe, pârâtul Consiliul local a eludat prevederile legal precitate.
Instanta de fond a considerat ca legal a procedat pârâtul și la stabilirea taxelor de transport marfă / produse agricole cu tractorul remorcă, taxa de transport pasageri cu icrobuzul și taxa de lucrări cu buldozerul, întrucât acesta nu a dovedit că are înființate servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice în domeniile în care au fost stabilite taxele sus menționate, acestea nefăcând parte din categoria altor taxe localeprev. deart.283 cod fiscal. Așa fiind, tribunalul a conchis că potrivit principiului autonomiei locale consemnat de art.5 al.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, raportat la art. 3 pct. l din Legea nr.199 / 1997 pentru Ratificarea Cărții Europene a autonomiei locale adoptată la Strasburg la 15 oct.1985, pârâtul are dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și a gestiona, în cadrul legii, in nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice, însă adoptarea hotărârilor a căror anulare se solicită s-a făcut cu încălcarea legii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs paratul, solicitându-se admiterea recursului si modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată, criticandu-se hotararea ca nelegală și netemeinică în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul- parat Consiliul Local al comunei arată că în mod greșit instanța de fond a reținut ca adoptarea hotararii s-a facut partial, cu privire la taxele respective, cu incalcarea legii.
Astfel, recurentul-parat a sustinut ca, in ceea ce privește impunerea taxei de parcare si a celei de tranzit, legalitatea acestor taxe este evidenta, odată ce saf ăcut proba apartenenței sectorului de drum respectiv la domeniul public al localității, județul I, fiind de notorietate decizii ale altor Consilii Locale Municipale, ce condiționează folosirea unor părți ale domeniului public de plata unor taxe către proprietarul respectivului domeniu, fiind vorba practic de un act de administrare ce nu are nevoie de un acord scris din partea unui terț, în speța Plata unei taxe pentru folosirea domeniului public este frecventa,nefiind necesar acordul politiei rutiere,se poate vorbi de plata taxei anuale de parcare către primăria de sector,este vorba tot de utilizarea domeniului public,mai ales in cazul de fata fiind vorba de autovehicule cu masa autorizata ce depășește 3,5 tone, la fel si in ceea ce privește taxa de acces pe porțiunea de drum care face legătura intre 213A -G si Baza, întrucât este vorba la fel de o porțiune din domeniul public un bun aflat in administrarea Consiliului Local, un bun care necesita întreținere reparatii" cheltuieli de administrare, mai ales ca este vorba de accesul unor autocamioane sau autotractoare cu capacitați de transport foarte mari, ori se știe, ca aceste mijloace de transport distrug in mare măsura drumurile sau cel puțin le deteriorează, lucru care impune efectuarea unor lucrări de întreținere. Chiar daca nu exista un serviciu public de administrare a domeniului public totuși administrația publica are datoria de a menține in stare de folosință drumurile locale, care fac parte din domeniul public,iar Codul Fiscal,nu interzice perceperea unor taxe de natura celor stabilite de către Consiliul Local.
Cat privește taxa pentru eliberarea certificatului pentru atestarea dreptului de proprietate, pentru care Consiliul Local este solicitat, in momentul in care la notariatul de Stat se dezbate o succesiune trebuie observat faptul ca eliberarea unui astfel de certificat nu intra in atribuțiile Consiliului Local fiind de utilitate pentru Cărți Funciare sau Notariale, eliberarea acestui înscris fiind un serviciu suplimentar, ce trebuie taxat ca atare. Aceste taxe sunt impuse peste tot la nivel național la fel și taxarea pentru eliberarea acestor înscrisuri în regim de urgenta. Aceleași susțineri a prezentat recurentul si cu privire la legalitatea taxei pentru eliberarea procesului verbal de identificare al imobilului.
Cât privește taxa de transport marfa /produse agricole cu tractorul cu remorca, recurenta-parata a sustinut ca nelegalitatea acestei taxe nici nu poate fi pusă în discuție, nefiind vorba de existenta sau inexistenta vreunui aviz din partea unui alt organ jurisdicțional, este vorba de un act de administrare în sine, presupunând adunarea si colectarea de taxe la bugetul local, in acelasi sens sustinand legalitatea si cu privire la taxa pentru transportul de pasageri cu microbuzul aparținând Consiliului Local, la fel ca si in cazul taxei de lucrări cu buldozerul, fiind vorba practic de colectarea unor venituri la bugetul local,in mod legal și transparent.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare in faza recursului, solicitand respingerea caii de atac pentru argumente similare celor preentate in actiune.
Analizând motivele de recurs în raport de disp. art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Astfel, Curtea apreciaza ca instanta de fond a dat o justa apreciere probelor administrate in cauza retinand in mod corect ca taxele stabilite prin HCL nr.34/29.12.2008 exced categoriilor de taxe prevăzute de art.283 din Legea nr.571 /2003 privind codul fiscal, neputand fi asimilate nici taxelor speciale instituite de consiliile locale pentru funcționarea unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice și juridice, in conditiile in care potrivit art.5 al.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală republicată, cu modificările și completările ulterioare, autonomia locală conferă autorităților administrației publice locale dreptul ca, în limitele legii,să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date în mod expres in competența altor autorități publice.
Astfel, examinand in concret fiecare din tipul de taxe locale stabilite prin hotarare nr.34/2008, Curtea considera ca instanta de fond a dat o justa apreciere elementelor de fapt si a dat o interpretare si aplicare corecta a prev. legale incidente in cauza cu referire la fiecare tip de taxa, instanta de recurs apreciind ca motivele de fapt si drept retinute de instanta de fond in adoptarea solutiei de admitere aaa ctiunii si, ca atare, in respingerea argumentelor paratei, sunt judicioase si, drept consecinta, Curtea le insuseste, concluzionand ca sunt nefondate criticile din recurs, nefiind apte a conduce la o alta concluzie nici chiar inscrisurile noi depuse in recurs de recurenta-parata.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare ori modificare a sentinței atacate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr.379/F/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red./Tehnored.
2 ex.
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
